O documentata si utila carte publica Ana Maria Narti cu titlul \u201eSHAKESPEARE \u2013 textul ca partitura de joc\u201d, la Fundatia Culturala \u201eCamil Petrescu\u201d \/ Revista \u201eTeatrului Azi\u201d (supliment), Bucuresti, 2012.
\nAna Maria Narti s-a nascut \u00een 1936, la Bucuresti, a absolvit Institutul de Arta Dramatica \u00een anii ’60 function\u00e2nd apoi ca secretar literar al Teatrului \u201eBulandra\u201d. La propunerea regizorului si directorului Liviu Ciulei, a colaborat cu Andrei Serban la punerea \u00een scena a piesei shakespeariene, \u201eIuliu Cezar\u201d. Colaborarea celor doi a continuat si s-a extins\u00a0 prin spectacolele realizate la Helsinki, New York, Paris, La Rochelle. \u00cen 1970 a cerut azil politic \u00een Suedia, unde si-a \u00eentemeiat o familie mixta si unde s-a specializat \u00een comentariul politic. Ajung\u00e2nd membra \u00een Parlamentul Suedez, a sustinut perpetuu interesele Rom\u00e2niei. \u00cen tara, a publicat cronici despre teatru si film \u00een revistele \u201eTeatru\u201d si \u201eContemporanul\u201d. Este autoarea mai multor carti \u00een suedeza si \u00een rom\u00e2na, printre care \u201etara furata, Rom\u00e2nia \u00een viata mea\u201d (la Editura Albert Bonnier, 1993), \u201eBiografia lui Andrei Serban\u201d (Polirom, 2006), \u201eMedeea lui Andrei Serban\u201d (2007) si \u201eFiare, \u00eengeri si martiri. \u00censemnari despre seductia totalitara\u201d (2010), ambele la Fundatia Culturala \u201eCamil Petrescu\u201d, ca si cea de fata, cu os\u00e2rduinta directoarei Florica Ichim si a redactoarei Andreea Dumitru.
\nPrintre cei ce o cunosc cel mai bine si o pretuiesc se numara, desigur, Andrei Serban care semneaza un cuv\u00e2nt introductiv al cartii rememor\u00e2nd \u00eenceputul, dar si continuarea colaborarii cu autoarea: \u201eO cunosc pe Ana Maria Narti. Faceam parte din acelasi club al nonconformistilor ce visau sa re-inventeze teatrul. \u00cemi amintesc impactul avut de Ana Maria asupra mea, c\u00e2nd, \u00eenca student, am lucrat \u00eempreuna la montajul pentru \u201eIuliu Cezar\u201d, primul meu mare spectacol pe o scena profesionista, la \u201eBulandra\u201d, unde Liviu Ciulei nu numai ca m-a invitat, dar s-a oferit sa faca decorul. As recomanda unui t\u00e2nar regizor \u00eencepator sa gaseasca o colaboratoare pe masura (spunea directorul, n.m., T.Gr.), cum Narti a fost pentru mine, care sa-l ajute sa descifreze textul si sa puna astfel baza pregatitoare, at\u00e2t de necesara \u00eenaintea oricarui spectacol shakespearian. (…) A urmat experimentul \u201eCum va place\u201d, pe care l-am jucat \u00eentr-o padure din Bretania (asemanatoare cu cea din Ardeni), l\u00e2nga lacul La Rochelle, unde am lucrat ca la un film, cu actori americani si francezi reuniti. (…) Ea ne dezvaluia comorile textului, care patrundeau \u00een noi la fel de concret si benefic ca aerul si mirosul proaspat. (…) Dupa o cariera de exceptie \u00een Parlamentul Suedez (tara ei de adoptie), Narti s-a re\u00eentors la obsesia de-o viata: Shakespeare.\u201d (\u201eAndrei Serban despre Ana Maria Narti\u201d).
\n\u00centr-adevar, cartea \u00een discutie certifica o pasiune indeniabila pentru inegalabilele texte dramatice ale marelui William Shakespeare, pe care autoarea le diseca din interiorul experientei sale regizorale, sprijinindu-se profesional pe text ca partitura de joc. \u00cen \u201eCuv\u00e2nt \u00eenainte si c\u00e2teva precizari\u201d, realizeaza un fel de autobiografie spirituala: \u00eenceputul este legat de povesti, adolescenta cunoaste dominatia romanului, un alt fel de g\u00e2ndire dec\u00e2t \u00een basm, apoi vine noua deschidere a filmului, a teatrului sub impresia cartilor lui Stanislavski si a serilor din salile de spectacole dramatice, cu precadere la piesele lui Shakespeare. \u201eCredeam \u00een teatru, \u00een sensul activitatilor de pe scena, \u00een munca din salile de repetitii si din culise, pentru ca teatrul ne purta departe de mizerii, de plictiseli, deschiz\u00e2nd drumul spre \u00eembatatoare calatorii ale g\u00e2ndului si ale vietii launtrice. Credinta \u00een teatru \u00eensemna credinta \u00een textul clasic redescoperit si \u00eentr-un fel, credinta \u00een viata\u201d.
