{"id":13253,"date":"2012-09-20T13:27:21","date_gmt":"2012-09-20T11:27:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13253"},"modified":"2012-09-20T13:27:39","modified_gmt":"2012-09-20T11:27:39","slug":"critica-siluitoare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/critica-siluitoare\/","title":{"rendered":"Critica sil(u)itoare"},"content":{"rendered":"

Ioana Bot, Eminescu explicat fratelui meu,<\/em> Bucuresti, Grupul Editorial Art, Colectia \u201eRevizitari”, 2012, 272 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Desi cartea tinde sa cedeze tot mai multe atribute mass-mediei, exista un transfer si \u00een directia inversa. E aproape sigur ca televizorul si internetul au c\u00e2stigat competitia pentru suprematie. Ram\u00e2ne totusi de vazut daca nu cumva h\u00e2rtiile prinse \u00eentre coperte vor supravietui gratie efectului reflectorizant, preluat din sfera presei electronice si virtuale. Ne-am obisnuit ca, \u00eentr-o economie de piata, volumele sa beneficieze de promovare si de marketing. Doar sunt, \u00een prima instanta, niste bunuri de consum. \u00censa, uneori, si ele contin obsesii ale posturilor de stiri: \u00eent\u00e2ietatea, exclusivitatea sau punerea \u00een discutie a unor chestiuni deja transate. \u00cen spatiul cercetarii literare, practicile respective denota interesul pentru \u00eenfigerea stindardului \u00eentr-un teritoriu cunoscut, dar neatins, \u00een stilul lui Neil Armstrong sau al membrilor NASA. O culegere av\u00e2nd conformatia unei antene parabolice cu acoperire nationala este \u201eEminescu, explicat fratelui meu\u201d, semnata de Ioana Bot. Reputata cunoscatoare a operei si a avatarilor cultului scriitorului propune o pedagogie menita sa \u00eenlature anumite stereotipii de perceptie, venite din partea cititorului fara pregatire filologica si a \u201ecriticii lenese\u201d.<\/strong><\/em>
\nExtrapolari neavenite<\/strong>
\nPutem cu lejeritate recunoaste \u00een titlu dedicatia lui Baudelaire din poemul \u201eAu lecteur\u201d. Prin urmare, intentia autoarei ar consta \u00een eliminarea ipocriziei din \u00eentelegerea scrierilor eminesciene, recte a devierilor de la sistemele de semnificare propuse de poet. Cu toate ca nu o declara, Ioana Bot recurge la strategii semiotice, axate pe descrierea mecanismelor de producere a sensurilor. \u00cen schimb, se contureaza pretentia ca \u00eentreg demersul are \u00een subsidiar o idee deconstructivista, emisa de Paul de Man \u00een \u201eAll\u00e9gories de la lecture. Le language figur\u00e9 chez Rousseau, Nietzsche, Rilke et Proust\u201d (\u00c9ditions Galil\u00e9e, Paris, 1989). Las deoparte faptul ca s-ar fi cuvenit sa se precizeze ca lucrarea a aparut \u00eent\u00e2i \u00een engleza, \u00een Statele Unite ale Americii (Yale University Press, 1979).
\nCe pretinde teoreticianul originar din Belgia? Asemenea deconstructivistilor rasati, nimic nespus p\u00e2na la ei. Ifosele lui de Man ar sugera, dupa cum bine indica Ioana Bot, \u00eensa fara a mentiona pasajele sau macar a indica paginile, ca \u201enu se poate vorbi niciodata despre o cunoastere directa, prin lectura, a sensului unui text dat. Orice text este, prin natura sa (ireductibila), ilizibil, ceea ce poate sustine, cred, o reconfigurare semantica a manuscriselor \u00abnebuniei eminesciene\u00bb (Calinescu dixit si, dupa el, toti…) cu ale lor exercitii metrice, o reg\u00e2ndire critica a scenariilor ilizibilitatii \u00een textele declarate de editori \u00abfara sens\u00bb, cum ar fi fragmentele din atelierul \u00abOdei (\u00een metru antic)\u00bb, respectiv din atelierul poemului \u00abGemenii\u00bb\u201d (pp. 18-19). Sa-mi fie cu iertare daca sunt obraznic \u00een fata unei \u201esomitati\u201d, dar de Man vehiculeaza o banalitate rizibila: cu astfel de postulate se ocupa filologia de c\u00e2nd s-a \u00eentemeiat ca stiinta, prin secolul al XV-lea, multumita umanistilor italieni.
