{"id":13259,"date":"2012-09-20T13:30:56","date_gmt":"2012-09-20T11:30:56","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13259"},"modified":"2012-09-20T13:31:20","modified_gmt":"2012-09-20T11:31:20","slug":"naghib-mahfuz-alegorie-si-realism","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/naghib-mahfuz-alegorie-si-realism\/","title":{"rendered":"Naghib Mahfuz. Alegorie si realism"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Naghib Mahfuz, Baietii de pe strada noastra, traducere, prefata si note de Nicolae Dobrisan, Editura Polirom, 2010.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p><strong>\u201e&#8230; \u00eensa oamenii au ramas neclintiti \u00een fata tiraniei<\/strong><br \/>\n<strong>si au gasit refugiu \u00een rabdare.\u201c <\/strong><br \/>\n<em><strong>(Naghib Mahfuz)<\/strong><\/em><\/p>\n<p>Atunci c\u00e2nd scriitorului egiptean Naghib Mahfuz (1911 \u2013 2006) i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Literatura pe anul 1988, juriul a accentuat \u00een mod deosebit importanta romanului sau \u201eBaietii de pe strada noastra\u201c (\u201eAwlad harati-na\u201c), pe care l-a descris drept \u201eo alegorie a destinului istoric al umanitatii pus sub semnul marilor \u00eentemeietori ai religiilor monoteiste.\u201c \u00centr-adevar, folosindu-se de pretextul existentei comune a unei familii numeroase de pe o strada din Cairo, autorul reconfigureaza, simbolic si parabolic, traseul urmat de istoria spirituala si sociala a omenirii de la \u201eGeneza\u201c p\u00e2na \u00een perioada contemporana. Personajele centrale se dovedesc a fi, privite din aceasta perspectiva, noi ipostaze ale lui Dumnezeu si ale Diavolului, ale lui Adam si ale Evei, ale lui Cain, Abel si Moise ori ale lui Isus si Mahomed. Profetii sunt, de fiecare data, spirite reformatoare, lupt\u00e2ndu-se sa elibereze oamenii de opresiune si de manifestarile discretionare ale tiranilor, oricare ar fi acestia.<br \/>\nRomanul a aparut \u00een foileton \u00een paginile ziarului \u201eAl-Ahram\u201c, pe parcursul anului 1959, gener\u00e2nd pe data reactii extrem de diferite din partea cititorilor si a criticii, fiind considerat, de unii, un remarcabil monument literar si o realizarea artistica uluitoare, iar de altii, dimpotriva, un act de blasfemie, pentru care autorul ar fi trebuit adus \u00een fata justitiei \u2013 mai cu seama pentru a da socoteala pentru portretul mult prea profan si, uneori, cu note prea putin magulitoare, pe care Mahfuz l-a facut Profetului Mahomed. Prin urmare, textul va fi publicat \u2013 dar nici atunci \u00een forma integrala! \u2013 abia \u00een anul 1967, la Beirut, furia fundamentalistilor musulmani si reactiile lor violente fiind adesea comparate cu cele care au marcat aparitia \u201eVersetelor satanice\u201c, de Salman Rushdie, c\u00e2teva decenii mai t\u00e2rziu. Paradoxal, \u00eensa, dupa cum numerosi critici literari egipteni au evidentiat ulterior, \u201eBaietii de pe strada noastra\u201c nu este absolut \u00een niciun fel un roman antireligios \u2013 si cu at\u00e2t mai putin menit a aduce atingere Coranului ori islamismului \u2013 ci o carte profunda si complexa, care \u00eencearca (si reuseste, \u00een ciuda oricaror reprosuri care i-au fost aduse!), \u00een fiecare din paginile sale, sa mediteze asupra destinului omenesc si asupra rolului si locului religiei \u00een societatea contemporana. Priviti ca imagini arhetipale, \u00eentemeietorii iudaismului, crestinismului si islamismului se metamorfozeaza \u00eentr-o serie de personaje care se stabilesc, succesiv, \u00een diferite parti ale strazii unde e plasata actiunea cartii. Patriarhul si stramosul comun al tuturor este Al-Gabalawi, stap\u00e2n peste Casa cea Mare, el fiind, desigur, o imagine simbolica si alegorica a Divinitatii. \u00censa \u00eentotdeauna, \u00een acest roman al lui Mahfuz, parabola nu ram\u00e2ne doar la stadiul unei aride scheme mai mult sau mai putin teoretice, ci ia forma unor personaje ori actiuni convingatoare, care fac din \u201eBaietii de pe strada noastra\u201c o carte ce poate fi receptata, permanent, la cel putin doua niveluri: pe de o parte cel alegoric, si pe de alta, cel literal, care creioneaza existenta unei familii marcate de tensiuni si ne\u00eentelegeri, \u00een care se casca la tot pasul prapastii \u00eentre generatii, totul prezentat cu o excelenta intuitie a atmosferei tipice pentru aglomeratia urbana dintr-un agitat Cairo de secol XIX. De aici aerul de verosimilitate care face credibile toate \u00eent\u00e2mplarile de pe