{"id":13256,"date":"2012-09-20T13:28:56","date_gmt":"2012-09-20T11:28:56","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13256"},"modified":"2012-09-20T13:29:14","modified_gmt":"2012-09-20T11:29:14","slug":"momente-situatii-profiluri","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/momente-situatii-profiluri\/","title":{"rendered":"Momente, situatii, profiluri"},"content":{"rendered":"

Ileana Ioanid, Fata cu pistrui,<\/em> Scrisul Rom\u00e2nesc, Craiova, 2012<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Autoare de o rara fecunditate, productiva \u00een aproape toate formele scrisului filosofico-sociologic si literar, Ileana Ioanid publica, de o vreme \u00eencoace, an de an, volume de versuri, memorialistica (inclusiv de calatorie), proza narativa \u00eembinata de lirism, nutrita substantial de reminiscente autobiografice, mai ales din copilarie.<\/strong><\/em>
\nAntepenultima carte, \u201eCa o unda \u2013 ca o umbra\u201c (2010), proiecteaza pe agitata p\u00e2nza \u00eens\u00e2ngerata a perioadei 1929-1944 umbra plutitoare a mamei scriitoarei, victima a timpului istoric devorator; penultima, \u201eLajos\u201c, recompune statura morala a tatalui, un om exceptional, muncitor autodidact, erou-constiinta \u00eentr-o lume a prefacerilor istorice zguduitoare cu care s-a confundat \u00eentr-o viata de aproape un secol. Ultimul volum, aparut \u00een vara aceasta, \u201eFata cu pistrui\u201c, reuneste douazeci si cinci de schite, urmate de patru eseuri politico-morale.
\nCeea ce abiliteaza literar schitele tine de scriitura. E o scriitura de mod caligrafic. Naratoarea caligrafiaza subtil secvente rememorative, momente intens colorate afectiv, situatii mai cu seama dramatice, unele \u00eengeman\u00e2nd oribilul si lugubrul cu grotescul, dar si idilice, c\u00e2teva penetrate de poezie. Majoritatea micilor piese includ siluete desenate gratios, cu o penita fina, dirijata de o sensibilitate generoasa, care devine incisiva, caustica daca e provocata de fapte ce nu pot fi descrise adecvat dec\u00e2t corosiv.
\nOmogene stilistic, schitele se diferentiaza, natural, prin \u201esubiectele\u201c lor. C\u00e2teva evoca realitati, patanii, situatii si stari sufletesti din copilarie. Naratoarea dezvaluie, bunaoara, ca, la acea v\u00e2rsta, ca de altfel si mai t\u00e2rziu, p\u00e2na la treizeci de ani, se slujea at\u00e2t de greu de m\u00e2na st\u00e2nga \u00eenc\u00e2t nu-si putea taia unghiile de la dreapta, nevoita fiind sa apeleze, c\u00e2nd trebuia, la mama ei. Ca eleva, \u00eenota at\u00e2t de bine (\u00eenvatase \u00eenotul, ca oradeanca, \u00een Cris) \u00eenc\u00e2t antrenorii vedeau \u00een ea o viitoare \u00eenotatoare de performanta. Un fapt care a stresat-o a fost neprimirea \u00een organizatia de strajeri, \u00eentruc\u00e2t era unguroaica. Vie i-a ramas \u00een memorie o \u00eent\u00e2mplare din adolescenta. \u201ePescuia\u201c, vorba vine, cu o sfoara, pe malul Crisului Alb. Deodata, apare, cu mare tropot, o cireada de bivoli. Din ea, se desprinde \u201eo namila (…) care, pe masura ce se apropia, devenea tot mai mare. \u00cenainta spre mine ca o locomotiva \u2013 tot mai furios ochii rosii \u00eei ieseau din cap \u2013 si spumega\u201c. Sursa a mai multor amintiri fragmentare, dispersate \u00een carte, adolescenta, mai exact spus, o componenta a ei, cea scolara, e retraita, cu duiosie, la o \u00eent\u00e2lnire a povestitoarei cu fostele colege de liceu si implicit cu fosta diriginta. Aceasta \u00eesi evoca primul iubit, cu care se plimba pe sub Arcadele Canonicilor si care avea sa moara \u00een razboi, la asediul Budapestei.
