{"id":13271,"date":"2012-09-20T13:36:48","date_gmt":"2012-09-20T11:36:48","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13271"},"modified":"2012-09-20T13:37:21","modified_gmt":"2012-09-20T11:37:21","slug":"cherubino-asa-cum-l-a-imaginat-kierkegaard","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cherubino-asa-cum-l-a-imaginat-kierkegaard\/","title":{"rendered":"Cherubino, asa cum l-a imaginat Kierkegaard"},"content":{"rendered":"

Exaltare adolescentina, agitatie continua, zbateri, emotie cvasi-maladiva, trepidatie intensa, deruta si oscilatie pasionala, dorinta sexuala ne\u00eemplinita, fara putinta de a-i detecta izvoarele, autoadmiratie, neliniste, fram\u00e2ntare, melancolie, febrilitate, sensibilitate extrema, impulsuri explicite sau ostoite, reflexivitati nesigure, labilitati, contradictii, autoironie, neliniste, tulburare, suspine, senzualitate emergenta\u2026 amestecuri confuze. Stari ale germenilor unui erotism incipient, nedefinit, vag, difuz, dar invaziv, rascolitor. Acest Cherubino chiar nu stie ce se petrece cu el (\u201eNon so pi\u00f9 cosa son, cosa faccio\u201c), se lamenteaza si interogheaza, pentru lamuriri, doamnele experimentate, \u201eVoi, che sapete che cosa e amor, donne vedete, s’io l’ho nel cor\u201c. Nu stie ce-i mistuie sufletul, ceva simte, dar nu poate defini. Un mister…
\nDa, acest Cherubino mi-a aparut cu claritate drept imaginea scenica a ceea ce a g\u00e2ndit S\u00f8ren Kierkegaard \u00een 1843 si l-a fixat \u00een opera sa, \u00een care l-a sugerat pe eroul mozartian drept prim stadiu erotic. Ei bine, gratie talmacirii mezzosopranei Kate Lindsey, l-am avut \u00een fata la un recent spectacol cu \u201eNunta lui Figaro\u201c, la editia cu numarul 64 a Festivalului International de Arta Lirica de la Aix-en-Provence. Nu credeam ca o asemenea multitudine de fatete, de detalii, pot fi \u00eenfatisate de o interpreta. Juna americana de 31 de ani a fost debordanta, zvapaiata, \u00een permanenta miscare browniana, cum spuneam, cu atitudinile cele mai diverse. Da, abilitatile de joc, de expresie corporala si faciala ale lui Kate Lindsey s-au demonstrat nelimitate. Cu look minion, delicios, subtire si dezinvolta, artista a realizat o creatie memorabila. Nu stiu c\u00e2t de mult a intervenit regizorul Richard Brunel \u00een conturul lui Cherubino. Am fost surprins ca \u00eentr-un interviu luat de dramaturgul Catherine Ailloud-Nicolas nu a pomenit personajul. Poate ca a avut doar meritul de a nu strica ceea ce t\u00e2nara mare artista (nu ma feresc de cuvinte mari!) a conceput \u00een plan filosofic si a redat fara repros. De aceea, \u00eei acord integral cununa de lauri lui Kate Lindsey.
\nDin perspectiva vocala, timbralitatea \u00eei este lirica, de mezzosoprana cu irizatii sopranile, ceea ce se potriveste bine cu ambiguitatea adolescentina a personajului. Nu amploarea de sunet este calitatea primordiala a artistei, ci muzicalitatea, nuantarile, rafinamentul, sonoritatile camerale discrete.
\nDupa experienta unica de la Aix, mi-as dori sa asist la spectacole mozartiene cu \u201eFlautul fermecat\u201c si \u201eDon Giovanni\u201c \u00een care sa descoper prin interpretii lui Papageno si Giovanni, transpunerea \u00een totala profunzime ideatica a celorlalte doua stadii erotice kierkegaardiene, asa cum filosoful danez le-a definit. Dar pentru asta este nevoie de doi interpreti geniali de talia lui Kate Lindsey, de doi g\u00e2nditori ai liricii si, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, de regizori si dramaturgi pe masura.
\nSpectacol de echipa<\/strong>
\nDaca pentru mine Cherubino a fost centrul vital al productiei, nu \u00eenseamna ca alti artisti din distributie nu au fost la \u00eenaltimea unui spectacol vivace, jucat admirabil, cu extrem de multa miscare. Personajele au primit profiluri deslusite si chiar faptul ca soprana Malin Bystr\u00f6m, interpreta Contesei, era \u00eensarcinata, i-a servit regizorului pentru o \u00eencadrare inedita \u00een trama. Teatralitatea mozartiana, prezenta la fiecare pas \u00een partitura, a respirat prin toti porii si a \u00eenfatisat o adevarata \u201efolle journ\u00e9e\u201c a lui Beaumarchais, a lui Lorenzo da Ponte, a lui Amadeus.
