{"id":13247,"date":"2012-09-20T13:23:41","date_gmt":"2012-09-20T11:23:41","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13247"},"modified":"2012-09-20T13:24:06","modified_gmt":"2012-09-20T11:24:06","slug":"asalt-frontal-la-mitraliera-defekt-de-florin-irimia","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/asalt-frontal-la-mitraliera-defekt-de-florin-irimia\/","title":{"rendered":"Asalt frontal, la mitraliera. Defekt, de Florin Irimia"},"content":{"rendered":"

Florin Irimia, Defekt,<\/em> Editura Brumar, 2011, 280 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Doua lucruri m-au facut sa nu las din m\u00e2na romanul de debut al lui Florin Irimia, \u00eentr-o perioada \u00een care, din lipsa acuta de timp, am urmarit doar sporadic noile aparitii de pe piata editoriala rom\u00e2neasca: ritmul ideilor, care se succed \u00eentr-un soi de thriller eseistic, si corul personajelor care transmit aceste idei, la care te uiti cu interes, ca la gradina zoologica, dar care ram\u00e2n mereu \u00een spatele unui perete despartitor de sticla.<\/p>\n

Sa le luam pe r\u00e2nd. C\u00e2nd spui thriller eseistic, si vorbesti despre un debutant rom\u00e2n (cu at\u00e2t mai mult literat, angrenat \u00een sistemul universitar al literelor iesene), acesta ar trebui sa fie, din start, un semn de rau augur. Ceea ce li se reproseaza, iar si iar, prozatorilor rom\u00e2ni, si \u00een special celor tineri, e ca nu sunt \u00een stare sa scrie o poveste ca lumea. Cu at\u00e2t mai putin un thriller onest. Stare de fapt care \u00eesi are originea \u00eentr-un soi de elitism provincial rom\u00e2nesc, noi nu scriem prostioare \u201ede consum\u201c \u2013 noi scriem literatura. Confuzia e, evident, \u00eentre \u201econsum\u201c si \u201estory\u201c, si mi se pare foarte evidenta atunci c\u00e2nd \u00eemi cade \u00een m\u00e2na c\u00e2te o tentativa de \u201ethriller\u201c a unui rom\u00e2n. Povestea nu-i mestesug simplu, si, p\u00e2na sa-l deprinda, proza rom\u00e2neasca se simte, deocamdata, bine \u00een spatiul safe al eseului.
\nE o limitare valabila si pentru romanul lui Florin Irimia. Ceea ce nu-i un defect, \u00een sine, at\u00e2ta timp c\u00e2t desfasurarea eseistica reuseste, cumva, sa te prinda \u2013 si nu cum te prinde Alexandru Paleologu, ci cum te prinde un roman de Stephen King. T\u00e2narul literat gaseste o solutie originala contra plictiselii si cascatului din paginile onorabilului\/traditionalului roman de idei. Solutia e inspirata din filmele cu Rambo, si se cheama \u201epune mitraliera pe ei\u201c. Munitia e foarte importanta \u2013 trebuie sa fie musai de razboi, si de calibru mare. Si sa fie disponibila \u00een cantitati nelimitate. De la prima pagina, \u00eentr-o astfel de batalie, scriitorul trebuie sa tina degetul apasat pe tragaci, la foc continuu, si sa nu slabeasca ritmul nici o secunda.
\nMunitia, spuneam, trebuie sa fie de razboi. Si ce mai razboi! Florin Irimia nu se fereste de nici un cliseu, si arunca \u00een lupta toate locurile comune ale realitatii rom\u00e2nesti mediatice. De la profesorii famelici la paruiala politicienilor pe ciolan, la televizor, totul e absorbit \u00een acest roman al \u00eenclestarii disperate cu realitatea. Iar realitatea e cucerita, la fel ca \u00eentr-o lupta urbana, pas cu pas si palma cu palma. The hard way. Avem \u2013 la televizor, \u00een jurul nostru, \u00een mentalul colectiv, p\u00e2na la urma e tot una \u2013 profesoare de engleza care imigreaza pentru a sterge batr\u00e2ni la fund \u00een Italia? E o bucata de realitate care trebuie luata cu asalt si pixelizata! Avem copii de bani gata din familii dezbinate, cu tata avocat-barosan-cu-amanta-t\u00e2nara si mama-depresiva-alcoolica? Trebuie luati cu asalt, si pixelizati, \u00een fictiune. Avem liceeni care-si \u00eenjura profesorii, si profesori care le arunca mingi de baschet \u00een fata? Trebuie luati cu asalt, si pixelizati. Avem industrie de filme porn gay? Luata cu asalt si pixelizata. Si tot asa.