\nDoua dintre colegele evocate sunt fapturi ciudate, enigmatice: o copila pistruiata, cu par \u201eroscat aprins auriu \u2013 \u00eempletit \u00een doua cozi groase\u201c, cea mai buna din clasa, care, p\u00e2na la urma se dovedeste… hoata, si o alta, cu \u00eenfatisare angelica (\u201eblonda-blonda\u201c, \u201ecu ochi verzi-albastri\u201c, \u201ecu onduleuri dulci \u2013 ca lanul de gr\u00e2u \u00een bataia v\u00e2ntului bl\u00e2nd\u201c), care devine o depravata, si la batr\u00e2nete, este o copie a Domnisoarei Hus, sinistru-pitorescul personaj al poeziei omonime a lui Ion Barbu.
\nExemplare umane stranii \u2013 fie prin vreo ticneala, fie prin manifestari de noblete interioara \u2013 apar si \u00een bucati cu situatii din alte medii dec\u00e2t cel scolar. O oradeanca supravietuitoare a lagarului de la Auschwitz, unde si-a pierdut \u00eentreaga familie, e apucata, la \u00eenapoierea acasa, de isterie, la constatarea ca, \u00een absenta de la domiciliu, \u00eei disparusera lingurile de argint. Pe vremuri, \u00een primavara vietii ei, naratoarea admira un baiat care scria poezii. Dupa un timp, respectivul s-a decis ca, fara a renunta la poezie, sa devina si matematician. Av\u00e2nd, \u00eensa, parinti \u00eenstariti, nu putea fi admis \u00een \u00eenvatam\u00e2ntul superior laic. S-a \u00eenscris la teologie si a ajuns… episcop. \u00centr-o vara, la Cota 1.400, un necunoscut face naratoarei, hodoronc-tronc, confidente ce n-o intereseaza. E divortat si strain de tot ce exista, nu-l intereseaza nimic. \u201eTot ce-i prezent s-a sters din viata mea.\u201c Dar crede \u00een viitor. \u201ePentru el, prezentul era… viitorul.\u201c Medic de profesie, insul ajunge un eminent stomatolog. Emigreaza \u00een America. Abia ajuns acolo, moare, \u00eentr-un accident rutier. Un supranonagenar pe moarte, internat la Otopeni, se \u00eenzdraveneste, miraculos. E bine dispus si man\u00e2nca zdravan. Moare \u00eensa subit. Dupa un dejun luat cu nespusa placere, adoarme si nu se mai trezeste. Doi copii, frati, stau la un geam deschis de la etaj. Unul din ei \u00eempleteste o ata, cu care celalalt sa-si dea drumul jos. \u00censtiintati, parintii nu se sperie: \u201eEh! Copiii cu imaginatie. Se joaca!\u201c. \u00centre oamenii suciti figureaza si un escroc. Un barbat se prabuseste, pe strada, \u00een fata naratoarei, \u201eca un balot\u201c. Se zv\u00e2rcoleste: pare cuprins de epilepsie. Cere de m\u00e2ncare. Aduc\u00e2ndu-i-se sandviciuri, vrea si supa. Chemata fiind Salvarea, doctorita din masina nu vrea sa-l ia, zic\u00e2nd ca e un bine cunoscut simulant.
