Document\u00e2ndu-ma pentru o carte la care lucrez, revad un foarte interesant interviu al Iolandei Malamen cu Nicolae Breban, din 2004, aparut \u00eentr-un saptam\u00e2nal al Uniunii Scriitorilor, \u00eentre timp pierdut, ca at\u00e2tea altele, \u00een mocirla capitalismului salbatic rom\u00e2nesc. Autorul romanului \u201eBunavestire\u201d se referea \u00een acel interviu la ceea ce numea \u201elegile\u201d care guverneaza impunerea unei carti \u2013 \u201ede multe ori de voga trecatoare, dar si valori durabile\u201d \u2013 la Paris. Fiind vorba de un mare prozator care a trait, a scris si a fost publicat acolo \u2013 si nu la o editura oarecare \u2013 opiniile sale sunt cu at\u00e2t mai mult de luat \u00een seama. Iata ce spunea Nicolae Breban \u00een dialogul cu Iolanda Malamen: \u201eDupa al Doilea Razboi Mondial, Parisul a fost singura capitala ce a lansat cu aplomb scriitori straini, individual \u2013 precum marii Cioran, Ionesco, Kadare sau \u201ecolectiv\u201d \u2013 precum marele curent al Americii de Sud. Azi, din pacate, Parisul devine din ce \u00een ce mai putin o capitala a literelor. De vina e poate tot televiziunea, impactul ei tiranic asupra constiintelor si a timpului uman, dovada fiind faptul ca un critic mediocru, precum Bernard Pivot, a reusit, printr-o foarte vie emisiune literara sa impuna nume, valori, eclips\u00e2nd pe criticii literari de prestigiu, impulsion\u00e2nd v\u00e2nzarile de carte, e adevarat, dar nelans\u00e2nd, realmente, nici un nume, nici o scoala poetica\u201d.
\nM-a frapat calificativul \u201ecritic mediocru\u201d aplicat celebrului realizator francez de emisiuni culturale. Si nu numai fiindca ar fi nedrept, ci si pentru ca nu era \u201e\u00een chestie\u201d. S-a considerat vreodata Bernard Pivot critic literar? Nici vorba. Si, as spune, nici nu era cazul. \u00centr-o epoca \u00een care televiziunea mai degraba \u201eucide\u201d cartea, un jurnalist a reusit sa re\u00eentemeieze c\u00e2t de c\u00e2t ceea ce as numi mitul fecund al Cartii. Critici literari, nu putini buni si chiar foarte buni, sunt destui, iar problema \u201escolilor poetice\u201d nu e nici pe departe una foarte importanta privind destinul cartii si al literaturii \u00eentr-o epoca \u00een care televiziunea agreseaza spiritul si distruge lectura. Jocul \u00eent\u00e2mplarii a facut ca \u00een chiar ziua c\u00e2nd a aparut interviul cu Nicolae Breban sa-l cunosc, la Iasi, pe \u00eensusi Bernard Pivot, venit atunci prima data \u00een tara noastra pentru a realiza \u00een capitala Moldovei, centrul rom\u00e2nesc cu cea mai intensa francofonie \u00een ultimele doua secole, o editie speciala a emisiunii cu o invidiabila auditie \u2013 \u201eDouble Je\u201d \u2013 ce avea sa fie transmisa pe canalele France 2 si TV 5. Celor c\u00e2tiva scriitori si ziaristi, care fuseseram invitati la Centrul Cultural Francez, el ne-a povestit cu modestie si cu o cuceritoare sinceritate, parca stiind de interviul cu Nicolae Breban proaspat aparut: \u201eC\u00e2nd am \u00eenceput sa lucrez la Televiziune, aveam 38 de ani. Eram jurnalist \u00een presa scrisa. \u00centr-o zi cineva mi-a propus sa fac o emisiune literara. Ideea mi-a placut. Mi s-a parut o experienta interesanta, cu toate ca era \u00een ce ma priveste fara viitor. \u00cen ianuarie 1973, am realizat prima mea emisiune. Ea avusese loc \u00een direct, fara nici o pregatire anterioara. Tremur si acum c\u00e2nd \u00eemi amintesc. A doua zi, directoarea canalului Antenne 2 m-a sunat si mi-a spus: \u201eEmisiunea Dv. n-a fost buna, a fost chiar foarte proasta, dar sunteti facut pentru televiziune!