parcursul cartii, Mahfuz ram\u00e2n\u00e2nd marele maestru al crearii, \u00een doar c\u00e2teva paragrafe, a iluziei de realitate at\u00e2t de prezenta, de altfel, \u00een \u00eentreaga sa opera. Astfel ca evenimentele ce tin de supranatural sunt privite, de cele mai multe ori de personajele implicate ca si cum ar fi \u00eentru totul obisnuite, poate ca unicul amanunt cu adevarat extraordinar (incredibil?) ram\u00e2n\u00e2nd acela al extraordinarei longevitati a lui Al-Gabalawi, cel care supravietuieste fram\u00e2ntarilor ce marcheaza cinci generatii ale familiei sale. C\u00e2t despre ceilalti protagonisti, ei sunt, \u00een primul r\u00e2nd, implicati \u00een dorinta de a-si gasi c\u00e2t mai multi adepti si de a-i ajuta pe acestia sa se ridice asupra conditionarilor \u2013 extrem de numeroase \u2013 care le marcheaza existenta.<br \/>\nPrima parte a romanului, intitulata \u201eAdham\u201c, reprezinta o remarcabila paralela realizata de scriitorul egiptean cu evenimentele prezentate \u00een \u201eGeneza\u201c, \u00eent\u00e2mplarile relatate evoc\u00e2nd experienta primilor locuitori ai Paradisului, dar si caderea lui Satan si a lui Adam. Aici domneste \u2013 iar autoritatea nu \u00eei este, cel putin aparent, pusa la \u00eendoiala \u2013 Al-Gabalawi, deloc \u00eent\u00e2mplatoare fiind aluziile la \u00eenaltimea cerului, precum si sublinierea dimensiunilor dominatoare ale acestuia. Numai ca pacea va fi tulburata atunci c\u00e2nd Idris, primul sau nascut, se revolta \u00eempotriva tatalui, care nu ezita sa-l alunge din Casa cea Mare, determin\u00e2ndu-l pe acesta sa puna la cale amare planuri de razbunare \u00een care intentioneaza sa-l implice si pe Adham, fratele sau. De remarcat ca numele personajelor au mereu rezonante religioase, c\u00e2ta vreme Idris duce cu g\u00e2ndul la Iblis, unul dintre apelativele diavolului \u00een limba araba. \u00cen sectiunile urmatoare ale romanului, intitulate \u201eGabal\u201c, \u201eRifaa\u201c, \u201eQasem\u201c si \u201eArafa\u201c, Mahfuz structureaza o complexa si subtila alegorie, centrata pe imaginea lui Moise, a lui Hristos si a lui Mahomed, pentru ca finalul sa-l aduca \u00een fata cititorilor pe Arafa, detinatorul unor puteri miraculoase \u2013 numele personajului Arafa semnific\u00e2nd chiar ideea de \u00eenvatatura si de \u00eentelepciune \u2013 cu ajutorul carora oamenii ar putea, \u00een sf\u00e2rsit, sa-si \u00eenvinga asupritorii. Interesant este, de asemenea, faptul ca Mahfuz pare a construi adevarate teme cu variatiuni, fiind marele maestru al unei naratiuni de-a dreptul oblice, const\u00e2nd adesea \u00eentr-o tesatura de aluzii ori trimiteri aluzive, care se cer descifrate cu grija. Asa se \u00eent\u00e2mpla mai cu seama \u00een episodul \u201eRifaa\u201c, miz\u00e2nd pe imaginea hristica, unde protagonistul este fiul unui t\u00e2mplar, care \u00eencearca sa aduca spiritul pacii, al \u00eentelegerii si al iubirii aproapelui \u00een at\u00e2t de tensionata strada egipteana. Iar daca soarta sa este tragica asta nu \u00eenseamna defel ca mesajul \u00eenvataturii lui ar ram\u00e2ne fara urmari, ci doar ca oamenilor le va lua ceva mai mult timp sa se deprinda a lasa \u00een urma violenta&#8230; Qasem \u00eel \u00eentruchipeaza pe Mahomed, romancierul urm\u00e2nd, aici, \u00eendeaproape sursele consacrate ale lumii islamice cu privire la viata si doctrina Profetului, textul cartii fiind, \u00een acest punct, marcat de o perfecta suprapunere a nivelului alegoric cu cel literal. Sustin\u00e2nd forta atunci c\u00e2nd e nevoie si iubirea \u00eentotdeauna, Qasem este, totusi, mai revolutionar (\u00een sensul de \u201emai activ\u201c, mult mai activ!) la nivelul actiunilor concrete pe care le \u00eentreprinde dec\u00e2t predecesorii sai. Cu toate astea, urmasii vor distruge \u00een mare parte ceea ce el reusise sa construiasca cu at\u00e2ta migala&#8230; Pasiunea pentru paradoxuri a lui Naghib Mahfuz devine, \u00eensa, evidenta, mai cu seama catre finalul textului, c\u00e2ta vreme, doar dupa moartea batr\u00e2nului Al-Gabalawi, Arafa, descendentul marcat de un at\u00e2t de acut spirit stiintific, \u00eentelege cu adevarat c\u00e2t de vitala fusese prezenta patriarhului pentru oamenii obisnuiti. Pentru acestia, disparitia \u00eentemeietorului echivaleaza cu anularea simbolului, unicul viabil, al sperantei si credintei profunde. Finalul romanului, marcat de ambiguitate, este pus pe de o parte sub semnul presimtirilor \u00eentunecate determinate de alianta \u00eencheiata de Arafa tocmai cu cei care, \u00een cele din urma, vor sf\u00e2rsi prin a-l \u00eenvinge, dar pe de alta nu se poate nega sugestia \u2013 chiar daca nu excesiv de luminoasa \u2013 a sperantei: prietenul lui Arafa \u00eencearca sa gaseasca \u00eensemnarile acestuia cu privire la miraculoasele formule secrete ale progresului si fericirii.