{"id":13262,"date":"2012-09-20T13:32:31","date_gmt":"2012-09-20T11:32:31","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13262"},"modified":"2012-09-20T13:32:49","modified_gmt":"2012-09-20T11:32:49","slug":"demnitatea-ofertei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/demnitatea-ofertei\/","title":{"rendered":"Demnitatea ofertei"},"content":{"rendered":"

\u00cen urma cu niste ani, sociolog \u00een Olanda fiind, lucram la un proiect \u00eempreuna cu un coleg din Israel. Ceea ce\u00a0 ma obliga\u00a0 sa fac des drumul Amsterdam \u2013 Tel Aviv. Cum de fiecare data \u00eencercam sa folosesc ocazia pentru o escala si \u00een Rom\u00e2nia, gasisem o ruta cu oprire \u00een Bucuresti, de unde plecam mai departe cu un zbor de noapte.<\/strong><\/em>
\n\u00cen acel avion, care decola din Bucuresti la miezul noptii, mi s-a \u00eent\u00e2mplat adeseori sa-i \u00eent\u00e2lnesc pe muncitorii rom\u00e2ni care plecau sa lucreze \u00een Israel. Zborul fiind mai ieftin, avionul era plin cu ei p\u00e2na la ultimul loc. Pe drum stateam de vorba cu cei de pe scaunele din jurul meu. Oameni de toate v\u00e2rstele. De prin toate regiunile tarii.
\n\u201eStiti unde va duceti sa munciti?\u201c
\n\u201eNu, dar stie cel care a format echipa.\u201c
\n\u201eSi ce munca veti face acolo?\u201c
\n\u201eOrice.\u201c
\n\u201eOrice? Orice nu se poate. Ce specializare aveti?\u201c
\nUnul era dulgher, altul era agricultor, altul era sofer, altul… Dar ca vor munci la calificarea lor, nu scria nicaieri. Asa ca am avut si eu curiozitatea de c\u00e2teva ori sa vad cu ce \u00eenscrisuri porneau ei la drum.
\n\u201eContracte de munca aveti?\u201c
\n\u201eAvem.\u201c
\n\u201eCine vi le-a facut?\u201c
\n\u201eCel care a format echipa.\u201c
\n\u201ePot sa vad si eu un asemenea contract de munca?\u201c
\nMi-l aratau. Ceva mai vag nici ca s-ar fi putut imagina.
\n\u201ePe ce baza ati fost voi selectati pentru acest contract?\u201c
\n\u00cemi spuneau o suma de bani. Adica, ei adunau de la tot neamul, de pe la prieteni, de pe la cunoscuti, valuta, pe care o plateau unui intermediar, ca sa-i puna pe listele de solicitanti. Si plecau asa, \u00een dorul lelii.
\nNu de putine ori am auzit, \u00een Israel fiind, despre conflicte de munca si accidente fatale. Odata, stiu ca m-a tulburat povestea unui t\u00e2nar care s-a sfar\u00e2mat caz\u00e2nd de pe schele. Era beat, \u00een miezul zilei, la o temperatura de peste 40 de grade, scriau ziarele. O fi fost, saracul.
\nLa \u00eentoarcerea din Israel, cautam iarasi un zbor cu escala prin Bucuresti. Asa ca, si cu acest prilej, ma \u00eent\u00e2lneam cu cei care, termin\u00e2ndu-si contractele, reveneau \u00een tara. Tot cu zboruri de noapte. Arata straniu aeroportul Ben Gurion la acele ore. \u00centesat de evrei tineri, religiosi, \u00eembracati \u00een hainele lor de rigoare, cu nevestele si cu copiii,\u00a0 care plecau \u00een America. Si de muncitorii rom\u00e2ni care reveneau \u00een tara. Stateam de vorba cu ei \u00een avion. De bucurie ca se \u00eentorceau acasa, se abtiguisera bine. De caldura, erau transpirati de-ti mutau nasul din loc. Aveau niste banuti \u00een buzunar. Fericiti nu erau. Se \u00eenstrainasera de familii. Copiii le crescusera \u00eentre timp. \u00cei mai cunosteau din fotografii. Nu lucrase aproape nici unul \u00een meseria lui. Pe care, practic, o si uitase. Devenisera buni la \u201eorice\u201c.<\/p>\n

