C\u00e2nd a murit, la 57 de ani, Robert Jordan nu-si incheiase toate socotelile cu viata. Lasa neterminat unul dintre cele mai mari cicluri fantasy din istorie, \u201eThe Wheel of Time\u201c (\u201eRoata timpului\u201c), din care publicase, intre 1990- 2005, unsprezece volume groase, unele ating\u00e2nd mia de pagini, plus un prequel. Lungimea seriei depasise cu mult estimarile autorului si rabdarea fanilor. Povestea devenise din ce in ce mai alambicata, mai ampla si mai lenta, pierz\u00e2nd volume intregi cu intrigi si personaje secundare si am\u00e2n\u00e2nd indefinit rezolvarea, sf\u00e2rsitul. Dar, in cele din urma, scriitorul se decisese sa incheie. Volumul al doisprezecelea trebuia sa fie chiar ultimul. Jordan anuntase ca il va publica oric\u00e2t de lung ar iesi, chiar si de o mie de pagini. P\u00e2na la urma, n-a fost asa.
\nStiindu-se bolnav, Jordan a schitat firul actiunii care ramasese de desfasurat, a redactat mai multe capitole si a scris, integral, finalul. Dupa moartea lui, raspunderea incheierii \u201eRotii timpului\u201c a trecut in m\u00e2inile mai t\u00e2narului Brandon Sanderson, deja reputat ca autor fantasy, dar si admirator declarat al lui Jordan. Sanderson a decis ca are nevoie de trei volume pentru a pune punct asa cum trebuie. Doua au aparut deja, in 2009 si 2010, iar ultimul urmeaza sa iasa la inceputul lui 2013: fiecare are in jur de 800 de pagini. Ecourile au fost pozitive. Fara a copia stilul lui Jordan, Sanderson i-a pastrat spiritul, minus lentoarea \u2013 comentatorii au remarcat ca actiunea, pierz\u00e2ndu-si parca rabdarea, a devenit mult mai rapida.
\nDate fiind prevederea lui Jordan si transplantul acceptat al lui Sanderson, s-ar putea zice ca se putea si mult mai rau. E tocmai ceea ce isi spun acum fanii lui George R.R. Martin.
\nIn 1991, Martin a inceput sa scrie la o serie pe care o vedea in trei volume. Apoi a vazut-o in patru, dupa care, in sase. In momentul de fata, Martin crede ca vor fi sapte volume, dar nu ar baga m\u00e2na in foc pentru asta. Din pacate, ritmul in care scrie Martin este unul destul de lent. Intre 1996, data aparitiei primul volum din serie, si 2011, data aparitiei celui de-al cincilea, cel mai recent, sunt 15 ani lungi. Intre volumul al patrulea (2005) si al cincilea au trecut nu mai putin de sase ani. Daca ar fi vorba de o carte oarecare, nu s-ar supara nimeni. Dar seria se numeste \u201eA Song of Ice and Fire\u201c si, desi inca incompleta, este, alaturi de \u201eStap\u00e2nul inelelor\u201c a lui Tolkien, capodopera suprema a genului fantasy (dar Martin a inceput sa fie receptat ca autor important si in afara fandomului). In plus, creeaza adictie in procente care fac insuportabil sevrajul. Ca atare, George R.R. Martin a inceput de ani buni, in special in perioada scursa intre publicarea volumelor 4 si 5, sa fie supus unei adevarate agresiuni psihologice din partea fanilor care-si pierdusera rabdarea si care isi exprimau in forme verbale adesea violente frustrarea ca Martin, in loc sa scrie la foc continuu pentru a-si incheia cartea, pierde timpul cu fleacuri precum meciurile echipelor preferate de fotbal american si baseball, despre care mai si relateaza intolerabil de frecvent pe blogul sau! Fanii furiosi nu au omis sa-i reaminteasca periodic lui Martin, nascut in 1948, ca are o v\u00e2rsta, ca e gras si ca poate oric\u00e2nd s\u00e3 le traga clapa, fac\u00e2nd infarct si las\u00e2nd seria neterminata. (Tot asa, Stephen King, autorul seriei in sapte volume \u201eTurnul intunecat\u201c, care a suferit intre volumele\u00a0 4 si 5 un accident care aproape ca i-a venit de hac, povestea reactia unor fani la aflarea vestii: \u201eRahaaat! Turnul se clatina, se dar\u00e2ma, n-o sa-l mai termine niciodata!\u201c.) O astfel de atitudine l-a facut pe Neil Gaiman (si el, c\u00e2ndva, autorul unei serii cult fantasy: benzile desenate \u201eSandman\u201c) sa scrie o memorabila postare pe blogul sau, care incepea prin cuvintele \u201eGeorge R.R. Martin is not your bitch\u201c (\u201eG.R.R.M. nu este femeia voastra\u201c): \u201eOamenii nu sunt masini. Scriitorii si artistii nu sunt masini. Va pl\u00e2ngeti ca George face si alte lucruri dec\u00e2t sa scrie cartile pe care vreti sa le cititi, ca si cum, cumpar\u00e2nd prima carte din serie, v-a facut parti ale unui contract: voi dati zece dolari, iar George sa-si petreaca fiecare ceas in care nu doarme scriind cartile, p\u00e2na c\u00e2nd duce la cap seria. Un astfel de contract nu a existat. Ati dat zece dolari exclusiv pe cartea pe care ati citit-o si presupun ca nu regretati din moment ce vreti sa vedeti continuarea. s\u2026t