{"id":13190,"date":"2012-09-13T13:25:57","date_gmt":"2012-09-13T11:25:57","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13190"},"modified":"2012-09-13T13:26:16","modified_gmt":"2012-09-13T11:26:16","slug":"samsara-nastere-moarte-si-renastere","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/samsara-nastere-moarte-si-renastere\/","title":{"rendered":"\u201eSamsara\u201c \u2013 nastere, moarte si renastere"},"content":{"rendered":"

Mai stim sa privim un apus de soare, un copac \u00eendoit de v\u00e2nt, cerul \u00eenstelat deasupra noastra? Ne mai putem bucura de armonia, diversitatea, frumusetea si subtilitatea naturii? Suntem constienti de pretul civilizatiei si de impactul erei tehnologice si competitive asupra mintii si sufletului? Avem rabdarea si linistea sa meditam, sa ne cunoastem pe noi \u00eensine, si avem curiozitatea de a-i cunoaste pe altii? Ne pasa? C\u00e2t stim despre discrepantele lumii \u00een care traim, despre zonele aflate \u00een pericol sau ravasite de dezastre? \u00cencotro mergem? De unde venim si spre ce ne \u00eendreptam?… Si \u00eentrebarile ar putea continua dupa vizionarea acestui film fara cuvinte, dar care \u00eeti vorbeste mult timp dupa ce ai parasit sala. \u00ceti vorbeste despre miracolul vietii, despre disparitie si renastere, despre ciclul existentei, animism si impermanenta,\u00a0 despre lumina, \u00eentuneric si flacara reaprinsa din cenusa. \u201eSamsara\u201c, cuv\u00e2nt de origine sanscrita, exprima roata vietii \u00een permanenta miscare, transformarea si devenirea, iar filmul cu acest titlu reflecta toate acestea la o scara estetica de exceptie.<\/strong> <\/em>
\nAm asteptat cu mare curiozitate proiectia filmului \u00een New York*, la aproape un an de la premiera absoluta care a avut loc la Festivalul de film de la Toronto, \u00een toamna lui 2011, fiind o mare admiratoare a altor doua productii rezultate din colaborarea dintre regizorul Ron Fricke si producatorul Mark Magidson, documentarele non-verbale de arta care explorau interconectarea, sensul timpului si transcendenta: \u201eChronos\u201c (1985), c\u00e2stigatorul Marelui Premiu la primul Festival International \u201eOmnimax de la Paris\u201c (1987), si Baraka (1992), rasplatit la multe festivaluri de film, inclusiv cu Premiul internatioanl al criticii (FIPRESCI) pentru cea mai buna pelicula la Festivalul Mondial al Filmului de la Montreal si nominalizat de A.C.E. pentru cel mai bun montaj documentar.
\nExista un rost al \u00eent\u00e2mplarii si un sens al coincidentelor, o chimie a \u00eent\u00e2lnirilor dintre artisti care au pasiuni si viziuni comune si care se stimuleaza reciproc \u00een realizarea unui proiect. Cum este si \u00eent\u00e2lnirea dintre regizorul si operatorul Ron Fricke si producatorul Mark Magidson, am\u00e2ndoi posedati de pasiunea pentru documentarul de arta, pentru insolit si diversitate, pentru forta de impresionare a imaginii de exceptie, a expresiei naturii si manifestarilor umane, \u00een cautarea esentei existentei si sensului devenirii.
\n\u00cen peisajul productiilor independente de film, Mark Magidson a avut curajul de a opta pentru pelicule epice de mare complexitate si inovatie. Formatia sa tehnica este dublata de cultura si o natura artistica sensibila, el \u00eensusi fiind\u00a0 inovator, designer industrial, fotograf, muzician, un renascentist care se implica la toate nivele \u00eentr-o productie cinematografica, de la scenariu la montaj, de la alegerea muzicii la management, de la concept la detalii tehnice. \u00cen peste 20 de ani, Mark Magidson si-a dus echipele de filmare \u00een peste 50 de tari \u00een cautare de imagini unice si semnificative care sa ilustreze la cea mai mare cota viziunea realizatorilor despre lume si sa transmita ideile cu maxima emotie.