\nInteresanta o prima idee vehiculata de Ana Maria Narti: \u201epunerea \u00een trup a textului\u201d, ca fundamentala regula de joc. Regula care este exemplificata cu modul \u00een care costumeaza Peter Brook actorii din spectacolul \u201eRegele Lear\u201d, cu o vestimentatie grea, cu placi de bronz pentru a crea atmosfera de cosmar apocaliptic, de lupta, demonstr\u00e2nd ca energia trupului \u00eenvinge rezistenta costumelor. Iar \u00een \u201eVisul unei nopti de vara\u201d, acelasi regizor pune trupul la \u00eencercare pentru realizarea exercitiilor de acrobatie \u00eemprumutate de la circul chinezesc.
\nStiinta comunicarii prin trup este un element fundamental al pedagogiei marelui Stanislavski. Numar\u00e2nd banii inexistenti, actorul trebuia sa-si dea seama de calitatea h\u00e2rtiei, sa refaca \u00een minte valoarea lor, sa simta senzatia atingerii lor. \u00cen acelasi sens, si regizorul-pedagog Radu Penciulescu aplica metoda obiectelor imaginare, cum ar fi purtarea unui pahar \u00eenchipuit plin ochi cu apa, cu atentie ca sa nu se verse. Elevii actori ai lui Grotowski merg pe o podea care se transforma imaginar \u00een ghetus, nisip fierbinte, noroi, iarba \u00eenrourata etc.
\nEste relevant modul expresiv \u00een care sunt prezentate de catre Ana Maria Narti aceste metode si exercitii actoricesti, \u00een cuvinte clare, \u00eembibate de trairea emotionala a unui om dedicat trup si suflet teatrului \u00een general si dramaturgiei shakespeariene \u00een particular. Personajele marelui Will sunt de regula fiinte din extra muros, care trebuie sa \u00eenfrunte intemperiile naturii. Au fost necesare eforturi sustinute pentru depasirea fazelor din anii ’50, c\u00e2nd \u201eactorii, sarmane corpuri de functionari, paseau pe scena rostind cuvinte care, \u00een flagranta contradictie cu prezenta lor anemica, povesteau despre lungi calatorii pe cai sau pe vase subrede si despre s\u00e2ngeroase lupte corp la corp\u201d. Din a doua jumatate a secolului XX, c\u00e2nd a fost descoperita pedagogia teatrului fizic, actorii a trebuit sa fie riguros antrenati pentru scena, pentru a raspunde situatiilor cerute de actiunile corporale ale spectacolului.
\nAna Maria Narti nu \u00eentreprinde o lucrare pur descriptiva, de nivel superficial, ci patrunde cu asiduitate, prin cunostintele teoretice si prin aplicatiile practice, \u00een cotloanele cele mai ascunse ale sensurilor variate si profunde ale textului dramatic internaliz\u00e2ndu-le, ajut\u00e2ndu-se de conceptele si experientele marilor interpreti si practicieni ai operei lui Shakespeare, printre care Stanislavski, Peter Brook, Grotowski, Brecht, L. C. Knights, Strindberg, Paul Bortnovski, A.C. Bradley, Harold Bloom, David Esrig, Liviu Ciulei, Radu Penciulescu, Andrei Serban s.a., dar mai ales de propria experienta.
\nAutoarea ne convinge ca pentru definirea scopului, a tintei jocului teatral, dupa piesele lui William Shakespeare, exista o stringenta necesitate: cercetarea tiparului ascuns, a motivului prin \u201edesign-ul miscator creat de interactiunea reciproca a prezentelor, faptelor, reactiilor din si dincolo de cuvintele textului\u201d. Ne poarta printr-un periplu incitant\u00a0 conturat de truda sa \u00eenca din timpul studentiei la descifrarea inflamabilelor texte shakespeariene, \u00eencep\u00e2nd cu \u201eOthello\u201d, apoi cu \u201eIuliu Cezar\u201d, \u00een compania lui Andrei Serban, continu\u00e2nd colaborarea cu el la Helsinki, la spectacolele \u201eMasura pentru masura\u201d, \u201eCum va place\u201d s.a.m.d.
\nAduce mereu \u00een lumina inebranlabile argumente \u00een sprijinul teoriilor sale sau ale autorilor citati. Descrierea din interiorul evenimentului teatral bazata si pe cunoasterea aprofundata a textelor \u00eei prilejuieste Anei Maria Narti formularea unor concluzii originale, cu efect formator asupra actorilor, regizorilor si a tuturor oamenilor domeniului: \u201eAsadar, \u00een loc sa vada poetica si retorica pieselor lui Shakespeare ca forme literare, omul de teatru este chemat sa descopere \u00een ele materia jocului\u201d. De aceea trebuie respectate codurile de joc, codurile atitudinilor, relatiilor, starilor de spirit care concura la construirea prezentelor fizice si a actiunilor facute de actori. Si, desigur, urmeaza totdeauna exemplele semnificative, culese din textele si spectacolele shakespeariene pregatite sau asistate. si prin aspectul ei, \u00eentr-un fel didactic, cartea se adreseaza preponderent actorilor pe care \u00eei introduce cu acuitate \u00een lumea marelui Will, \u00eendemn\u00e2ndu-i la intensitate extrema a jocului, la un paroxism al energiei.
