{"id":13224,"date":"2012-09-20T13:10:11","date_gmt":"2012-09-20T11:10:11","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13224"},"modified":"2015-01-15T16:48:17","modified_gmt":"2015-01-15T14:48:17","slug":"viitorul-imediat","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/viitorul-imediat\/","title":{"rendered":"Viitorul imediat"},"content":{"rendered":"

Alegerile din Statele Unite, reluarea sesiunii Adunarii Generale a ONU, un forum de cooperare economica \u00een Asia-Pacific si, desigur, razboiul ca permanenta a istoriei moderne, iata, \u00een mare, evenimentele care vor da o configuratie mai precisa zodiei politice sub care suntem nevoiti sa traim \u00een viitorul imediat. Adaug, pour la bonne bouche, o viziune franceza asupra Consiliului Europei.<\/strong><\/em>
\nVisul si interesele americanilor, ca teme de campanie electorala<\/strong>
\nOdata lansata oficial, campania electorala din Statele Unite ar trebui, \u00een principiu, sa blocheze, p\u00e2na la alegerile din 6 noiembrie, luarea unor mari decizii pe plan mondial. Este de preferat prudenta p\u00e2na la (re)instalarea sefului statului, despre care se spune ca \u00eentruchipeaza cea mai mare democratie, are cea mai puternica armata, cea mai performanta economie si influenta cea mai directa asupra mersului lumii. Sa mai adaugam si aprecierea presedintelui Barack Obama la conventia democratilor de la Charlotte: natiunea americana este cea mai mare natiune din lume. Aceste calificative, folosite \u00een exces de unii, \u00eempartasite cu entuziasm de altii, adica \u00eentelese si acceptate \u00een moduri diferite, acopera, de fapt, responsabilitatea uriasa a oricarei echipe instalate la Casa Alba pentru protejarea si apararea intereselor Statelor Unite. Lor li se adauga exceptia numita \u201evisul american\u201c, adica idealul prosperitatii. Un vis vechi pentru care nici un efort, nici c\u00e2nd acesta a implicat razboiul, nu a fost crutat. \u00cen 1949, generalul H.H. Arnold nota \u00een cartea sa \u201eGlobal Mission\u201c marturisirea pe care secretarul de stat Byrnes i-o facuse \u00een timpul Conferintei de la Potsdam, din 15 iulie – 2 august 1945: \u201eCeea ce trebuie sa realizam noi acum nu este sa facem o lume sigura pentru democratie, ci o lume sigura pentru Statele Unite\u201c. Americanii identifica lumea sigura cu propria lor cauza. Sensurile pacii si razboiului sunt dezvoltate sau restr\u00e2nse \u00een functie de aceasta cauza. Presedintele John F. Kennedy, \u00eentr-un discurs din 1960, afirma: \u201eCauza omenirii \u00een \u00eentregime este cauza Americii… Suntem responsabili pentru mentinerea pacii oriunde \u00een lume\u201c. Asa este vazuta pacea. \u00cen 1991, presedintele Richard Nixon vorbea despre obiectivele angajarii SUA \u00een\u00a0 primul razboi din Irak astfel: \u201eNu mergem acolo sa aparam democratia, fiindca Kuweitul nu este o tara democratica; asa ceva (democratia \u2013 n.n.) nu exista \u00een regiune. Nu mergem acolo pentru a apara realitatea internationala. Mergem acolo, si trebuie sa mergem, fiindca nu permitem sa fie atinse interesele noastre vitale\u201c. Asa este vazut razboiul. De la irumperea pe scena mondiala a puterii militare, \u00eencep\u00e2nd cu ultima parte a Primului Razboi Mondial, americanii considera ca interesele vitale ale Statelor Unite sunt peste tot \u00een lume. Strategiile nu sufera modificari esentiale \u00een functie de alternanta la putere a republicanilor si democratilor. Am recurs la aceasta mica incursiune pentru a sintetiza atributele definitorii ale politicii americane care vor intra, nu am nici o \u00eendoiala, ca suport al platformelor electorale ale celor doi candidati, republicanul Mitt Romney si democratul Barack Obama.\u00a0 O campanie despre care vom mai vorbi.