\nLa premiera avuta \u00een august la Walter Read Theater din cadrul Lincoln Center, dupa vizionare, cei doi protagonisti au avut o \u00eent\u00e2lnire cu publicul, \u00een care au vorbit despre alegerea locatiilor si dificultatile de a obtine permisiunea de a filma \u00een zone greu accesibile ori restrictive, despre provocari si situatii particulare ivite \u00een cele 25 de tari pe 5 continente unde au avut loc filmarile timp de 5 ani, despre originalitatea scenariului, \u201eo meditatie ghidata despre nastere, moarte si renastere\u201c, cum \u00eel numea Ron Fricke, despre optiunea de a filma \u00een 70mm (PANAVISION Super70), ori despre selectia muzicii, si ea o forma de meditatie zen ori transcendentala, compusa special pentru imagini de Michael Stearns, Lisa Gerrard si Marcello De Francisci. \u201e\u00cemi place ca filmul vorbeste limbi individuale \u00eentr-un mod universal, doar prin imagine si muzica, fara sa fie nevoie de traducere…Cred ca la un anumit nivel vrem sa simtim o legatura puternica \u00eentre noi si sa \u00eempartasim experienta vietii dincolo de aceste bariere\u201c, spunea Mark Magidson.
\nDincolo de triumful vizual si de performanta fotografica a imaginii, \u201eSamsara\u201c are multe nivele artistice si ofera c\u00e2te ceva pentru orice tip de spectator. Si fiecare spectator este liber sa \u00eenteleaga ce vrea, ce simte, \u00een afara oricarui mesaj explicit, de orice natura. Puterea de impresionare este maxima, iar imaginea si muzica sunt un spectacol fabulos per se. Ar putea fi privit ca un travellogue: poti face \u00eenconjurul lumii calatorind prin imagini de o frumusete dramatica \u00een cele mai puternice spatii si culturi. Jocul de lumini si umbre, \u00eentre rasarit si apus, \u00eentre\u00a0 noapte si zi, \u00eentre nastere si moarte, \u00eensoteste aceasta calatorie deopotriva spirituala si carnala, cu buna pricepere a contrapunerii, cu buna masura, echilibru si armonie.\u00a0 Este si un film de arta, si o cronica senzoriala a timpului \u00een care traim, si o sinteza a diversitatii lumii cu ale ei contradictii, diferente si fracturi de civilizatie.
\nCronicarul A.O. Scott \u00eel considera un film \u201egrandios si vibrant\u201c, \u00een cronica elogioasa facuta \u00een New York Times, \u201eo invitatie sa privesti cu atentie las\u00e2nd \u00een suspensie interpretarile\u201c, iar Katie Walsh scria simplu \u00een \u201eThe Playlist\u201c: \u201eUluitor. Diferit de orice veti vedea vreodata. Coplesitor la nivel vizual. Cu adevarat o experienta cinematografica speciala.\u201c<\/p>\n

De la linistea unei m\u00e2nastiri din Tibet, ori de la dansul delicatelor dansatoare din Bali, esti aruncat \u00een New Orleansul devastat de uraganul Katrina, ori\u00a0 \u00een gropile de gunoi de la periferia metropolelor sud-americane b\u00e2ntuite de saracie.\u00a0 Din c\u00e2mpurile verzi presarate cu temple din Bagan, Myanmar, ajungi \u00een cascadele maiestuoase Epupa din Angola, pe v\u00e2rful munteleui St. Michel la ora mareei \u00een flux, ori \u00een Canionul Arcurilor din Utah unde lumina se scurge la apus peste st\u00e2nci de un rosu incendiar care treptat devin cenusii pe masura ce \u00eentunericul acopera lumina, ca \u00eentr-o \u201epanorama poetica\u201c, cum a fost definit filmul de catre\u00a0 Elliot Kotek, (Beyond Cinema).
\nNu doar minunile naturale sunt prezente \u00een acest film, ci si traditii, obiceiuri, specificitati culturale din zone diverse ale globului. Imagini cu ritualuri de botez \u00een Brazilia si de \u00eenmorm\u00e2ntare \u00een tari din Africa (unde mortii sunt asezati \u00een sicrie confectionate \u00een forma de arme), evrei hasidici rug\u00e2ndu-se la marele Zid din Ierusalim, pelerini musulmani \u00eenconjur\u00e2nd Kaaba din Mecca (o filmare\u00a0 panoramica unica!), sunt intercalate cu aspecte mai putin stiute, ca adunarile uriase de detinuti \u00een Filipine care exerseaza \u00eentr-un tablou de o coerenta incredibila a miscarilor, ori cu demonstratia disciplinei si fortei de concentrare a grupurilor de studenti \u00een arte martiale, ori cu dansatoarele Zeitei cu 1000 de m\u00e2ini \u00een Beijing.
