{"id":13211,"date":"2012-09-13T13:37:39","date_gmt":"2012-09-13T11:37:39","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13211"},"modified":"2012-09-13T13:38:43","modified_gmt":"2012-09-13T11:38:43","slug":"cand-harta-ne-priveste-pe-noi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cand-harta-ne-priveste-pe-noi\/","title":{"rendered":"C\u00e2nd harta ne priveste pe noi"},"content":{"rendered":"<p><strong><em>Ideea de a construi o harta la scara 1 la 1 a lumii, care ar cuprinde tot ceea ce exista, e un motiv vechi in literatura, cu ecouri faimoase in opera lui Lewis Caroll si in cea a lui Jorge Luis Borges, scrie Oliver Burkeman in \u201eThe Guardian\u201c. In Harry Potter, apare o harta care poate sa arate ce fac toti cei care se afla intre zidurile Scolii Hogwarts, in fiecare secunda. Insa in epoca aplicatiei Google Maps, aceste harti fictionale nu mai par, deodata, asa de absurde \u2013 iar bogatia detaliilor e doar un aspect al transformarilor prin care trec, in prezent, hartile. <\/em><\/strong><\/p>\n<p>Granita dintre a consulta o harta si a interactiona cu lumea din afara ei devine tot mai stearsa, odata cu rasp\u00e2ndirea smartphone-urilor. C\u00e2nd ochelarii Google, aflati in prezent in faza de prototip, pot da indicatii de orientare, sau va pot afisa o recenzie a restaurantului la care va uitati, direct in c\u00e2mpul dvs. vizual, ce mai inseamna cuv\u00e2ntul \u201eharta\u201c? Inginerii de la Google nici macar nu sunt entuziasmati de ideea hartii la scara 1 la 1: da, vor spune ei, putem sa facem oric\u00e2nd asa o harta. Google Maps e, de fapt, o suprapunere de straturi succesive: peste hartile geografice se suprapun informatii despre apartamentele pe care le puteti inchiria, intr-o anumita zona, sau despre istoria conflagratiilor internationale, de-a lungul timpului, sau despre cel mai bun restaurant indian din Bucuresti.<\/p>\n<p>Intr-un fel, cartografia reprezinta chiar esenta a ceea ce face Google, arata Oliver Burkeman. Companiei ii place sa vorbeasca despre servicii precum Google Maps si Google Earth ca si cum le-ar oferi omenirii din pur amuzament \u2013 un bonus misto si gratuit pentru motorul de cautare. Dar un motor de cautare e, intr-o anumita masura, o incercare de a cartografia lumea informatiei \u2013 si, atunci c\u00e2nd poti combina lumea conceptuala cu cea geografica, oportunitatile comerciale devin, dintr-o data, nelimitate. Rezultatele cautarilor pentru restaurante, cabinete medicale sau companii de taxi se traduc in oportunitati mult mai mari si mult mai suculente pentru companiile de publicitate, daca sunt si relevante din punct de vedere geografic. Si acum, vine cireasa de pe tort \u2013 un lucru entuziasmant, sau ingrijorator, in functie de cum te raportezi la noua situatie. Intr-o lume in care toate smartphone-urile au activate optiunea pentru GPS, atunci c\u00e2nd privesti o harta, nu doar tu te uiti la datele oferite de Google si de Apple: si harta se uita la tine.<br \/>\nFara a fi paranoici, e firesc sa avem o anumita suspiciune in ceea ce priveste produsele care par inocente si neutre, dar care extrag, de fapt, tot felul de informatii despre comportamentele si atitudinile noastre de consumatori, arata Oliver Burkeman. Companiile Google si Apple insista \u2013 si n-am avea de ce sa nu le dam crezare \u2013 ca nu sunt interesate de datele individuale ale nimanui: valoarea comerciala sta in modelele pe care le pot detecta, analiz\u00e2nd ansamblul. In orice caz, teama ca altcineva ar putea sa descopere chestiuni intime in ceea ce ne priveste nu e, neaparat, cel mai grav lucru asociat cu noua generatie de harti. Mai socant e g\u00e2ndul ca, pe masura ce hartile care se bazeaza pe datele adunate de la noi ajung sa ne modeleze perceptia asupra spatiului, sa ne ghideze calatoriile si sa ne restr\u00e2nga rezultatele cautarilor, hartile Google si Apple s-ar putea sa nu se limiteze la a ne urmari vietile: s-ar putea sa ajunga sa joace un rol in a le dirija.<\/p>\n<p>Orice harta, arata Oliver Burkeman, reprezinta un mod prin care cineva va face sa priviti lumea in felul sau. Ce se int\u00e2mpla, insa, atunci c\u00e2nd ajungem sa vedem lumea, intr-o mare masura, prin ochii a doua-trei companii cu sediile in California? Nu trebuie sa crezi in teorii ale conspiratiei sau sa fii un cruciat anticorporatist pentru a-ti pune intrebari in privinta modalitatilor subtile in care valorile si interesele acestor companii ar putea ajunge sa ne modeleze vietile.<\/p>\n<p>Intrebarea pe care cartografii o aud cel mai des, la petreceri, e daca mai e nevoie sa facem harti: am cartografiat doar intreaga lume, p\u00e2na acum! Intrebarea e, insa, una foarte proasta. Abia incepem sa avem o idee despre ce inseamna sa traim intr-o lume in care hartile sunt peste tot \u2013 si in care, folosind hartile, suntem noi insine cartografiati.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Ideea de a construi o harta la scara 1 la 1 a lumii, care ar cuprinde tot ceea ce exista, e un motiv vechi in literatura, cu ecouri faimoase in opera lui Lewis Caroll si in cea a lui Jorge Luis Borges, scrie Oliver Burkeman in \u201eThe Guardian\u201c. In Harry Potter, apare o harta care&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cand-harta-ne-priveste-pe-noi\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">C\u00e2nd harta ne priveste pe noi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[8236,8235,8234,8233],"class_list":["post-13211","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-accesari-google-maps","tag-aplicatia-google-maps","tag-despre-harti","tag-harta"],"views":2373,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13211","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13211"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13211\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13211"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13211"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13211"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}