Nesigur si, de aceea, potrivit unui vechi obicei, c\u00e2nd vreau sa-mi cumpar o carte deschid revista ca sa vad: ce zice cronicarul literar, merita ori nu? Nu-i nicio rusine sa afli de la altii. Asa faceam pe vremuri, c\u00e2nd alergam sa citesc cronica lui Nicolae Manolescu. Asa fac, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, si azi, c\u00e2nd cronicarul literar a ramas doar \u00een carti. \u00cei citesc \u00een revista pe altii. Un prozator foarte interesant, cam excentric, a mai publicat un roman pe care vreau sa-l citesc. E vorba despre \u201eDupa Sodoma\u201d de Alexandru Ecovoiu (Editura Polirom, 2012). Ma uit \u00een \u201eRom\u00e2nia literara\u201d, la rubrica lui Cosmin Ciotlos, urmasul longevivului cronicar ca titular al rubricii. Cronica se intituleaza \u201eSpecificul national\u201d doar pentru a atrage, polemic, atentia ca romanele prozatorului \u201epar sa fie niste traduceri reusite dintr-o literatura occidentala\u201d. Sunt lipsite aproape total de specific national, \u201eo marota\u201c, zice cronicarul, \u201ea primei jumatati a secolului trecut.\u201d \u201eMarota\u201d respectiva apartine de fapt si de drept secolului XIX, cunoscut si ca \u201esecol al natiunilor\u201d. Lipsit de precursori locali, opineaza cronicarul, Alexandru Ecovoiu este, ca scriitor, \u201eexclusiv produsul lecturilor sale din, sa zicem, Joyce, Nabokov sau Philip Roth\u201d. Extrem de interesant, atractiv, un motiv \u00een plus sa-l citim pe \u201eprodusul\u201d unor asemenea lecturi, chiar daca ori tocmai pentru ca acelasi cronicar adauga imediat ca aceasta forma de \u201eepigonism\u201d, premisa a profesionalismului, nu-i si \u201eo premisa a excelentei\u201d. Ca sa fie ceva mai sigur, dar si ca sa aiba mai multa autoritate, cronicarul apeleaza si la \u201eeticheta\u201d pusa, \u00een \u201eIstoria critica …\u201d, de fostul cronicar literar: o carte a lui Ecovoiu e, \u00een ochii acestuia, \u201epentru adolescenti\u201d, alta este chiar \u201eneserioasa\u201d. Eticheta \u00eenaintasului sau, crede Cosmin Ciotlos, nu-l \u00eencape \u00eensa de tot pe prozator. \u201eDupa Sodoma\u201d, romanul recent al lui Alexandru Ecovoiu, socoteste el, formul\u00e2nd din capul locului o superlativa judecata de valoare, \u201e\u00eencepe grandios, cu o vibratie de mare roman\u201d. Si face eroarea de a da citatul: complet anost, un cosmar \u00een care orasul ardea, strazile erau pline de oameni alerg\u00e2nd, sirenele sunau, elicopterele se \u00eenv\u00e2rteau, oamenii ardeau, iar Thomas \u201ese mira ca nu simte cum \u00eei arde carnea\u201d. Curat Sodoma! Daca asa \u00eencepe, romanul nu \u00eencepe grandios, iar \u201evibratia de mare roman\u201d nu atinge urechea surda a cititorului mai nesimtit din punct de vedere estetic! \u201eNu numai stilul e de admirat \u00een debutul acestei carti\u201d \u2013 insista cronicarul. \u201eIdeea e si ea formidabila.\u201d E posibil ca \u201eideea\u201d sa fie formidabila, dar citatul, rau ales, nu-l ajuta mai deloc pe cronicar \u00een sustinerea ideii. Tehnica decupajului, arta citarii, se stie din lectia lui G. Calinescu, asigura cel putin jumatate din calitatea cronicii si puterea ei de convingere. Dar, sa vedem, care e ideea \u201eformidabila\u201d si, cum aflam mai \u00eencolo, \u201enemaipomenita\u201d? \u201eUn profesor de etica de la o universitate scandinava\u201d \u2013 povesteste \u00een rezumat cronicarul \u2013 \u201eare, din senin, revelatia unei culpe pe care o poarta cu el de ani buni. S-a numarat \u00een tinerete printre donatorii unei banci de sperma. E foarte probabil, deci, ca la momentul actual sa aiba \u00eemprastiati, nu se stie pe unde, mai multi copii. Obligatiile contractuale \u00eei interzic \u00eensa sa se intereseze de soarta acestora (consecintele oricarei indiscretii fiind incalculabile). \u00cenca, burlac si consol\u00e2ndu-se sa aiba doar legaturi accidentale si pasagere, Thomas capata dintr-odata un soi de reflex patern.