\nRealizatorii merg si pe alte cai ale nasterii, distrugerii si renasterii inspirate de samsara, \u00een locuri fierbinti ale globului, unele extravagante \u00een arhitectura ca Dubai ori spectaculoase ca Tokio, altele macinate de violenta \u00een Africa; esti purtat\u00a0 \u00een fabrici de arme si la parade militare marsaluind robotic, dar si \u00een familii de americani conservatori care \u00eesi etaleaza cu m\u00e2ndrie colectia de pusti; patrunzi \u00een industria producatorilor si traficantilor de sex \u00een Thailanda, \u00een interiorul structurilor ingineresti din Japonia sau Los Angeles, sau \u00een mecanismului industrial si manufacturier ori \u00een abatoarele din China… si peste toate \u00eengheata lacrima unei gheise \u00eembatr\u00e2nita la doar 25 de ani! Filmul impresioneaza, are forta si sa \u00eenduioseze, si sa \u00eengrozeasca, sa trezeasca deopotriva \u00eempacare si revolta.
\nPe c\u00e2t suntem de competitivi, pe at\u00e2t suntem de standardizati \u00een aceasta era digitala, sugereaza alaturarea a doi frati japonezi, unul dintre ei doar un android\u00a0 cu reflexe umane. Dar probabil cea mai neasteptata scena a filmului este cea creata de Olivier De Sagazan. Un functionar oarecare, \u00een costum si cravata, asezat la biroul lui cu fata aparent calma, \u00eesi iese deodata din minti. O alta fata, salbatica si necontrolata, violenta si disperata iese la lumina. Partea \u00eentunecata? Pretul standardizarii sau umanitatea \u00een pericol de dezumanizare? Alienarea? De aici, filmul ar fi putut-o lua \u00een orice directie…
\nRemarcabile \u00een acest film sunt portretele, stop-cadruri intentionate, \u00een care privirile aparent \u00eempietrite transmit ceva. Ce? Spectatorul e lasat din nou sa aleaga ceea ce-i convine sau i se potriveste. Cei doi protagonisti mi-au marturisit \u00een interviul pe care l-am avut cu ei \u00een seara premierei, ca cei filmati erau rugati sa nu clipeasca. De paca clipitul\u00a0 ar fi o cortina care ne-ar putea ascunde ceva. Poate esentialul. Expresia multor chipuri oprite \u00een timp par sa iasa din ecran si sa se ia dupa tine. Un sentiment puternic si nelinislitor.
\nCum as sintetiza lectia si sentimentul oarecum melancolic cu care am plecat din sala dupa vizionare? Suntem copiii alesi ai pam\u00e2ntului, acest loc minunat, cu toate ale lui, dar unde toate sunt trecatoare. Sper ca filmul sa fie distribuit si \u00een Rom\u00e2nia. Ca sa folosesc un cliseu, dupa at\u00e2tea lucruri neconvetionale descrise prin \u201eSamsara\u201c, it’s a must see.<\/p>\n

 <\/p>\n

Nota:<\/strong>
\n*) \u201eSamsara\u201c. Regia: Ron Fricke. Producator: Mark Magidson.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Mai stim sa privim un apus de soare, un copac \u00eendoit de v\u00e2nt, cerul \u00eenstelat deasupra noastra? Ne mai putem bucura de armonia, diversitatea, frumusetea si subtilitatea naturii? Suntem constienti de pretul civilizatiei si de impactul erei tehnologice si competitive asupra mintii si sufletului? Avem rabdarea si linistea sa meditam, sa ne cunoastem pe noi… Cite\u0219te mai mult »\u201eSamsara\u201c \u2013 nastere, moarte si renastere<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8230,150,83],"class_list":["post-13190","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-samsara-regia-ron-fricke","tag-cinema","tag-film"],"views":1968,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13190","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13190"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13190\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13190"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13190"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13190"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}