\u00cei cunoastem, cu totii, nu de azi, de ieri. Multa vreme, pe timpul lui Ceausescu, mi-am imaginat ca sunt de gasit numai \u00een Rom\u00e2nia. Mi-era rusine de rusinea lor si mi-era rusine ca sunt rom\u00e2n, crez\u00e2nd ca numai la noi poti sa afli asa ceva. Puneam totul pe seama foametei \u00een care ne adusese regimul comunist, pe seama disperarii, a luptei propriu \u2013 zise pentru supravietuire. \u00cei vedeam peste tot: la vernisaje, la conferinte, la parastase, la concerte si cuv\u00e2ntari. \u00cen general, \u00eembracati saracacios, asa cum eram cu totii, de altfel: \u00een culori cenusii, cu pulovere desirate pe la m\u00e2neci, cu gulere \u00eennegrite, cu pantofi sc\u00e2lciati. Majoritatea lor era formata din oameni care aveau ceva scoala. Pe unii dintre ei ajunsesem sa \u00eei cunosc, oarecum. Lucrau \u00een institutii publice sau erau pensionari. Apareau peste tot, acolo unde se dadea ceva: nu conta ca erau doua saratele sau pufuleti, apa minerala sau vin de (la) tara. Daca era gratis, era bun. Din pacate, nu era, niciodata, \u00eendeajuns. Cei care asezau paharele sau farfuriile pe masa erau priviti \u00een dubla perspectiva: mai \u00eent\u00e2i, erau niste mici zeitati, de la care se astepta izbavirea; apoi, c\u00e2nd m\u00e2ncarea si bautura erau pe sf\u00e2rsite, erau priviti cu dispret, daca nu, chiar cu ura, pentru ca nimeni nu credea ca nu se mai dosea ceva, pentru sefi, pentru acasa, pentru mai t\u00e2rziu. Dar piscotarii puteau sa fie, la fel de bine, copii, studenti sau academicieni. C\u00e2nd erau copii, nu prea \u00eei interesau vinul si saratelele; sperau sa primeasca bomboane, ciunga, insigne, pungi din plastic sau pixuri. Ca studenti, erau interesati, mai ales, de un vin sau o de tuica. Cei din urma, academicienii, \u00eencercau sa \u00eesi pastreze demnitatea, ascunz\u00e2ndu-si, cum puteau, saracia si umilinta de a-l avea pe dictator drept presedinte \u201ede onoare\u201c. C\u00e2nd venea frigul, peisajul devenea si mai trist: caciulile si fularele nu lipseau din dotare, Doamnele nu se rusinau sa ram\u00e2na \u00eenmanusate, c\u00e2ta vreme tinea tratatia. Toata atmosfera era de o tristete coplesitoare, desi, cei mai multi tineam sa facem haz de necaz.
\nAnul 1990 mi-a adus o dubla schimbare de perspectiva. Pe de o parte, am ajuns sa ma \u00eenv\u00e2rtesc pe la tot felul de mondenitati, mai mult sau mai putin cu staif. Dar nu staiful facea diferenta, ci sistemul de paza de la intrare: acolo unde acesta era ferm, numarul de piscotari scadea dramatic. Regula aceasta, instituita de capitalismul feroce \u00een care ne-am aruncat, a ramas de aur, p\u00e2na \u00een ziua de azi. Acolo unde paza nu este ferma, piscotarii trec precum pestii marunti prin sita larga. De regula, nu au invitatii cartonate. \u00cencearca sa intre invoc\u00e2nd bunul- simt. Sunt din ce \u00een ce mai bine \u00eembracati, fata de vremea \u00cempuscatului. Asta le da un aer de credibilitate: doar nu vii la vernisaje \u00een blugi si \u00een tricou! Costumul, mai mult sau mai putin ponosit, si taiorul au trecere prin fata persoanelor mai sensibile de la paza. Uneori, \u00eensa, z\u00e2mbetul larg si complice nu e de ajuns. La ordine mai severe, paza pretinde dovezi clare. C\u00e2nd invitatiile lipsesc, piscotarii produc legitimatiile: de regula, ele sunt niste cartoane plastifiate, pe care scrie \u201epress\u201c sau \u201epresa\u201c, dupa caz. Fluturate pe sub ochii paznicilor, pot sa \u00eensele pe cei mai slabi de \u00eenger. O citire mai atenta a numelor emitatorilor acestor legitimatii va oferi diverse surprize: publicatii precum \u201eDimineata\u201c, \u201eVocea Rom\u00e2niei\u201c sau chiar \u201eTineretul liber\u201c par sa mai functioneze, \u00eenca. Ultimul argument este invocarea familiara a numelui directorului institutiei \u2013 pe care, nu-i asa, piscotarul \u00eel cunoaste din copilarie \u2013 sau abordarea altor oaspeti, cu scuza ca el si-a uitat pacatoasa de invitatie acasa.