\u201d Sperma \u00eemprastiata \u00een toata Europa naste, \u00een mintea eroului, monstri. De aici, curiozitatea opresiva, ivirea responsabilitatii s\u00e2c\u00e2itoare, sentimentul culpei, drama de constiinta a protagonistului, obsesia \u201efiliatiei celulare\u201d a donatorului. Sub raport psihologic, apreciaza cronicarul, \u201ecazul e suculent\u201d. Un caz senzational, o idee formidabila dupa opinia sa. Partea proasta e ca, mai departe, cronicarul ia decis tocul din m\u00e2na prozatorului. \u00cencepe sa scrie \u00een contul acestuia \u00een loc sa judece ceea ce citeste. E \u00eensa \u00eentru totul laudabil ca, \u00een cronica lui, Cosmin Ciotlos joaca, pe r\u00e2nd, rolul naratorului, rolul moralistului, al juristului sagace si al legistului abilitat \u00een adoptii si copii abandonati, cunoscator al \u201edrepturilor suplimentare ale mamei \u00een cazul abandonului impus\u201d si altele ca acestea. Dar, pentru binele copilului, se \u00eentreaba ravasit de spirit civic cronicarul, \u201ede ce purtatoarele nu sunt investigate si ele cu aceeasi severitate?\u201d \u00centrebare perfect legitima si strict necesara c\u00e2ta vreme aflam ca \u201etestele dure la care sunt supusi donatorii\u201d sunt \u201ecomparabile cu acelea pe care le au de trecut astronautii\u201d! Alte cunostinte de specialitate pe care cronicarul profesionist le scoate din lectura interesantului roman sunt de ordin asa zic\u00e2nd procedural: \u201e\u00cen imaginarul colectiv masturbarea se numara printre tabuurile masculine cele mai rusinoase. C\u00e2t despre masturbarea asistata si remunerata, aceasta trimite direct la st\u00e2lpul infamiei. Sigur ca un roman\u201d \u2013 \u00eesi revine \u00een fire cronicarul literar \u2013 \u201enu se judeca din punctul de vedere al mentalitatilor epocii, \u00eensa nimic nu \u00eempiedica personajele sa-si judece gesturile \u00een acest spirit\u201d. Din pacate, personajele nu se supun indicatiilor cronicarului si, ramase \u00een m\u00e2na prozatorului, ele nu beneficiaza de o \u201esolutie epica\u201d la \u00eenaltimea ideii \u201eformidabile\u201d desprinse din debutul cartii, idee care, p\u00e2na la sf\u00e2rsitul cronicii, ram\u00e2ne totusi cam nebuloasa: \u201e\u00cen loc sa ram\u00e2na, asa cum se anunta, un roman senzational, acesta e doar un roman de senzatie\u201d. Neafl\u00e2nd \u00een cronica lui din ce ar consta \u201eromanul senzational\u201d, putem doar presupune ca \u201eromanul de senzatie\u201d se compune din informatia potrivit careia cuplul de adoptie a creativitatii donatorului de sperma e \u201eunul de lesbiene (ceea ce-i \u00eenlesneste autorului o gluma destul de usurica: \u00abEu sunt tata\u00bb, spune femeia din prag atunci c\u00e2nd protagonistul se decide sa-si viziteze, incognito, progenitura). Helga si Maricrisa. Violoniste ambele. Ca meniul sa fie complet, urmeaza, aproape imediat, o scena de acuplare \u00een trei, dupa care Thomas o va cunoaste (\u00een sens biblic \u2013 cum altfel \u00eentr-un roman care se numeste \u00abDupa Sodoma\u00bb) si pe fiica lui, Ann\u201d. Urmeaza un citat de senzatie cu Thomas sc\u00e2ncind sub dus, \u201euit\u00e2nd c\u00e2nd juisase ca se \u00eempreunase cu chiar fiica lui\u201d. Solutia epica radicala oferita de cronicar? \u201eC\u00e2t de cutremurator, \u00een schimb, c\u00e2t de abisal ar fi fost\u201d \u2013 regreta vocea prozatorului ratat, cum trebuie sa fie orice critic literar \u2013 \u201edaca profesorul danez de etica ar fi dat peste o familie oarecare, peste un el si o ea, contabili cuminti si mediocri\u201d: daca, \u00een loc de lesbiene, cuplul de adoptie ales de personajul prozatorului ar fi fost acesti contabili mediocri si cuminti propusi de cronicar, romanul ar fi devenit numaidec\u00e2t unul \u201esenzational\u201d si \u201ec\u00e2t de abisal\u201d. Asa, cu lesbienele, avem doar un \u201eroman de senzatie\u201d: \u201eExcelent scris, ceea ce aproape ca nu mai conteaza\u201d! Cum adica, \u201enu mai conteaza\u201d?! Din toata cronica lui Cosmin Ciotlos, singurul cuv\u00e2nt ce ram\u00e2ne misterios ca un Sfinx, indescifrabil si cu desav\u00e2rsire intraductibil e tocmai acesta: cuv\u00e2ntul \u201eExcelent\u201d. \u00cen rest, e o cronica sclipitoare, ce vadeste o multime de cunostinte de specialitate, ne\u00eendoielnic folositoare. Care \u00eensa, din pacate pentru mine, nu ma ajuta nicicum: sa iau ori sa nu iau cartea \u00een m\u00e2na, s-o citesc sau sa nu o citesc? Am noroc cu \u201ecomentariile critice\u201d ale lui Alex Goldis, din care aflu de ce romanul lui Alexandru Ecovoiu este, de fapt, o carte neterminata si care sufera de o boala mai veche a prozei rom\u00e2nesti moderne, eseismul. \u201eMai mult dec\u00e2t senzationalismul, cel mai mare pacat al prozei lui Ecovoiu\u201d \u2013 scrie Alex Goldis \u2013 \u201e\u00eel constituie eseismul\u201d. Acest \u201epacat\u201d face ca romanul, oric\u00e2t de exotic si excentric, sa se \u00eenscrie \u00eentr-o traditie specific nationala, specific contestat drept \u201emarota\u201d de celalalt cronicar. Dupa lamuririle si judecatile critice ale lui Alex Goldis, m-am hotar\u00e2t: voi cumpara si voi citi cartea, o distopie ratata din cauza eseismului si a excesului moralizator al autorului \u201ela adresa decadentei vietii moderne\u201d…
\nAlta carte pe care vreau s-o citesc este \u201eFedereii\u201d de Nicolae Avram. \u00cen \u201eCaiete Silvane\u201d de la Zalau citesc o excelenta cronica literara (poreclita de autor \u201eeseu\u201d), semnata de poetul Viorel Muresan, despre \u201eFedereii\u201d lui Nicolae Avram (Casa de Editura \u201eMax Blecher\u201c, Bistrita, 2010). Excelenta cronicii lui Viorel Muresan vine din perfecta sincronizare a judecatii de valoare cu citatul probator: nu se afirma aici nimic sub aspect critic fara ca fiecare afirmatie sa treaca testul veritatii pe care citatul \u00eel reprezinta. Nicolae Avram este un poet \u201emai aproape de tragicul cotidian dec\u00e2t de fragezimile imaginarului, asa cum ne parvin \u00een at\u00e2tea formule lirice\u201d \u2013 scrie Viorel Muresan \u00een cronica sa intitulata \u201eRatacirile elevului Paulin\u201d (prelu\u00e2nd cu maxima justificare titlul romanului de debut al lui Robert Musil, \u201eRatacirile elevului T\u00f6rless\u201d). Federeul (de unde \u201eFedereii\u201c din titlul cartii de poeme a lui Nicolae Avram) este numele argotic al unui centru de plasament