\u201d. Si am realizat apoi emisiuni literare timp de 28 de ani. Am muncit mult. Nu am invitat niciodata pe un autor fara sa-i fi citit cartea, dar nu o lectura rapida, ci foarte atenta, cu sublinieri, adnotari, observatii etc. Asta, fiindca este esential ca, atunci c\u00e2nd stai de vorba cu un scriitor, sa-i fi citit cartea. Este si o chestiune de politete, nu numai de rigoare jurnalistica. Trebuie sa beneficiezi de o dubla \u00eencredere: cea a scriitorului invitat si cea a telespectatorului care ar putea foarte bine face altceva, de pilda sa se duca la cinema, dec\u00e2t sa stea sa te urmareasca pe tine. A fost nevoie de multa munca, mai ales ca eu nu eram nici profesor, nici scriitor, ci un ziarist, mai degraba admirator al scriitorilor si iubitor de carte literara. Unul care nu \u00eencearca sa se substituie scriitorului, care nu se joaca de-a scriitorul, care nu este scriitor, dar care ar dori sa fie\u2026 Am muncit deci cu seriozitate, cu modestie si cu o doza de umor. La \u00eenceput, i-am indignat pe intelectualii francezi, de vreme ce nu eram nici licentiat \u00een Litere (Pivot are studii de drept si de jurnalism \u2013 nota mea, C.C.), nici autor de carti: \u201eCum \u00eendrazneste asta sa se amestece?!\u201d. Deviza mea a fost \u00eensa sa fac lucrurile cu seriozitate\u201d.
\nPare simpla \u2013 nu-i asa? \u2013 \u201electia\u201d autorului emisiunilor \u201eApostrophes\u201d si \u201eBouillon de Culture\u201d? De remarcat ca el \u00eesi \u00eencepea cariera \u201epe sticla\u201d dupa o buna prestatie publicistica la \u201eLe Figaro Litteraire\u201d, apoi ca editorialist la \u201eLire\u201d. Cu o intuitie care nu a dat gres, Pivot s-a sincronizat, s-a adaptat perfect, pe deasupra prejudecatilor celor preocupati de curente si \u201escoli poetice\u201d, la sensibilitatea, ritmul si nevoia de poveste, de lectura, c\u00e2ta mai era si mai este, ale unei lumi guvernate de regula tarabei, inclusiv a celei electronice, si p\u00e2ndite, la tot pasul, de pericolul sterilizarii spirituale. Ceea ce au \u00eenteles cei de la Televiziunea franceza, dar nu numai ei, este ca nu at\u00e2t critica si cu at\u00e2t mai putin teoria literara se pot lua la tr\u00e2nta cu un asemenea pericol, ci jurnalistica de mare profesionalism si de un \u00eenalt nivel cultural, practicata cu chiar instrumentele care au cel mai mare impact, \u00eentr-adevar tiranic, cum zice Nicolae Breban, asupra publicului. Viata literara si, de ce nu, viata literaturii pot fi influentate puternic, dar si slujite mult mai eficient si mai profitabil de mari jurnalisti ca Bernard Pivot, dec\u00e2t de critici, de teoreticieni sau de sclifositi filozofi de salon. Iar c\u00e2nd spun asta ma g\u00e2ndesc, fireste, la (tele)realitatea de la noi, la lumea ei de tejghetari fara scrupule, care ma fac sa-mi evoc adeseori un antologic eseu al lui Marin Preda intitulat \u201eSpiritul primar agresiv\u201d, de proclamati sau autoproclamati abuziv realizatori, moderatori, producatori, analisti si, vai, chiar jurnalisti. \u00cen aceasta lume de \u201evedete\u201dsi de \u201eVIP\u201d-uri de carton, care inventeaza si cultiva, zi si noapte, mituri false pe banda