\nOdata trecut, cum \u2013 necum, de cerberii de la paza, piscotarul este pe teritoriul lui. Saluta, uneori, timid, pe unul sau pe altul, dar nu se simte \u00een largul sau dec\u00e2t atunci c\u00e2nd \u00eesi gaseste un comiliton, trecut, ca si el, de gardieni. Urmeaza momentele cele mai chinuitoare; cele \u00een care piscotarii mimeaza sincerul interes pentru cultura, urmarind admirativ un conferentiar ori un muzician sau aprofund\u00e2nd \u00eentelesul lucrarilor de arta plastica expuse. Aparent, piscotarul se pierde \u00een decor. Cine se uita cu atentie la el va observa, \u00eensa, ca, niciodata, asezarea lui \u00een spatiu nu este tocmai \u00eent\u00e2mplatoare. Cei mai rafinati dintre ei urmaresc locurile din fata, care intra \u00een bataia bliturilor si a camerelor de filmat. Sunt, de regula, si cei care au mai prins vreo doua vernisaje, \u00een aceeasi zi, si \u00eesi permit si putina relaxare. Cei mai multi, \u00eensa, nu au timp de asemenea izmeneli: cauta locul opus prim \u2013 planului, acolo unde se afla mesele, masur\u00e2nd, \u00een minte, numarul de minute ramas p\u00e2na la sf\u00e2rsitul evenimentului artistic si debutul celui culinar. Odata ce \u201ese da drumul la m\u00e2ncare\u201c, piscotarul are grija sa fie primul care \u00eesi pune m\u00e2ncarea \u00een farfurie. Un piscotar cu experienta nu va pleca de l\u00e2nga masa, dec\u00e2t daca aproximeaza ca exista de cel putin de trei ori mai multa m\u00e2ncare dec\u00e2t pot m\u00e2nca invitatii. Daca acest lucru nu se \u00eent\u00e2mpla, strategia comuna este aceea de a nu te dezlipi de l\u00e2nga masa. \u00cen aceasta situatie, piscotarul are grija sa tina, \u00een m\u00e2na st\u00e2nga, farfuria proprie, deja plina, si sa man\u00e2nce direct din platou. \u00cen acest fel, dupa ce nu va mai ram\u00e2ne nimic pe masa, el se va putea retrage, victorios, cu o farfurie \u00eenca debord\u00e2nd de salata de vinete, chiftelute, oua umplute, frigarui si orice se mai gaseste pe acolo, dulce sau sarat, asezate fara o ordine anume, asa cum dupa cum a fost permis accesul la bunatatile serii. Cei mai antrenati dintre piscotari, cei h\u00e2rsiti \u00een lupta pentru existenta \u00eenca din timpul anilor \u201980, au la \u00eendem\u00e2na, pentru orice eventualitate, o geanta sau o sacosa captusita cu o punga de plastic. Acolo se pot scurge platouri \u00eentregi de mititei, salate, piscoturi si prajituri, spre invidia colegilor mai slab dotati si spre oroarea ambasadorilor si ministrilor prezenti. \u00cen relatie cu cei din urma, piscotarii experimentati afiseaza, \u00eentotdeauna, un aer cunoscator, bat\u00e2ndu-i familiar pe umar si intr\u00e2nd, agramat, \u00een discutiile dintre ei. Proced\u00e2nd astfel, spera ca, la o proxima receptie, nu vor avea probleme de acces. Exista un grup de piscotari, prezenti cam la toate receptiile cu iz cultural si diplomatic, despre care nimeni nu stie nimic (nici cum \u00eei cheama, nici unde si daca lucreaza pe undeva si, \u00een general, cine i-a invitat), dar care par figuri familiare, tocmai pentru ca sunt peste tot. Cine \u00eesi imagineaza ca piscotarii sunt niste simpli mici profitori de conjunctura ai cocktail-urilor, prezentarilor si receptiilor de tot felul se \u00eenseala. Sunt solidari \u00eentre ei, fac schimb de adrese si de ponturi referitoare la invitatii, urmaresc, cu regularitate, anunturile din presa culturala, privitoare la vernisaje, patrund, cu insistenta, pe listele de invitati ale institutiilor, fundatiilor, galeriilor si ambasadelor si, odata ajunsi acolo, trag dupa ei toti colegii de breasla; stiu ca, proced\u00e2nd astfel, vor fi trasi, la r\u00e2ndul lor, de alti piscotari, la alte minunate ocazii, la care ei \u00eensisi nu reusisera sa patrunda.
\nA doua schimbare de perspectiva, pe care am resimtit-o dupa 1990, tine de faptul ca piscotari exista nu numai \u00een Rom\u00e2nia. I-am vazut, la fel de insistenti si de combativi, \u00een toate tarile balcanice, \u00een Italia, \u00een Franta si \u00een Spania, \u00een Belgia si \u00een SUA, \u00een Israel si \u00een Germania, la Londra si la Varsovia, la Budapesta si la Viena. E drept, sunt mai putin numerosi, dar la fel de agresivi. Le lipseste experienta dura a luptei pentru existenta din Rom\u00e2nia, drept pentru care nu au traiste captusite cu plastic. Vaz\u00e2ndu-i, ai \u00eensa impresia ca sunt precum pelicanii si te \u00eentrebi unde \u00eencape at\u00e2ta m\u00e2ncare si bautura \u00een ei.
\nPiscotarii sunt, probabil, unul dintre cosmarurile oricarui muzeograf: niste oameni capabili sa \u00eeti strice si cel mai frumos vernisaj, cu exceptia cazului \u00een care ai ghinionul sa ai sala goala dar sa \u00eeti vina, \u00een schimb, singura televiziune din oras: atunci te g\u00e2ndesti ca daca mai veneau vreo doi-trei piscotari, macar lasai impresia ca ai organizat o expozitie de succes.
\nNu cred ca piscotarii vor disparea, indiferent c\u00e2t va creste nivelul de trai; ei fac parte, deja, din cultura populara, sunt, \u00een toate sensurile reprezentanti ai culturii de masa. A fi piscotar este ceva mai mult dec\u00e2t o profesie ori o vocatie: este un mod de viata.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cei cunoastem, cu totii, nu de azi, de ieri. Multa vreme, pe timpul lui Ceausescu, mi-am imaginat ca sunt de gasit numai \u00een Rom\u00e2nia. Mi-era rusine de rusinea lor si mi-era rusine ca sunt rom\u00e2n, crez\u00e2nd ca numai la noi poti sa afli asa ceva. Puneam totul pe seama foametei \u00een care ne adusese regimul… Cite\u0219te mai mult »Cu sinceritate, despre piscotari<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[8260],"class_list":["post-13265","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-despre-piscotari"],"views":1897,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13265","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13265"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13265\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13265"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13265"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13265"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}