<br \/>\nMahfuz exploreaza, asadar, tocmai acele zone ale g\u00e2ndirii filosofice si religioase pe care scriitorii egipteni dinaintea sa au ezitat \u00eentotdeauna sa le abordeze, oferind propria sa interpretare, \u00een cheie alegorico-simbolica, a esentei celor trei mari religii \u00eenrudite, situ\u00e2ndu-se extrem de departe de orice dogmatism. Lipsiti de majoritatea laturilor sacre, \u00eentemeietorii religiosi sunt perceputi de cititor (astfel sunt si structurate relatiile pe care acestia le au cu celelalte personaje ale romanului!) mai cu seama la nivel uman, integrati pe deplin \u00een atmosfera lumii egiptene. Fictiunea aparent bine determinata la nivel temporal devine, \u00een acest fel, modalitatea prin care cititorul percepe realitatea eterna pe care o \u00eentruchipeaza personajele incluse, la r\u00e2ndul lor, \u00een alegoria de substanta creata de autor. Mahfuz se desprinde, asadar, de consacrata tehnica a realismului social pe care o practicase \u00een creatiile anterioare si care determinase exegeza sa-l apropie de Balzac, \u201eBaietii de pe strada noastra\u201c conving\u00e2nd \u00eensa \u2013 iar acesta este \u00eenca unul dintre paradoxurile romanului \u2013 si la nivel strict descriptiv: orasul Cairo, asa cum este el prezentat aici poate sta oric\u00e2nd alaturi de Parisul lui Zola sau de Londra lui Dickens. \u00cen plus, filosofia sociala a autorului este exprimata c\u00e2t se poate de clar \u00een diferite luari de pozitie \u00een care acesta a recunoscut ca a fost profund influentat de Salama Moussa, prestigios g\u00e2nditor si scriitor egiptean, reprezentant al socialismului: \u201eDe la el am \u00eenvatat sa cred \u00een stiinta si \u00een toleranta.\u201c \u00cen consecinta, cei trei mari \u00eentemeietori de religii vor \u00eencerca\u00a0 sa salveze oamenii de tiranie si saracie, de coruptie si aroganta, de indiferenta si falsitate, cartea devenind, fara \u00eendoiala, si o excelenta expresie a eternei teme literare (si nu numai!) a luptei dintre Bine si Rau, Mahfuz vorbind si \u00een acest roman, chiar daca indirect, parabolic si alegoric, mai cu seama despre societatea contemporana si despre acel Egipt al vremii sale pe care \u00eel cunostea foarte bine si pe care voia (spera!) sa-l vada macar ceva mai bun si, daca se poate, mai drept. Iar daca, asa cum sugereaza autorul, \u00een ultimul secol stiinta a avut tendinta sa se substituie credintei religioase, tot religiei \u00eei va reveni rolul, \u00een vremuri de restriste, sa aline ranile spirituale pe care tehnica si formulele de orice fel vor ram\u00e2ne \u00eentotdeauna incapabile sa le vindece. Sau, pentru a cita ultimele cuvinte ale romanului, \u201eoamenii s-au agatat de speranta si, ori de c\u00e2te ori se simteau asupriti, \u00eesi ziceau: \u201eNedreptatea trebuie sa aiba un sf\u00e2rsit si dupa noapte trebuie sa se iveasca ziua! Tirania trebuie sa dispara de pe strada noastra, pentru a vedea ivindu-se lumina si minunile!\u201c\u201e<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Naghib Mahfuz, Baietii de pe strada noastra, traducere, prefata si note de Nicolae Dobrisan, Editura Polirom, 2010. &nbsp; \u201e&#8230; \u00eensa oamenii au ramas neclintiti \u00een fata tiraniei si au gasit refugiu \u00een rabdare.\u201c (Naghib Mahfuz) Atunci c\u00e2nd scriitorului egiptean Naghib Mahfuz (1911 \u2013 2006) i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Literatura pe anul 1988, juriul&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/naghib-mahfuz-alegorie-si-realism\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Naghib Mahfuz. Alegorie si realism<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8259,5156],"class_list":["post-13259","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-baietii-de-pe-strada-noastra","tag-naghib-mahfuz"],"views":1901,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13259","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13259"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13259\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13259"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13259"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13259"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}