Am citit de cur\u00e2nd despre un accident \u00een care si-au pierdut viata niste muncitori rom\u00e2ni \u00een Finlanda. Dupa cum sunt descrise faptele, accident de munca nu pot sa-i spun, desi acest lucru n-ar fi redus tragedia. Oamenii fusesera angajati, tot asa, de firme intermediare, sa planteze pini \u00een mlastinile finlandeze. Contractele de munca, facute tot \u00een doi peri, le promiteau \u00een jur de 1200 de euro pe luna. Acolo s-au pomenit ca li se platea 10 centi pentru plantarea unui copac. 10 centi? Cum poti plati pe cineva cu 10 centi pentru orice fel de munca? Din declaratiile celor ramasi \u00een viata aflam ca muncitorii polonezi sau cei din tara gazda erau platiti pentru aceiasi munca cu un pret mult mai bun. Cum se explica una ca asta \u00eentr-o tara \u00een care functioneaza legislatia muncii? Pentru a-si rotunji c\u00e2t de c\u00e2t mizeria unui asemenea c\u00e2stig, oamenii lucrau peste program si peste ziua lumina. Seara se \u00eentorceau la baraci cu o masina, \u00een care se urcau mai multi dec\u00e2t suporta capacitatea ei. Masina o conducea unul dintre ei, cu o viteza peste cea reglementara, ca sa ajunga mai repede la destinatie.\u00a0 Epuizat de munca, soferul a adormit la volan. Au scapat cu viata din accident doar unul sau doi dintre cei din masina. Unde se aflau si un tata cu fiul lui. A scapat tatal. Fiul si l-a adus acasa, sa si-l \u00eengroape.<\/p>\n

La Atena am stat \u00eentr-o zi de vorba cu o prostituata rom\u00e2nca. O vazusem la biserica la care din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd se tine o slujba \u00een limba rom\u00e2na. Si unde e interesant de observat mediul celor veniti din tara.
\nFemeia era \u00een r\u00e2ndul din fata mea. Tinea \u00een m\u00e2na, mototolita, o batista taraneasca, cu care-si stergea ochii, grei de lacrimi. Batista avea pe margini dantele, brodate de vreo bunica din sat. C\u00e2nd s-a citit liturghia, femeia a \u00eengenunchiat. Avea talpile pantofilor numai gauri.
\n\u00centr-o seara, am trecut prin cartierul \u00een care facea ea trotuarul. Am recunoscut-o. M-a recunoscut. M-am oprit si am stat de vorba. Avea un barbat somer de vreo c\u00e2tiva ani, prin Moldova. Si doi copii. Ar fi vrut ca baiatul, cel putin, sa faca scoala. Sa nu mai ajunga ca taica-sau, un betiv. Trimitea tot ce c\u00e2stiga acasa. Si-ar mai fi dorit sa ram\u00e2na sanatoasa macar vreo doi, trei ani, sa faca o suma care sa-i permita sa se \u00eentoarca. Asta o speria cel mai tare. Ca-si va pierde \u00eentr-o zi sanatatea. Fiindca muncea greu. Si pentru putin. De la ea am aflat ca prostituatele rom\u00e2nce sunt platite mai slab dec\u00e2t cele de alte neamuri. Poate oare cineva sa-mi explice de ce? Cum adica, si la munca cea mai putin demna din lume, oferta noastra este mai prost evaluata dec\u00e2t a altor neamuri?
\nFac apel la istoricii natiei. Nu e un raspuns lipsit de semnificatie. Cred ca merita sa meditam la dezlegarea acestei enigme. Vom afla multe lucruri, care sa slujeasca la ceea ce sociologii numesc pompos self-image. Eu nu am nici o propunere. Sunt anihilata de surprindere. Si de amaraciune.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen urma cu niste ani, sociolog \u00een Olanda fiind, lucram la un proiect \u00eempreuna cu un coleg din Israel. Ceea ce\u00a0 ma obliga\u00a0 sa fac des drumul Amsterdam \u2013 Tel Aviv. Cum de fiecare data \u00eencercam sa folosesc ocazia pentru o escala si \u00een Rom\u00e2nia, gasisem o ruta cu oprire \u00een Bucuresti, de unde plecam… Cite\u0219te mai mult »Demnitatea ofertei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[7249,2434],"class_list":["post-13262","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-romani-din-diaspora","tag-romani-emigranti"],"views":1231,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13262","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13262"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13262\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13262"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13262"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13262"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}