situat undeva \u00een Ardeal, pe Somes: \u201eIar federeii sunt locatarii tragici ai acestei institutii de asistenta sociala, luati de-a valma, copii si educatori\u201d. Un cosmar \u201edescris \u00een optsprezece mici cicluri de poeme organizate \u00een jurul unei figuri de federeu\u201d. Puternice si crude \u00een devastatoarea lor concretete contur\u00e2nd cosmarul unei copilarii purulente, din subsolul liric al versurilor ce evoca lumea inocentei ca pe o bolgie cu \u00eentunecimi luminiscente de tip arghezian razbate vocea unui eu profund, ca un cor al robilor reprimati. \u201eBizar e ca rememorarea anilor de cumplita ucenicie din orfelinat\u201d \u2013 scrie Radu Vancu, citat de cronicarul revistei \u201eCaiete Silvane\u201d \u2013 \u201ee tincturata de o irepresibila (si masochista) nostalgie \u2013 din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd mici epifanii fac ca fiintele si obiectele acelei v\u00e2rste a raului sa capete, sub stralucirea bl\u00e2nda a memoriei, irizatii stranii si chiar sa devina luminoase. Pentru Nicolae Avram, lumea aceea era diavolul, si o iubeste. Iar cartea de fata, fireste, e icoana acelei lumi\u201d. Nostalgia aceasta e amintirea prematura a inocentei calcate \u00een picioare. Primul ciclu poematic din volum, arata cronicarul, \u201ene aduce \u00een fata profilul odios al lui Modi, figura generica de calau, ca dintr-un corn al abundentei revarsata peste tot: \u00een armata, \u00een internat, \u00een orfelinat si \u00een azil, \u00een puscarie, pe santier\u201d: acest Modi este un veritabil Golem atotprezent \u00eentr-un nou infern, unde se scurge copilaria petrecuta ca un experiment sadic dintr-un lagar de reeducare nu diferit de cel de la Pitesti. Cu memoria inocentei ultragiate, acesti copii au amintiri terifiante: \u201eNe controleaza gura cu flacara de la chibrit,\/ deschidem gura mare, zicem\/ aaaaaaaa ca la doctor,\/ se uita dupa ultimele firimituri\/de p\u00e2ine neagra\/ lipita pe dintii putrezi\u201d. Smulsa dintr-un cronicaresc memorial al ororilor medievale, suferinta exprimata coral rasuna ca un avertisment teribil: \u201enu multora le-a fost dat sa primeasca\/ bob\u00e2rnace\/ peste craniile\/ chele\/ p\u00e2na ce pielea capului uscata\/se facea\/ tandari\u201d. \u201eFedereii\u201d nu e o simpla culegere, ci, scenariu apocaliptic, \u201eo constructie meticulos proiectata si regizata din mers, \u00een timpul c\u00e2nd se scria. Al doilea ciclu e organizat \u00een jurul lui Camaras, regele mustelor, a carui personalitate exalta s\u00e2ngele si cruzimea\u201d. Alte cicluri concura la alcatuirea acestei \u201eterifiante monografii a orfelinatului, \u00een care tragicul cotidian cuprinde cr\u00e2mpeie dintr-o Rom\u00e2nie necrotica, populata de insecte cu chip de om, precum directorul T\u00e2mpeanu\u201d, descris \u00een stilul unui Marin Sorescu din \u201eLa Lilieci\u201d: \u201et\u00e2mpeanu este at\u00e2t de zg\u00e2rcit ca facuse \u00eentelegere\/ cu porcarul hojgea sa subtieze laturile\/ iar grosul sa-l aduca acasa sa-si poata hrani\/ zilierii tocmiti pentru prasitul cartofilor\u201d. Laconismul informativ cu care sunt anuntate si transmise minimalist grozaviile, dar si visele retezate din acest Infern juvenil suspenda si \u00eengheata patetismul si \u00eenlocuieste supraimprimarea emotional-sentimentala cu austeritatea stenografica a suferintei: \u201ecianghi fusese gasit\/ \u00eentr-o valiza pe peronul unei gari c\u00e2nd