\nDaca modernizarea prin jocul scenic a fost un demers reusit, autorul mizanscenei a dorit sa mearga mai departe si sa aduca actiunea \u00een zilele noastre (decoruri Chantal Thomas, costume Axel Aust). A izbutit doar partial. A ne situa \u00eentr-un birou de firma poate fi, cu indulgenta, o idee functionala pentru primul si al treilea act (desi un asemenea ambient pare o locatie cam ciudata pentru o nunta), dar a avea \u00een actul secund un decor casnic, cu dormitor si masini de cusut, ca anexa la camerele de lucru, este ceva fortat. Placut a fost simbolul din ultimul act, c\u00e2nd inventivul Richard Brunel (cu sprijinul maestrului de lumini Dominique Borrini) a proiectat peste decorurile din scena umbra batr\u00e2nului si solitarului platan ce creste printre scaunele auditoriumului \u201eopen air\u201c de la Th\u00e9\u00e2tre de l\u2019Archev\u00each\u00e9, obtin\u00e2nd efectul de imagine al gradinii palatului Contelui Almaviva.
\nPulsatia vie a spectacolului s-a datorat si directiunii muzicale a lui J\u00e9r\u00e9mie Rhorer la pupitrul orchestrei pe care a fondat-o, Le Cercle de l’Harmonie. A condus-o cu gestica eleganta catre sonoritati transparente, diafane. Tempii au avut cumpanirea corecta si discursul a balansat \u00eentre vioiciune, spuma si introspectie, cu inteligenta aplecare asupra zicerii recitativelor. Printre multe alte momente exemplare, celebrul desen melodic din final \u201eContessa,\u00a0 perdono\u201c pe care \u00eel rosteste Contele, \u201eiertarea universala\u201c cum a numit-o c\u00e2ndva Riccardo Muti, a fost \u00eentr-adevar ca o coroana a dezlegarii tuturor conflictelor, a asezarii molcome a spiritelor. Un cor cu nume de lux, \u201eLes Arts Florissants\u201c, si-a regasit rapid omogenitatea si tonurile frumoase.
\nFrazarea impecabila \u00een ariile \u201ePorgi amor\u201c si \u201eDove sono\u201c, discursul nuantat au fost atributele de exceptie ale sopranei Malin Bystr\u00f6m, \u00een rolul Contesei Almaviva. Prin aceeasi conducere fluida a \u00eensiruirii de sonuri din aria \u201eDeh vieni non tardar\u201c s-a facut remarcata si interpreta Susannei, Patricia Petibon, a carei placuta voce de soprana a c\u00e2stigat \u00een consistenta fata de anii anteriori, desi nu \u00eentotdeauna a fost \u00eensotita de \u201eglanz\u201c. \u00cen plus, pe alocuri, c\u00e2teva respiratii \u201efurate\u201c sau sunete situate sub tonul exact, s-au mai facut simtite. Cele doua principale personaje masculine, Contele si Figaro, au revenit baritonilor Paulo Szot si Kyle Ketelsen, glasuri frumoase, rotunde si expresive. Mai putin realizate din unghi vocal au fost Marcellina si Bartolo, propuse de mezzosoprana Anna Maria Panzarella si basul Mario Luperi, prima fara pregnanta, cel de-al doilea destul de uzat. Sunt \u00eensa observatii care nu au afectat imaginea unui spectacol de echipa, aflat sub semnul pajului Cherubino.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Exaltare adolescentina, agitatie continua, zbateri, emotie cvasi-maladiva, trepidatie intensa, deruta si oscilatie pasionala, dorinta sexuala ne\u00eemplinita, fara putinta de a-i detecta izvoarele, autoadmiratie, neliniste, fram\u00e2ntare, melancolie, febrilitate, sensibilitate extrema, impulsuri explicite sau ostoite, reflexivitati nesigure, labilitati, contradictii, autoironie, neliniste, tulburare, suspine, senzualitate emergenta\u2026 amestecuri confuze. Stari ale germenilor unui erotism incipient, nedefinit, vag, difuz, dar… Cite\u0219te mai mult »Cherubino, asa cum l-a imaginat Kierkegaard<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8263,8262],"class_list":["post-13271","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-nunta-lui-figaro","tag-kate-lindsey"],"views":1506,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13271","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13271"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13271\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13271"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13271"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13271"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}