\nT\u00e2narul prozator lupta fara sa se menajeze, si ataca, \u00eenversunat, toate tintele mari. Iar aceasta tinta, de a domestici si pixeliza realitatea \u00eensasi, cu mentalul colectiv rom\u00e2nesc cu tot, Florin Irimia o atinge, cel putin \u00een parte. Si, mai mult, o atinge \u00een unele pagini foarte bune nu de eseu, ci de ltieratura. Materialul romanului e un flux eseistic continuu, intens, \u00eensa destul de inegal \u2013 nu ca realizare stilistica, ci ca literaritate. C\u00e2teva voci narative se misca de-a lungul unei serii de situatii care, partial, se suprapun \u2013 dar unele voci, si unele situatii sunt mai autentice dec\u00e2t altele. Printre cele mai autentice pagini sunt cele ale jurnalului unei badante rom\u00e2nce, o profesoara plecata \u00een Italia pentru a \u00eengriji o batr\u00e2na. Aceste pagini ram\u00e2n \u00een minte nu at\u00e2t prin detaliile vietii de capsunar, binecunoscute, altfel, din povestile publicate mereu \u00een presa, ci prin experienta psihologica a femeii, cu ale carei suisuri si cobor\u00e2suri emotionale ajungi sa empatizezi. La polul opus, printre paginile cele mai slab realizate se numara cele de \u00eenchisoare, c\u00e2nd experienta psihologica a personajului trimis la mititica nu reuseste sa fie credibila \u2013 si pentru ca detaliile ce redau mediul carceral sunt prea sarace, si prea tributare cliseelor din presa.
\nVeti spune, acum \u2013 dar nu aceasta e miza literaturii, \u00een general, sa domesticeasca si sa pixelizeze realitatea? Da, aceasta poate sa fie una dintre mizele literaturii, dar la fel de bine miza poate sa fie a povesti, si a amuza. La capitolul poveste, Florin Irimia se descurca, deocamdata, onorabil doar pe distante scurte. Exista o intriga, \u00een sens larg, o rama a thrillerului eseistic, construita \u00een jurul pataniilor incredibile ale personajului principal, Eduard Tautu. Dar cele mai bune pagini de story sunt cele \u00een care Eduard Tautu se \u00eendreapta spre Germania, e jefuit pe drum, de doua ori, de aceeasi escroaca austriaca, devine antreprenor \u00een industria porn gay din Rom\u00e2nia, pentru a sf\u00e2rsi, \u00een urma unei \u00eenscenari a fratelui sau si a nevestei, la \u00eenchisoare. Sunt pagini alerte, de un umor negru, care ne invita mai degraba sa r\u00e2dem, dec\u00e2t sa empatizam cu soarta antieroului \u2013 foarte fericit, \u00een aceasta faza a existentei sale, sa joace rolul unui loser perfect.
\nAjungem la aceste personaje pe care, dupa cum spuneam, le privim ca la zoo, dar care ram\u00e2n, cumva, izolate \u00een spatele unui perete de sticla. Desfasur\u00e2nd pataniile lui Tautu, romanul ne poarta printr-un \u00eentreg carusel emotional, cu cobor\u00e2ri si urcari abrupte, de la disperare la o geana de speranta si \u00eenapoi la disperare. Dar avem mereu centura de siguranta pusa, si foarte rar ajungem sa ne identificam cu personajele \u2013 o exceptie e, dupa cum am aratat, jurnalul profesoarei plecate la \u00eengrijit batr\u00e2ni, \u00een Italia. E un spectacol uman care, la fel ca spectacolul social, se desfasoara la scara mare, si vrea sa spuna si sa cuprinda totul \u2013 mai ales pe latura negativa a existentei. M-au amuzat sagetile la adresa literaturii motivationale pe care le arunca, la tot pasul,\u00a0 Florin Irimia \u2013 ce-i prostia asta cu scopul \u00een viata? Sa fim seriosi! La un moment dat, l-am suspectat pe autor ca are ambitii chiar mai mari dec\u00e2t lasa sa se vada rafuiala sa titanica cu tot ceea ce exista: Florin Irimia ar dori, nici mai mult, nici mai putin, sa-l egaleze pe Goethe. Cel putin ca efect. Daca paginile sale care \u00eendeamna la sinucidere, deloc lipsite de aplomb, si-ar gasi un teren potrivit, \u00een mintea unor tineri naivi, atunci am avea un nou \u201et\u00e2nar Werther\u201c \u00een literatura europeana. Asta da glorie literara!