Unii scriitori simt nevoia sa-si incarce bateriile, iar apoi isi scriu repede cartile. Alti scriitori isi scriu zilnic norma de pagini, vara-iarna. Altii isi ies din m\u00e2na si au nevoie sa faca altceva p\u00e2na c\u00e2nd le revine inspiratia. Sunt si scriitori care int\u00e2mpina greutati cu urmatoarea carte din serie, dar, cum au gata in cap alta carte, se apuca si o scriu pe aia, int\u00e2mpinati de protestele cititorilor ultragiati, care-i cer explicatii de ce nu a scris cartea X, c\u00e2nd ei, fanii,\u00a0 asteptau cartea Y. Imi amintesc de un editor care povestea iritat, la o adunare a editorilor, despre un autor de BD-uri care-si luase c\u00e2teva saptam\u00e2ni libere pentru a-si zugravi casa. Inchipuiti-va, zicea editorul, ca din banii pe care i-a pierdut prin acest moft putea sa angajeze pe altcineva sa-i zugraveasca locuinta, si sa-i si ram\u00e2na. La care eu unul m-am g\u00e2ndit \u2013 dar daca omul chiar voia sa-si zugraveasca singur casa?\u201c.<\/p>\n
Dar exista si un revers al situatiei de mai sus. C\u00e2teodata, e mai bine ca autorii sa nu-si termine cartile. Nu ma refer doar la exemple ilustre, precum volumul al doilea din \u201eSuflete moarte\u201c al lui Gogol. Sau, din literatura rom\u00e2na, la \u201eOrbitor. Aripa st\u00e2nga\u201c, roman stricat at\u00e2t de ultima-i treime, c\u00e2t si de continuari. E vorba, de fapt, de majoritatea literaturii de consum \u2013 romane politiste, de aventuri s.a. Multe sunt proaste, dar multe dintre acestea incep bine \u2013 pret de zece pagini, de douazeci sau de cincizeci. O observatie empirica: inceputurile sunt in literatura de consum mai bine scrise dec\u00e2t sectiunile mediane, cel mai rau redactate fiind finalurile. Explicatia e la indem\u00e2na: partea de inceput, pentru a induce curiozitate, asteptare si adictie, acorda o mai mare atentie descrierii, atmosferei, detaliilor; odata ce cititorul devine captiv al enigmei sau aventurii, toata reteta devine o chestiune de ritm si de dozare a lui (un ritm prea lent sau prea rapid plictiseste, unul prea lejer devine neserios, unul prea incordat isi determina pasagerul sa sara pagini, eventual s\u00e3 sar\u00e3 direct la final): paginile sunt mai cur\u00e2nd inghitite dec\u00e2t gustate, ca atare e inutil sa mai fie scrise bine \u2013 tot ce trebuie sa livreze e informatia ritmata. In plus, e sensibil mai usor sa propui o enigma dec\u00e2t sa o dezlegi. Cititi \u201eMisterul camerei galbene\u201c al lui Gaston Leroux, unul dintre romanele politiste clasice: pe c\u00e2t de imersive sunt incipitul si enigma propusa, pe at\u00e2t de catastrofale sunt sf\u00e2rsitul si enigma, odata rezolvata. Dupa cum, in mod natural, o enigma intacta ofera cititorului mai multa participare dec\u00e2t o enigma descifrata: in stadiul de incipit al enigmei, mintea ram\u00e2ne \u201edeschisa\u201c, rul\u00e2nd interpretari; in 99% dintre cazuri, dupa descifrarea misterului, el isi pierde orice interes, fiind expediat catre Recycle Bin. Romanele politiste sunt genul literar care se uita cel mai usor. Problema lui principala nerezolvata e cum sa isi pastreze cititorii dupa ce s-a incheiat. Poate am sa ma ocup alta data de asta; deocamdata ma multumesc sa sugerez o solutie: atunci c\u00e2nd va prinde un roman politist, abandonati-l dupa primele capitole \u2013 nu pentru ca nu v-ar placea, ci tocmai pentru ca va place.
\nIn rest, sa ne rugam pentru sanatatea lui George R. R. Martin.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
C\u00e2nd a murit, la 57 de ani, Robert Jordan nu-si incheiase toate socotelile cu viata. Lasa neterminat unul dintre cele mai mari cicluri fantasy din istorie, \u201eThe Wheel of Time\u201c (\u201eRoata timpului\u201c), din care publicase, intre 1990- 2005, unsprezece volume groase, unele ating\u00e2nd mia de pagini, plus un prequel. Lungimea seriei depasise cu mult estimarile… Cite\u0219te mai mult »Despre sfarsituri si inceputuri<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8252,8250,8251,8249],"class_list":["post-13241","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-a-song-of-ice-and-fire","tag-the-wheel-of-time-roata-timpului","tag-george-r-r-martin","tag-robert-jordan"],"views":1987,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13241","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13241"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13241\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13241"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13241"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13241"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}