\nAdunarea Generala a ONU<\/strong>
\nForum de dezbateri, Adunarea Generala a ONU este pusa din nou \u00een fata problemei deblocarii situatiei din Siria. Semn \u00eembucurator pare sa fie hotar\u00e2rea Uniunii Europene de a impune, prin ONU, un regim \u00eenca si mai sever de sanctiuni \u00eempotriva lui Bachar al-Assad. De la \u00eenceputul crizei siriene, martie 2011, p\u00e2na \u00een prezent, au fost adoptate 18 seturi de sanctiuni, cele mai importante fiind interzicerea livrarilor de armament, controlul tranzactiilor financiare si\u00a0 blocajul economic. Separat sau \u00eempreuna, acestea nu au fost suficiente p\u00e2na acum pentru rasturnarea dictatorului de la Damasc. Initiativa Uniunii Europene vizeaza depasirea obstructiilor Rusiei si Chinei \u00een Consiliul de Securitate prin antrenarea majoritatii statelor membre ONU. \u00cen paralel, initiativa Bruxelles-ului este sustinuta si de unele state. La reuniunea diplomatilor francezi din aceasta toamna, presedintele Hollande a precizat ca reglementarea conflictului din Siria devine obiectiv prioritar al politicii externe a Frantei. Ministrul de Externe Laurent Fabius socoteste imperios necesare eforturile Uniunii Europene pentru schimbarea pozitiei Moscovei si Beijingului. Omologul sau spaniol, Jos\u00e9 Manuel Garcia Margallo, considera ca \u201es-a creat un sentiment general privind necesitatea cresterii presiunilor pentru ca regimul lui Assad\u00a0 sa \u00eenceteze violenta si ca ajutorul umanitar sa poata ajunge \u00een aceasta tara\u201c. Direct interesata ca urmare a exodului sirienilor \u00een Turcia, Ankara ar dori sa fie creata o zona-tampon pentru refugiatii sirieni, idee privita cu rezerve la Paris si\u00a0 Londra. Seful diplomatiei britanice, William Hague, crede ca o astfel de zona ar putea sa declanseze probleme grave pentru administrarea ajutoarelor umanitare internationale. Potrivit statisticilor ONU, p\u00e2na acum, peste 2,5 milioane de sirieni sunt afectati de razboiul din tara lor, fiind obligati sa locuiasca improvizat sau sa se refugieze \u00een statele vecine. Ministrul suedez Carl Bildt nu respinge sugestia Ankarei, dar nici nu crede prea mult \u00een sansele ei: \u201ePutem sa \u00eencercam, chiar daca eforturile noastre nu vor avea efecte majore\u201c.
\nRazboiul din Afganistan<\/strong>
\n\u00cen campania electorala din Statele Unite, tema \u00eencheierii acestui razboi va fi tratata diferit de competitori. Romney este un adept al razboiului, Obama are responsabilitatea aplicarii masurilor luate la summit-ul de la Chicago, din mai 2012. Acolo a fost fixata, ca data a retragerii trupelor\u00a0 din operatiunile de razboi, sf\u00e2rsitul anului 2014. Sa nu se creada ca autoritatile Afganistanului vor ram\u00e2ne de izbeliste \u00een calea talibanilor. \u00cen 2014 ia sf\u00e2rsit misiunea de lupta condusa de NATO, dar, asa cum este precizat \u00een Declaratia de la Chicago, Alianta \u201eva continua, totusi, sa acorde sprijin puternic, politic si practic, pe termen lung, \u00een baza parteneriatului durabil cu Afganistanul. La cererea guvernului Republicii islamice Afganistan, NATO este gata sa conlucreze pentru stabilirea unei noi misiuni post-2014. \u00cen mare, calendarul retragerii trupelor combatante va fi respectat.\u00a0 O mica bulversare o provoaca hotar\u00e2rea presedintelui Hollande de a retrage anticipat, p\u00e2na la sf\u00e2rsitul acestui an, trupele franceze combatante.
