{"id":13231,"date":"2012-09-20T13:13:37","date_gmt":"2012-09-20T11:13:37","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13231"},"modified":"2012-09-20T13:14:14","modified_gmt":"2012-09-20T11:14:14","slug":"cum-arata-normalitatea","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cum-arata-normalitatea\/","title":{"rendered":"Cum arata normalitatea"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Nimeni nu dispune de o definitie de dictionar a normalitatii, cu care toata lumea sa fie de acord. Dar cu totii putem sesiza cu usurinta anormalitatea: am trecut prin ea de prea multe ori, prea multa vreme.<\/strong><\/em><\/p>\n<p>Daca ar fi sa \u00eencepem prin a aproxima (altceva, oricum nu putem face), normalitatea nu e ceva prea spectaculos. Nu sclipeste. Nu sare \u00een ochi. Este doar o banala suprapunere \u00eentre ce este si ce trebuie sa fie. De aceea, sesizezi normalitatea mai degraba c\u00e2nd \u00eenceteaza, c\u00e2nd apare anormalitatea, c\u00e2nd, \u00een mijlocul unei conversatii agreabile, pline de amenitate, cineva ridica vocea.<br \/>\nNormalitatea e nu numai nespectaculoasa, ci, \u00eentr-un anume sens \u2013 acela renascentist \u2013, e si mediocra. Nu face tumbe, nu se bate cu pumnii \u00een piept, nu-si at\u00e2rna kilograme de aur la g\u00e2t sau metri de tinichele \u00een piept. Ea nu numai ca vorbeste pe un ton normal, dar si paseste \u00een societate pe un ton normal.<br \/>\nNormalitatea e asa, \u00eentre altele, pentru ca nu are nimic de demonstrat. E normal omul care se simte bine \u00een pielea lui, care \u00eesi propune \u2013 iarasi ma-ntorc la idealul uman al Renasterii \u2013 sa se conserve, nu sa \u00eenvinga, sa depaseasca, sa bata (cum spune, cu o formidabila intuitie psihologica, limbajul colocvial). Omul \u00eempacat cu el \u00eensusi, chiar daca nu e neaparat un calugar cu frica de Dumnezeu, nu simte nevoia sa supuna pe nimeni.<br \/>\nDar \u00een politica? \u00cen politica (\u00een politica noastra, mai exact), ma socheaza nonsalanta cu care unii proclama drept calitati strict personale si exceptionale \u00eensusiri normale. Cutare voia sa fie primar si proclama: \u201eVoi face curatenie!\u201c. Ca si cum oamenii aleg primari ca sa faca mizerie, nu curatenie. Spune-mi, deci, altceva. Spune-mi ca faci curatenie mai ieftin si mai ecologic dec\u00e2t adversarul si ca prin operatiunea de salubrizare vei da si locuri de munca \u00een localitate. Chiar daca ma minti, ma minti frumos, vorba lui Ion Baiesu. \u00cencerc\u00e2nd sa prezinti drept exceptionala normalitatea, nu faci dec\u00e2t sa o transformi \u00een anormalitate.<br \/>\nAltul zice \u201eEu garantez independenta justitiei\u201c. Am citit c\u00e2teva Constitutii democratice la viata mea. Unele, istorice, altele, \u00eenca \u00een uz. \u00cen nici una nu scria ca \u00een democratie \u00eei este permis unui politician sa lucreze \u00eempotriva independentei justitiei (a independentei ei fata de politic, caci nici justitiei nu-i este \u00eengaduit sa fie independenta de adevar). \u00cen acest caz, nu mai avem de-a face doar cu normalitatea transformata \u00een anormalitate, ci cu adevarul prefacut \u00eentr-o minciuna. Acela care are, prin natura sa biologica, 2 metri \u00eenaltime si 100 de kilograme greutate nu merge prin t\u00e2rg cu o pancarta de g\u00e2t, pe care scrie \u201eAtentie, sunt un tip solid!\u201c. Se vede. Daca nu se vede, daca, oric\u00e2t de mult te-ai stradui sa observi, tot nu se vede si e\u00a0 nevoie de pancarta, cu siguranta ca nu e. N-am sa repet cliseul potrivit caruia toti politicienii mint. Probabil ca mint mai mult dec\u00e2t alte categorii socio-profesionale si mai putin dec\u00e2t altele (g\u00e2nditi-va c\u00e2t mint medicii oncologi, croitoresele sau coafezele, de pilda!). \u00censa atunci c\u00e2nd\u00a0 un politician sustine ca el si numai el face ceea ce ar trebui sa faca, de la sine, toti, e sigur ca minte. Ca nu face exact ceea ce zice ca face.