De-a lungul timpurilor, compozitorii au fost atrasi cu precadere de acele instrumente al caror sunet plin de calitati (stralucire, caldura, forta) \u00eemplinea idealurile lor estetice. Performantele tehnice la care s-a ajuns prin perfectionarea continua a acestora au permis o mare virtuozitate interpretativa si le-au impus definitiv ca instrumente solistice. Daca \u00een secolele al XVIII-lea si al XIX-lea pianul, vioara si violoncelul se aflau deja \u00een constiinta publicului ca instrumente cu extraordinare valente solistice, secolul XX debuteaza cu o fantastica, nemai\u00eent\u00e2lnita dorinta de noutate, de schimbare a canoanelor, de negare a conventiilor. Astfel, muzica secolului XX aduce \u00een prim-plan si reuseste sa impuna \u00een mentalitatea auditoriului, prin lucrari desav\u00e2rsite, alte instrumente (mai ales cele de suflat), ale caror veleitati solistice se afirma pentru totdeauna. Izbucnirea de culori timbrale ce copleseste publicul meloman este rezultatul \u00eemplinirilor tehnice pe care instrumentele de suflat le realizeaza, performante datorate at\u00e2t unor constructori de instrumente, care \u00eesi \u00eenchina eforturile creatoare perfectionarii lor (Boehm, pentru flaut), c\u00e2t si unor interpreti deosebiti, ce solicita ei \u00eensisi \u00eembunatatirea continua si diversificarea sonoritatii acestora. \u00cen cazul flautului, varietatea si calitatea tonului devin caracteristicile lui dominante, iar vibrato-ul \u00eencepe si el sa joace un rol semnificativ. Dob\u00e2ndindu-si \u00een acest mod o identitate muzicala independenta, flautul va inspira, at\u00e2t \u00een domeniul muzicii de camera, c\u00e2t si \u00een cel al formelor concertante, o bogata literatura, ce-i va pune \u00een valoare posibilitatile solistice.
\nAsadar, aceasta dorinta de schimbare a canoanelor se manifesta \u00een creatia culta a secolului XX printr-o atentie speciala acordata expresiei sonore. \u00cen dorinta lor de noutate, compozitorii epocii se apleaca, \u00een mod paradoxal, spre origini, redescoperind cu \u00eenc\u00e2ntare atractia pentru cultivarea sunetului, pentru valorificarea tehnicilor si sonoritatilor arhaice.
\n\u00cen 1889, cu prilejul Expozitiei Universale de la Paris, Claude Debussy descopera scarile si timbrele gamelanului jawanez, poezia, pictura si muzica japoneza, \u00eensusindu-si, odata cu acestea, o noua conceptie despre armonie, despre fluiditate si despre timpul muzical, despre importanta linistii. De altfel, Debussy a fost primul compozitor care a schimbat profund mentalitatea si maniera de ascultare a muzicii, prin preluarea conceptiilor orientale asupra sunetului si a modalitatilor lui de transformare. Dupa el, Andr\u00e9 Jolivet si Olivier Messiaen si-au creat lumi modale proprii, alimentate de moduri extrem-orientale, de ritmica obsesiva si asimetrica a dansurilor rituale, de efectul magic al fluxului continuu \u00een devenire lenta, de suprapunerile originale de sonoritati, de interferentele armonice prin care se produc disonante fruste. Lumea lor modala graviteaza \u00een jurul unor sunete polarizatoare si generatoare \u00een acelasi timp. Importanta acordata sunetului \u00een sine ca element primordial, utilizarea tehnicii sunetelor-pivot, repetitia obsesiva, incantatia si folosirea frecventa a numarului cinci, detinator de semnificatii simbolice, \u00eel apropie pe Jolivet de Giacinto Scelsi, compozitorul italian nascut \u00een acelasi an cu el, 1905. Diferenta majora dintre cei doi priveste materialul sonor, care la Scelsi deriva dintr-un singur sunet, \u00eembogatit cu sunetele \u00eenconjuratoare, acestea form\u00e2nd clustere cu microintervale, proiectii peste timp ale sunetului complex din muzicile arhaice. Predominanta secundei mici descendente, mai ales \u00een ipostaza de glissando, neputinta de a se \u00eendeparta mai mult de sunet subliniaza caracterul profund dramatic al muzicii lui Scelsi. Iata, deci, cum la \u00eenceput de secol XX toti acesti remarcabili compozitori, Debussy, Jolivet, Scelsi si Messiaen sunt profund marcati \u00een muzica lor de Orient, de conceptiile filozofice asupra sunetului, de incantatie, de culoare si, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, de liniste.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
De-a lungul timpurilor, compozitorii au fost atrasi cu precadere de acele instrumente al caror sunet plin de calitati (stralucire, caldura, forta) \u00eemplinea idealurile lor estetice. Performantele tehnice la care s-a ajuns prin perfectionarea continua a acestora au permis o mare virtuozitate interpretativa si le-au impus definitiv ca instrumente solistice. Daca \u00een secolele al XVIII-lea si… Cite\u0219te mai mult »Secolul XX si dorinta de noutate<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8261],"class_list":["post-13268","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-compozitori"],"views":1794,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13268","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13268"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13268\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13268"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13268"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13268"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}