deschisesera lacatul\/ vazura un baietel tuciuriu\/ sug\u00e2ndu-si degetul mare\/\/ pe zvorici \u00eel salvasera bunicii\/ din sopron\/ unde tatal sau a vrut sa-l arunce\/ sub copitele cailor\/\/ bostan este copil din flori\/ \u00eesi \u00eenchipuia ca-l nascuse o albina\/\/ menghina fu salvat dintr-un tomberon\/\/ \u00een aceasta noapte pobeda viseaza\/ cu voce tare \u00eel auzim strig\u00e2nd\/ \u00een somn\/ vai nu mai dati tovarasul educator\/ va rog nu ma loviti\/ promit ca nu mai fac\/ ca am sa fiu cuminte\/ aiureaza\/\/ satui de urletele lui aruncam\/ o patura peste cap si-l lovim\/ cu sabotii de lemn p\u00e2na\/ amuteste\u201d. \u00cen aceasta lume rasturnata si cu cerul sub pam\u00e2nt, cronicarul nu omite sa arate cu un deget luminos sacrul din spatiul federeului: \u201e\u00eentr-o zi pe c\u00e2nd\/ hoinaream pe strazi\/ cu chistoacele adunate\/ de pe jos pitite\/ \u00een causul palmelor\/ ne-am trezit din \u00eent\u00e2mplare\/ \u00eentr-o biserica\/\/ primul lucru pe care l-am vazut\/ a fost cutia milei\/\/ c\u00e2nd sa dam lovitura\/ margi ne-a oprit ne-a spus\/ ca e mai bine sa ne rugam\/ nu stiu cui de pe pereti ca vom fi primiti\/ \u00een rai\/\/ e o zi ploioasa\/ ne str\u00e2ngem toti\/ \u00een coliba de pe canalul morii\/ margi\/ ne citeste din niste foi\/ \u00eengalbenite\/ rupte pe margini\/ despre un om care umbla pe ape\/ \u00eemparte pesti\/ p\u00e2ine\/ multimilor\u201d. Se joaca si usturatoare farse juvenile: \u201eodata pe c\u00e2nd eram de serviciu\/ la grajdul de porci si faceam curatenie\/ l-am gasit pe ostro\/ deasupra unei scroafe mi-a dat cinci lei\/ sa nu-l spun la nimeni\/ am r\u00e2s a doua zi c\u00e2nd am aflat ca au taiat\/ scroafa violata pe ascuns \/si au trimis-o directorului t\u00e2mpeanu\/ sa-si faca c\u00e2rnati de craciun\u201d. \u00cen fine, cronica lui Viorel Muresan se \u00eencheie cu o dezvaluire surprinzatoare si o previziune cu sorti de a se \u00eemplini: \u201eNicolae Avram e un poet \u00een totalitate autodidact, care si-a eliminat r\u00e2nd pe r\u00e2nd st\u00e2ngaciile, si-a dezvoltat stilul prin contactul cu alti poeti. Iar \u00abFedereii\u00bb, cu vibrantul ei mesaj umanitar, poate fi una dintre cartile de hotar ale poeziei de azi\u201d. S-ar putea, ne aflam \u00een fata unui poet adevarat, nascut \u00een Infern, dar si facut de contactul cu poeti actuali de prim-plan.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Nesigur si, de aceea, potrivit unui vechi obicei, c\u00e2nd vreau sa-mi cumpar o carte deschid revista ca sa vad: ce zice cronicarul literar, merita ori nu? Nu-i nicio rusine sa afli de la altii. Asa faceam pe vremuri, c\u00e2nd alergam sa citesc cronica lui Nicolae Manolescu. Asa fac, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, si azi, c\u00e2nd… Cite\u0219te mai mult »Cronicari de azi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5121,482,8237],"class_list":["post-13215","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cosmin-ciotlos","tag-romania-literara","tag-sodoma-de-alexandru"],"views":1512,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13215","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13215"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13215\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13215"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13215"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13215"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}