\nDar spectacolul se desfasoara la o anumita distanta de noi, safe, si nu e lipsit de o anumita artificialitate. \u00cen parte, aceasta are drept cauza st\u00e2ngacia autorului. Colajul epistolar si tehnicile \u00eemprumutate de la postmodernii americani mascheaza lipsa de exercitiu cu comenzile naratiunii. Deocamdata, aceasta st\u00e2ngacie e compensata de energia investita \u00een maratonul eseistic \u2013 \u00eensa, pentru un romancier de cursa lunga, o asemenea formula e obositoare si oboseste, totodata, cititorul. De aceea, nu poate functiona la nesf\u00e2rsit. \u00cen parte, artificialitatea, sau peretele de sticla prin care privim spectacolul, e acolo intentionat \u2013 si rama sa e tocmai umorul negru al romancierului, presarat \u00een vocile antieroilor sai.
\nRam\u00e2ne ultima miza a literaturii, a amuza. Florin Irimia dovedeste, \u00een multe locuri, ca are un umor de buna calitate; deja, pentru un romancier care descrie comedia umana, detinerea acestui ingredient asigura jumatate din \u00eentreaga sa putere de seductie. Per ansamblu, \u201eDefekt\u201c nu e un feel good novel, \u00eensa e un roman pe care-l citesti cu un z\u00e2mbet \u00een coltul gurii, d\u00e2nd la tot pasul fie de o replica sarcastica, fie de o autoironie inteligenta.
\nPoate fi epuizant un astfel de roman? Desigur, si nu e deloc o formula literara usor de practicat. La fel ca Rambo, un prozator care \u00eencearca sa atace literatura asa cum o ataca Florin Irimia are nevoie de muschi seriosi si de rezistenta \u00eendelung calita. Si, tot ca Rambo, la sf\u00e2rsit va cadea vlaguit. \u00censa cititorul se va declara, \u00een final, entertained \u2013 si tot ce conteaza e bucuria cititorului.<\/p>\n

P.S. Am citit, \u00een \u201eZona literara\u201c, un fragment din noul roman pe care \u00eel are \u00een pregatire Florin Irimia, \u201eO fereastra \u00eentunecata\u201c. E o distopie postapocaliptica, \u00een care sf\u00e2rsitul lumii porneste din Rom\u00e2nia \u2013 de la maidanezii din Bucuresti. C\u00e2nd, \u00een sf\u00e2rsit, rom\u00e2nii se hotarasc sa rezolve problema c\u00e2inilor vagabonzi, numai bine reusesc sa-i transforme \u00een zombi si sa declanseze apocalipsa. Sounds good. Tot thriller eseistic pare a fi si cel de-al doilea roman, \u00eensa, cel putin din fragmentele publicate p\u00e2na acum, acesta pare a miza ceva mai mult pe naratiune. Iar rama SF, care scoate \u00een evidenta aceleasi realitati contemporane, ce par si mai apasatoare, si mai monstruoase, e destul de convingatoare. Ar fi ceva \u2013 un \u201eThe Road\u201c \u00een varianta bucuresteana, scris la Iasi!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Florin Irimia, Defekt, Editura Brumar, 2011, 280 p.   Doua lucruri m-au facut sa nu las din m\u00e2na romanul de debut al lui Florin Irimia, \u00eentr-o perioada \u00een care, din lipsa acuta de timp, am urmarit doar sporadic noile aparitii de pe piata editoriala rom\u00e2neasca: ritmul ideilor, care se succed \u00eentr-un soi de thriller eseistic,… Cite\u0219te mai mult »Asalt frontal, la mitraliera. Defekt, de Florin Irimia<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8254,8253,8255],"class_list":["post-13247","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-de-florin-irimia","tag-defekt","tag-romanul-de-debut"],"views":2753,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13247","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13247"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13247\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13247"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13247"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13247"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}