<br \/>\nAs introduce si o lege a corelatiei, aici. Nu e multa nevoie de inteligenta ca sa te comporti normal \u00een politica. E suficient sa nu \u00eencalci fisa postului. C\u00e2nd cineva, care \u00een mod vizibil nu e un prost \u2013 caci, daca un politician ajunge sa fie vazut, e clar ca nu e prost \u2013, afirma ca el si numai el \u00eesi respecta fisa postului, abc-ul profesiei, si toti ceilalti nu, e foarte probabil sa fie taman pe dos. Numai idiotii de profesie sau mincinosii incurabili au curajul sa sfideze evidenta. Numai ei au curajul sa egalizeze normalitatea si anormalitatea si, totodata, sa fie si primii care cred ca asa e normal sa fie.<br \/>\nNormalitatea nu e inseparabil legata de liniste, nici \u00een politica, nici \u00een viata. Dar prea multa neliniste strica, linistea insuficienta ajunge, \u00een cele din urma, sa distruga orice echilibru. Cei care striga, vocile tunatoare, comportamentul de b\u00e2lci si fustele crete nu sunt dec\u00e2t rareori \u2013 si numai prin contrapunctul unor mari si vizibile merite \u2013 identificate cu normalitatea.<br \/>\nO vocabula care, repetata prea des, destrama aparenta de normalitate, este \u201epuscarie\u201c. Si sinonimele ei, mai culte sau mai colocviale, dar \u00een special aceasta. Starea naturala a omului este cea de libertate, iar cel care vorbeste prea des de puscarie nu numai ca te duce cu g\u00e2ndul la proverbul care spune ca o sa aiba si el parte de ea, ci te face sa te si \u00eentrebi, deloc retoric: ce fel de om e acesta? Ce fel de om e acela pe care imaginea semenilor sai \u00een spatele gratiilor, \u00een zeghe, indiferent de greselile care i-au dus acolo, sa nu-l miste si sa nu-l amarasca? Sunt destul de multe specii de animale care nu-si ataca semenii \u00een dificultate, daramite noi, oamenii&#8230; \u00cen orice caz, acela care da \u00een cel cazut, chiar daca nu-l omoara (\u00eel umileste, \u00eensa, adica \u00eel omoara sufleteste), este mai prejos dec\u00e2t criminalul mafiot care refuza sa dea \u00een cel aflat deja pe jos. Mafiotul are onoare.<br \/>\nNu e normal sa spui \u201em\u00e2ine va ploua\u201c, iar m\u00e2ine, \u00een fata evidentei ca e soare si sunt 43 de grade la umbra, sa vii din nou si sa spui: \u201evedeti, v-am spus eu ca o sa fie canicula&#8230;\u201c. Chiar daca nu e nici o legatura \u00eentre tine si ploaie sau \u00eentre tine si canicula \u2013 cel mai important om din lume nu poate, totusi, sa aduca ploaia prin puterile sale \u2013, chiar daca nu esti vinovat ca soarele p\u00e2rjoleste tot. Tot nu e normal, pentru ca normalitatea nu si-a \u00eensusit \u00eenca lectiile paradoxului si ale contradictiei. (Asta, ca sa ne facem ca \u00eenvelim \u00een staniol frumos colorat ceea ce e o banala minciuna&#8230;)<br \/>\nE profund anormal sa te rasucesti, sa tipi ca din gura de sarpe, sa te zbati, sa \u00eemprosti \u00een st\u00e2nga si-n dreapta, sa n-ai ast\u00e2mpar. Omul e o fiinta ciclica, are nevoie de repaos, de \u00eencarcarea bateriilor. Nu e un leming, care trebuie sa se agite nonstop, ca sa gaseasca hrana, ca altfel moare. Omul care se agita prea mult vrea mai multa hrana dec\u00e2t \u00eei este necesara. Mai multa dec\u00e2t poate consuma. N-am vazut prea multe vietuitoare mai hidoase dec\u00e2t un leming obez, care continua sa alerge dupa m\u00e2ncare.