\nAltfel ciudati sunt, \u00een \u201eFata cu pistrui\u201c, c\u00e2tiva oameni cu suflete delicate. O portugheza din Lisabona, vaz\u00e2nd cum naratoarea priveste, pe strada, un foc la care ea si alte c\u00e2teva femei prajesc scrumbii, \u00eei ofera una si ei. O mama de pe la noi, uitata de fiul ei, stabilit \u00een Statele Unite, ar merge acolo chiar si pe jos, daca i-ar sti adresa. Tatal scriitoarei \u00eesi risca, \u00eentr-o zi, viata pentru salvarea unui c\u00e2ine calcat de o masina. Un deosebit de simpatic \u201epersonaj\u201c e Puck, din schita cu acelasi nume, un catel destept care \u201ec\u00e2nta\u201c, \u00eencerc\u00e2nd sa imite sunetele de pian, latra politistii si chiar pe fostii politisti, fara uniforma, se \u00eemprieteneste \u201ela catarama\u201c cu pisoiul si cu papagalul vorbitor din casa si se lasa doftoricit, inclusiv cu injectii c\u00e2nd se \u00eembolnaveste. Un alt animal care vorbeste \u2013 dar \u00eentr-un vis al naratoarei \u2013 e un crap. \u00cen dimineata urmatoare, naratoarea \u00eel regaseste, \u00eentr-un magazin, \u2013 tesut pe covor.
\n\u00cen c\u00e2teva schite resuscita situatii din timpul razboiului si mai ales din primele saptam\u00e2ni de dupa izgonirea trupelor hitleristo-hortiste. Una oripilanta, violarea unei relativ tinere doamne, de catre peste douazeci de soldati, \u00een prezenta fiului ei, reia o secventa din \u201eCa o unda \u2013 ca o umbra\u201c. Alte doua includ instantanee comice. O gramada de soldati beti dau buzna \u00eentr-o curte si, lu\u00e2nd o pivnita drept depozit de vinuri, sparg usa. \u00cen loc \u00eensa de a vedea \u00eenauntru butoaie, sunt orbiti de un nor gros de fulgi de g\u00e2sca. Alta data, cineva dintr-un grup de ostasi patrunsi cu violenta \u00eentr-o casa ia de pe o polita, dupa un mic ospat, improvizat la comanda, \u201eceasul\u201c frumos ca un bibelou, care \u00een realitate era o ascutitoare.
\nVariatele scene, sumbre sau partial luminoase, din lumea trecatoare, sunt contrapunctate, \u00een \u201eFata cu pistrui\u201c, de o imagine a eternitatii. Undeva \u00een Caucaz, scriitoarea e fascinata de un iezer at\u00e2t de albastru \u00eenc\u00e2t pare de basm (\u201eMa asteptam sa apara o z\u00e2na cu piticii ei\u201c), iar la o mica distanta de el contempla, cu inima bat\u00e2nd mai rar, lacul Ritza, \u00eenconjurat de paduri, si el de \u201eun albastru neverosimil si un verde intens\u201c, traversat de \u201eun vaporas alb \u2013 parca facut de un copil, din h\u00e2rtie\u201c.<\/p>\n

Autoare de studii docte, profesoara de filosofie Ileana Ioanid e, \u00een acelasi timp, iata, si o scriitoare de proza estetica \u00een care, ca si \u00een poeziile sale, vibreaza o sensibilitate gingasa.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ileana Ioanid, Fata cu pistrui, Scrisul Rom\u00e2nesc, Craiova, 2012   Autoare de o rara fecunditate, productiva \u00een aproape toate formele scrisului filosofico-sociologic si literar, Ileana Ioanid publica, de o vreme \u00eencoace, an de an, volume de versuri, memorialistica (inclusiv de calatorie), proza narativa \u00eembinata de lirism, nutrita substantial de reminiscente autobiografice, mai ales din copilarie.… Cite\u0219te mai mult »Momente, situatii, profiluri<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8258,8257],"class_list":["post-13256","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-fata-cu-pistrui","tag-ileana-ioanid"],"views":1541,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13256","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13256"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13256\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13256"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13256"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13256"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}