rulanta, cel al mitocaniei fiind cel mai privilegiat, jurnalistul cultural de o anumita tinuta este un marginal, un tolerat de cei asezati la masa bogata a campionilor vulgaritatii si spiritului gregar, a celor care, cum inspirat \u00eei caracteriza odata Eugen Simion, fac ca p\u00e2na si vocalele limbii rom\u00e2ne sa se retraga rusinate. \u00cen fata lor nu rezista nici o valoare autentica, nici un sentiment real, sincer, profund. Iar daca tot am pronuntat sintagme precum \u201espirit gregar\u201d si \u201emituri false\u201d, am sa rememorez pe scurt un episod. Era a nu mai stiu c\u00e2ta editie a T\u00e2rgului de Carte \u201eLibrex\u201dde la Iasi. Dupa un colocviu consacrat lui Mihail Sadoveanu, ce avusese loc la Muzeul memorial din faimoasa Casa cu Turn, cu prilejul \u00eemplinirii unui secol de la fastuosul pentru literatura rom\u00e2na An Sadoveanu (1904), Nicolae Breban mi-a facut onoarea sa ma invite la lansarea unui volum omagial ce \u00eei fusese dedicat, marc\u00e2nd a saptezecea aniversare a sa. M-am grabit sa ajung repede din Copoul Iasilor la T\u00e2rgul ce fusese organizat \u00een Palatul Culturii. Am ajuns ceva mai devreme si, spre uimirea mea, m-am trezit \u00eentr-o multime pestrita ce navalea ca pe stadionul lui Becali \u00een somptuosul palat. Nu puteam sa cred ca toata acea gloata era interesata de cartea al carei erou era Breban. Nu pareau a fi cititori ai romanelor sale. Si nici nu erau. Venisera sa asculte \u201ecotcodacelile\u201d unei \u201egainuse\u201d, mare vedeta de televiziune. Flacaii si fetele, dar si multi foarte \u201ecopti\u201d juisau ca vad \u201egainusa\u201d, acum autoare si de carte, asa-zic\u00e2nd, pe viu, nu doar pe sticla. Aceasta declarase \u00eentr-un ziar local, cu suficienta specifica tipologiei pe care as numi-o tipologia Garcea, ca \u201evolumul\u201d ce urma sa-l lanseze este, nici mai mult, nici mai putin, dec\u00e2t un\u2026 act de cultura. Sa mai spun c\u00e2ti dintre amatorii de astfel de \u201eacte de cultura\u201d au ramas \u00een continuare si la lansarea cartii despre Nicolae Breban?! Ar fi superfluu. Ceea ce vedeam era opera televiziunii. Dar nu a Televiziunii franceze si cu at\u00e2t mai putin a unui mare jurnalist cultural ca Bernard Pivot\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Document\u00e2ndu-ma pentru o carte la care lucrez, revad un foarte interesant interviu al Iolandei Malamen cu Nicolae Breban, din 2004, aparut \u00eentr-un saptam\u00e2nal al Uniunii Scriitorilor, \u00eentre timp pierdut, ca at\u00e2tea altele, \u00een mocirla capitalismului salbatic rom\u00e2nesc. Autorul romanului \u201eBunavestire\u201d se referea \u00een acel interviu la ceea ce numea \u201elegile\u201d care guverneaza impunerea unei carti… Cite\u0219te mai mult »Mitul cartii \u00een epoca \u201egainuselor\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[218],"class_list":["post-13250","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-nicolae-breban"],"views":1641,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13250","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13250"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13250\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13250"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13250"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13250"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}