\nPrin capitolele cartii, sunt atinse principalele si chiar secundarele puncte nevralgice ale pedagogiei teatrale: \u201eComunicarea prin actiune\u201d, \u201ePuncte de sprijin\u201d, \u201eIdentitati si enigme\u201d, \u201eMotive \u00een miscare\u201d, \u201eCoordonate sociale, geografice, coordonate cosmice\u201d, \u201eCalauze\u201d, \u201eLa rascrucea timpurilor\u201d, cu ramificatiile lor multiple. Referitor la spatiul actiunii, autoarea prefera volumele si suprafetele deschise, putin \u00eencarcate de obiecte, fara multe arabescuri, care ofera libertate de creatie actorului, de etalare a calitatilor sale vocale si corporale. Pentru a raspunde multitudinilor de comportamente atitudinale si existentiale ale complexelor personaje shakespeariene, \u201eHamlet joaca nebunia, Iago \u00eembraca rolul omului cinstit care \u00eesi iubeste mai presus de toate stap\u00e2nul, Richard al III-lea \u00eesi ascunde fiinta diabolica \u00een aparentele cucerniciei, Edgar se salveaza si \u00eesi salveaza tatal ascunz\u00e2ndu-se \u00een zdrentele sarmanului Tom. Aceste personaje si multe altele joaca rolurile pe care singure si le-au ales \u2013 nu pe scena, ci \u00een viata\u201d.
\nLumea personajelor shakespeariene este recreata dupa modele din realitate, dar exista si altele luate din spatiul fantastic si mistic: zei, zeite, spiridusi, strigoi, diavoli, vrajitoare, naluci, fantome etc. provoc\u00e2ndu-i pe regizori si pe actori la o dificultate mai mare de punere \u00een scena, impun\u00e2ndu-le o spatialitate mai larga, o coregrafie speciala \u201e\u00eenrudita mai mult cu baletul\u201d, suger\u00e2ndu-le \u201emiscari extrem de repezi si aparitii si disparitii grabnice\u201d.
\nAt\u00e2t tragediile, c\u00e2t si comediile lui Shakespeare sunt radiografiate cu profesionalism, \u00een toate laturile lor scenice, exemplificate prin citate scurte, semnificative. Afectiunea Anei Maria Narti fata de grandioasa opera \u00eei reclama \u00een ultimul capitol alcatuirea unui portret al misteriosului scriitor: \u201estim ca iubea si cunostea \u00een profunzime viata \u00een natura, actiunea fizica sau ca se hranea lacom din carti si din tot felul de povestiri vorbite, ca ura razboiul, ca se bucura de marele talent al hohotului nestavilit de r\u00e2s, ca se daruia cu voluptate acrobatiei sofisticate a cuv\u00e2ntului, ca se apropia cu nesf\u00e2rsita atentie de gingasia copiilor, ca muzica era pentru el adoratie, ca era un pasionat al contradictiilor si rasturnarilor neasteptate de situatii si relatii, ca stap\u00e2nea \u00een mare parte practicile navigatiei, v\u00e2natorii si gradinaritului, ca \u00eel interesau si arta culinara, si mascaradele modei…\u201d.
\n\u00cen addenda cartii ne este stimulat si simtul vizual printr-o colectie revelatoare de fotografii cu imagini din diferite spectacole celebre.
\nLimbajul expunerilor auctoriale este neostentativ profesionist, clar, curgator, deriv\u00e2nd at\u00e2t din compartimentul empiric al experientelor directe, dar si din cumulul de informatie cultivata. Atractivitatea scrierii pasionale a acestei carti de valoare irepresibila te conduce la finele lecturii sa te regasesti \u00een postura de shakespearian convins, \u00een devenire.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
O documentata si utila carte publica Ana Maria Narti cu titlul \u201eSHAKESPEARE \u2013 textul ca partitura de joc\u201d, la Fundatia Culturala \u201eCamil Petrescu\u201d \/ Revista \u201eTeatrului Azi\u201d (supliment), Bucuresti, 2012. Ana Maria Narti s-a nascut \u00een 1936, la Bucuresti, a absolvit Institutul de Arta Dramatica \u00een anii ’60 function\u00e2nd apoi ca secretar literar al Teatrului… Cite\u0219te mai mult »Simbioza teatrala text-spectacol<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8264],"class_list":["post-13274","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-ana-maria-narti"],"views":1712,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13274","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13274"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13274\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13274"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13274"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13274"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}