\nForumul de cooperare <\/strong>
\neconomica Asia-Pacific<\/strong>
\nLa \u00eenceputul lui septembrie, Rusia a gazduit la Vladivostok un Forum de cooperare economica la care au participat 21 de state din aceasta regiune. Statele din zona Asia-Pacific au avut \u00een ultimii ani o dezvoltare constanta economica si nu au suferit excesiv de pe urma crizei declansate, \u00een 2008, \u00een lume. Forumul de la Vladivostok poate fi considerat mai degraba unul de tatonare dec\u00e2t unul al masurilor de perspectiva pentru regiunea at\u00e2t de des evocata ca viitor centru mondial de putere. Si, totusi, el a oferit ocazia unor contacte de care se simtea a fi o mare nevoie. De la intrarea Rusiei \u00een Organizatia Mondiala a Comertului, Washingtonul a constatat ca trebuie sa deschida un nou dosar complicat al relatiilor sale cu Moscova, altul dec\u00e2t cel politico-militar. Cel al relatiilor comerciale. Presedintele Putin si secretarul de stat american, prezenti la forum, au discutat, cu siguranta in jurul acestei teme. Subiectul de interes pentru cronica diplomatica de azi este abordarea de catre cei doi demnitari a chestiunii razboiul din Siria. Presedintele rus i-a confirmat\u00a0 doamnei Clinton ca Rusia va introduce \u00een Consiliului de Securitate aprobarea \u201eacordului de la Geneva privind principiile tranzitiei \u00een Siria\u201c. Washingtonul cunostea aceasta intentie. Adoptat la 30 iunie de catre Grupul de actiune pentru Siria, acest acord fixeaza unele principii de tranzitie, dar nu si masurile de \u00eenlaturare a lui Assad. \u00cen plus, Rusia continua sa sustina ca sanctiunile unilaterale \u00eempotriva Siriei \u00eei afecteaza interesele. Aici, ceva mai precis a fost ministrul de Externe Serghei Lavrov, care a tinut sa precizeze\u00a0 doamnei Clinton ca sanctiunile unilaterale\u00a0 \u201eau din ce \u00een ce mai mult un caracter extrateritorial si ating interesele companiilor rusesti\u201c. Hillary Clinton a repetat ca orice rezolutie\u00a0 trebuie \u201esa prevada\u00a0 consecinte reale \u00een caz de nerespectare\u201c. O precizare echivalenta cu un avertisment, formulata \u00eensa \u00een termeni diplomatici. Sa asteptam bataliile din Consiliului de Securitate convocat la sf\u00e2rsitul lui septembrie.
\nViitorul Europei se discuta cu usile \u00eenchise<\/strong>
\nAceasta este constatarea la care au ajuns recent doi experti francezi, Christophe Deloire si Christophe Dubois. Ei pretind ca, de la un summit la altul, Consiliul Europei evita tot mai mult presa. Din 1995, sefii de stat si de guvern europeni se \u00eent\u00e2lnesc la Bruxelles, sunt primiti de presedintele Consiliului, Herman Van Rompuy, si de cel al Comisiei Europene, Jos\u00e9 Manuel Barroso, iau decizii cu privire la viitorul europenilor pe care acestia nu le cunosc. Nu le cunosc, dar constata rapid ca trebuie sa le suporte efectele. \u00centrebarea pe care si-o pun cei doi experti este: ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een spatele usilor \u00eenchise? Si, ca exercitiu de logica, ei ofera urmatorul scenariu: arhitectii institutiilor europene discuta \u00een Consiliul Europei, revin \u00een tarile lor, convoaca guvernele nationale, dupa care popoarele se trezesc \u00een fata unor masuri dificile; aceiasi arhitecti se re\u00eentorc \u00een conclav si iau alte decizii. Ca si primele, nici acestea nu se bucura de prea multa transparenta. Asa au fost tratate criza euro \u00een Sud, criza datoriilor suverane \u00een Nord, disputele pentru largirea spatiului Schengen. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, se constata ca institutiile comunitare se gripeaza. Care este diferenta \u00eentre sedintele de la\u00a0 Elys\u00e9e si cele de la Bruxelles, se \u00eentreaba cei doi experti. \u201eExista o diferenta, si aceasta este mare. Toti protagonistii reuniunilor de miercuri dimineata de la Elys\u00e9e sunt responsabili \u00een fata cetatenilor care trebuie sa suporte hotar\u00e2rile lor sau sa beneficieze de pe urma acestora. Ei, ministrii francezi, au responsabilitatile lor, chiar daca nu foarte mari, pentru ca sunt investiti cu legitimitate conferita de aprobarea Parlamentului national. Hotar\u00e2rile luate \u00een Consiliul Europei nu au nimic din aceasta obligatie.\u201c
\nCe va fi zic\u00e2nd domnul Barroso? \u00cen cazul \u00een care nu este prea mult acaparat de soarta democratiei pe ici si pe colo, poate are timp sa reflecteze si la \u00eentrebarile celor doi experti francezi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Alegerile din Statele Unite, reluarea sesiunii Adunarii Generale a ONU, un forum de cooperare economica \u00een Asia-Pacific si, desigur, razboiul ca permanenta a istoriei moderne, iata, \u00een mare, evenimentele care vor da o configuratie mai precisa zodiei politice sub care suntem nevoiti sa traim \u00een viitorul imediat. Adaug, pour la bonne bouche, o viziune franceza… Cite\u0219te mai mult »Viitorul imediat<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[7415,4,5993,8242],"class_list":["post-13224","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-alegeri-in-america","tag-editorial","tag-politica-europeana","tag-politica-in-america"],"views":1647,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13224","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13224"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13224\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13224"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13224"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13224"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}