\nInvocarea lui de Man ca autoritate nu aduce niciun beneficiu. \u00cen plus, extrapolarea se dovedeste neavenita si din pricina ignorarii unei evidente simple. Aceea ca editarea operei lui Eminescu a durat mai bine de un secol (si e nevoie sa continue), cu intermitente, cu lectiuni eronate, cu schimbarea responsabililor, cu echipe av\u00e2nd putine cunostinte de limba literara, cu specialisti formati pe masura ce lucrau la proiect. Or, dispun\u00e2nd de asemenea date, citarea unei surse straine epateaza fara rost. Asadar, motive empirice, desprinse din contactul cu textul, legitimeaza \u00eentreprinderea Ioanei Bot. Trec\u00e2nd peste argumentele necesitatii elaborarii unui \u00eendrumar pentru naivi si \u00eendaratnici, reiese si o intentie polemica fata de G. Calinescu, socotit responsabil pentru \u00eemprastierea unei prejudecati, asumate de \u201etoti\u201d criticii si istoricii literari care l-au urmat. Or, numai g\u00e2ndindu-ne la I. Negoitescu, supozitia se destrama: \u201ePoezia lui Eminescu\u201d reprezinta un elogiu adus laboratorului din manuscrisele publicate postum ale poetului.
\nPeste tot, discursul Ioanei Bot se hraneste din satisfactia primatului. Dar cam majoritatea locurilor vizitate au deja rutele stabilite. De pilda, e doar o senzatie a cercetatoarei ca, prin intermediul sugestiei lui Paul de Man, a stabilit ca, \u00een \u201eGemenii\u201c, asistam la cautarea \u201elimbii perfecte\u201c (p. 173), motiv care, \u00een asociere cu ne\u00eencrederea \u00een capacitatea de fixare a universului prin cuv\u00e2nt, ar reprezenta \u201eo foarte moderna constiinta a condamnarii poetului la repetitie\u201c (p. 174). Analizele ispititoare abuzeaza totusi de pe urma decontextualizarilor. Asa cum a demonstrat Mihai Moraru cu mult \u00eenainte, \u00een studiul \u201e\u00abGemenii\u00bb ceresti si \u00abLuceafarul\u00bb\u201d (inclus \u00een \u201eDe nuptiis Mercurii et Philologiae\u201d, 1997), referinta necunoscuta Ioanei Bot, cautarea graiului divin provine din apocrifele biblice si din cartile de uz bisericesc (\u201eAcatistul Precistei\u201d, R\u00e2mnic, 1820, aflat c\u00e2ndva \u00een biblioteca ambulanta a scriitorului): \u201eAceasta lume ideala, a carei limba \u00eengereasca (limba egregorilor) pare a fi si a fost interpretata ca o chemare de tip orfic, este lumea ataraxiei obtinute prin ridicarea deasupra lumii patimilor\u201d (\u201eDe nuptiis…\u201c, p. 240).
\nA Map of Misreading<\/strong>
\nUnul dintre obiectivele principale vizate \u00een \u201eEminescu explicat fratelui meu\u201d consta \u00een transferarea poetului \u00een alta mentalitate dec\u00e2t aceea \u00een care s-a format si a creat. Teza se sprijina pe o asa-zisa \u00eenclinatie spre ironizarea precursorilor at\u00e2t \u00een pastise, c\u00e2t si \u00een poemul omagial \u201eEpigonii\u201d, \u00een pofida unei remarci, \u00een descendenta lui D. Popovici, privitoare la asimilarea celor patru tomuri din \u201eLepturariu rom\u00e2nesc\u201d: \u201eT\u00e2narul Eminescu s-a format \u2013 la scoala lui Aron Pumnul \u2013 \u00een spiritul acestui canon si, implicit, \u00een aceasta \u00eentelegere a literaturii, respectiv a functiei limbajului poetic: cele ilustrate de marii sai \u00eenaintasi\u201d (p. 131). Este, cel mai probabil, lentila prin care trebuie sa \u00eentelegem sintagma de \u201epoet national\u201d. Extraordinara capacitate de acumulare l-a ajutat sa digere izvoare variate, de la scrisul medieval, p\u00e2na la colegii din Junimea (Samson Bodnarescu). Astfel, aproape orice scriere a poetului suna eminescian, \u00eentruc\u00e2t nu-si tradeaza filonul dec\u00e2t prin disecari rabdatoare.