<br \/>\nNu e deloc normal \u2013 \u00eemi spune un prieten scriitor, \u00een legatura cu un scandal recent din lumea intelectuala \u2013 ca un om \u00eendeobste inteligent, cu studii de calitate, absolvite cu o medie foarte ridicata, care de regula se comporta bine, sa \u00eenceapa sa spuna, brusc, prostii. Daca, totusi, o face, nu pot fi dec\u00e2t trei explicatii: a) ne crede din cale-afara de prosti, si-atunci nu e el \u00eensusi prea inteligent, b) are misiunea de a spune acea prostie, si-atunci nu e el \u00eensusi din cale-afara de inteligent (caci oamenii inteligenti se feresc sa fie pusi \u00een situatia de a fi obligati sa faca ori sa spuna ceva), sau c) nu e, totusi, at\u00e2t de inteligent pe c\u00e2t se spune. Cum sa spui ca un control exercitat de un singur om e pluralist si liberal, iar altul, exercitat de un organism colectiv, e discretionar si totalitar? N-am trecut cu totii prin totalitarism? Nu stim ca partidul, regimul, tara etc. erau conduse, toate, de un singur om? Ce intelectual e ala care spune asa o prostie? Si cum poate fi cineva intelectual, daca e prost? Caci ar putea fi, sa zicem, intelectualul hot, las, imoral etc., dar nu prost. Prostia este anormalitatea intelectualului.<br \/>\nNormal este, \u00eemi spune un alt prieten, medic de profesie, sa nu \u00eeti simti organele corpului function\u00e2nd. Daca ajungi sa le simti, e sigur ca ele nu functioneaza cum trebuie, ca esti bolnav.<br \/>\nLa fel e si organismul social. Nu e normal sa simti functionarea anumitor institutii. Daca simti fiscul, \u00eenseamna ca ia prea mult sau prea putin, dar \u00een orice caz nu ia c\u00e2t trebuie si de la cine trebuie. Daca simti politia sau procuratura, \u00eenseamna ca o lege e, undeva, \u00eencalcata. De politisti si de procurori. Daca simti economia \u00een viata ta de zi cu zi, \u00eenseamna ca e pe undeva un dezechilibru.<br \/>\nAsa e la noi. Vedem prea multi politicieni, procurori, chestori, judecatori, sefi ANAF, avocati, ba chiar si sefi de servicii secrete la televizor. E clar ca organismul e dereglat, ca nu mai functioneaza normal, ca organele lui au \u00eenceput sa se frece unele de celelalte, brownian, p\u00e2na c\u00e2nd ceva se va uza, se va toci, se va rupe. Traiul \u00eentr-o asemenea societate seamana, banuiesc, cu cel \u00eentr-un bloc cu bulina rosie: nu stii c\u00e2nd. Dar stii sigur ca. Ai putea scapa, daca va fi dupa. Dar, daca va fi \u00eenainte, esti deja condamnat. Esti mort, cu toate ca mergi la piata si, chiar \u00een clipa de fata, te chiorasti fara rusine \u00een decolteul unei domnisoare.<br \/>\n\u00cen sf\u00e2rsit, e normal sa nu stii sigur. Sa b\u00e2jb\u00e2i. Sa cauti. Cel care vine si spune, dupa Hristos, \u201eEu sunt m\u00e2ntuirea, stiu totul si pot totul, e suficient sa fii de-al meu si grijile tale se vor ridica de la sine!\u201c, e un biet impostor.<br \/>\nSi nu e normal, \u00eentr-o lume reala, sa te lasi fraierit de simulacre.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Nimeni nu dispune de o definitie de dictionar a normalitatii, cu care toata lumea sa fie de acord. Dar cu totii putem sesiza cu usurinta anormalitatea: am trecut prin ea de prea multe ori, prea multa vreme. Daca ar fi sa \u00eencepem prin a aproxima (altceva, oricum nu putem face), normalitatea nu e ceva prea&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cum-arata-normalitatea\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Cum arata normalitatea<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[8245,8244],"class_list":["post-13231","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-anormalitate-societatea-romanesca","tag-normalitatea-in-romania"],"views":2014,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13231","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13231"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13231\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13231"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13231"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13231"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}