\nRuperea lui Eminescu de romantism ar proveni, crede Ioana Bot, din tratarea zeflemitoare a precursorilor. Poetul apare \u00een ipostaza unui personaj simul\u00e2nd deferenta, juc\u00e2ndu-le renghiuri pasoptistilor. \u00cen parte, cercetatoarea este \u00eendreptatita. Destule versuri s-au nascut din prelucrarea lui Heliade-Radulescu, Alexandrescu, Bolintineanu sau Alecsandri. Dar de la aceste constatari unanim acceptate, unele stabilite prin studii temeinice (Stefan Cazimir, \u201eEminescu si Bolintineanu\u201d, \u00een vol. \u201eNu numai Caragiale\u201d), p\u00e2na la afirmarea unei conceptii estetice \u00eenaintate pentru a doua jumatate a secolului al XIX-lea, sunt c\u00e2tiva pasi facuti fara o busola corespunzatoare, situatie pe care Harold Bloom, atras si el arbitrar \u00een jocul reinventarii eminescologiei, ar fi taxat-o drept o citire gresita (misreading): \u201eAm vazut si cu alte ocazii cum, \u00een scrierile eminesciene, teme romantice (consacrate de uzaje deja celebre \u00een vremea lui Eminescu) sunt puse la \u00eencercare, reluate \u2013 uneori cu marcaje discrete ale \u00abcitarii\u00bb, ale referintei intertextuale (ironice, subversive prin definitie) \u2013 pentru a exprima alegoric o noua mentalitate. Pe aceasta \u2013 cu beneficiu de inventar \u2013 as numi-o \u00abpostromantica\u00bb, desi cred ca ea este (\u00een aceasta ocurenta nespectaculoasa si neasteptata a sa) \u00eensasi paradigma modernismului major european\u201d (pp. 133-134). Nicaieri, exegeta nu ia \u00een calcul varianta ca ironia constituie un indiciu al influentei de tip Biedermeier. De altminteri, nicaieri nu figureaza raportarea \u00een dezacord cu portretul realizat de Caius Dobrescu \u00een \u201eMihai Eminescu: imaginarul spatiului privat, imaginarul spatiului public\u201d (2004), unde poetul este asezat \u00een zona romantismului domesticit.
\nCa sa impuna un Eminescu peste vremurile \u00een care trait, Ioana Bot muta atentia de la conceptul de literatura \u00eentrebuintat de acesta (bazat pe umplerea unor tipare metrice, dupa cu precizeaza autoarea \u00eensa?i) la receptarea imediata a operei. Or, scriitorul nu este nici primul, nici ultimul care nu s-a bucurat de aprecieri juste \u00een timpul vietii. Nu trebuie sa depl\u00e2ngem evidenta inaderentei cititorilor la modelul eminescian \u00eentre 1870 si 1900. Tirajele succesive din \u201ePoezii\u201d l-au impus pe poet, cunoscut, p\u00e2na atunci, \u00een postura de gazetar: \u201eReceptarea lui Eminescu \u00een contemporaneitatea sa este un exemplu graitor \u00een acest sens. Ea raspunde negativ la \u00eentrebarea daca Eminescu a fost… un poet pentru secolul al XIX-lea\u201d (p. 256).
\nAr fi cazul ca \u201efratele\u201d sa nu asculte dec\u00e2t putine explicatii despre Eminescu oferite \u00een aceasta carte, fiindca nu este nici at\u00e2t de fatarnic, nici at\u00e2t de neinitiat precum \u00eel banuieste Ioana Bot.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ioana Bot, Eminescu explicat fratelui meu, Bucuresti, Grupul Editorial Art, Colectia \u201eRevizitari”, 2012, 272 p.   Desi cartea tinde sa cedeze tot mai multe atribute mass-mediei, exista un transfer si \u00een directia inversa. E aproape sigur ca televizorul si internetul au c\u00e2stigat competitia pentru suprematie. Ram\u00e2ne totusi de vazut daca nu cumva h\u00e2rtiile prinse \u00eentre… Cite\u0219te mai mult »Critica sil(u)itoare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8256,123],"class_list":["post-13253","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-eminescu-explicat-fratelui-meu","tag-ioana-bot"],"views":1840,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13253","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13253"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13253\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13253"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13253"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13253"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}