{"id":13187,"date":"2012-09-13T13:24:05","date_gmt":"2012-09-13T11:24:05","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13187"},"modified":"2012-09-13T13:24:26","modified_gmt":"2012-09-13T11:24:26","slug":"o-tanara-romanca-la-scala-din-milano","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-tanara-romanca-la-scala-din-milano\/","title":{"rendered":"O t\u00e2nara rom\u00e2nca la Scala din Milano"},"content":{"rendered":"<p>Se numeste Letitia Vitelaru, are 27 de ani si jumatate, s-a nascut la Comanesti, a urmat sectiile de canto ale Liceului de Muzica \u201eDinu Lipatti\u201c din Bucuresti si Conservatorului \u201eGiuseppe Verdi\u201c din Milano, iar \u00een prezent este bursiera Institutului Rom\u00e2n de Cultura si Cercetare Umanista din Venetia la Academia Teatrului Scala. Pentru admiterea la cursurile prestigioasei institutii milaneze, t\u00e2nara soprana a participat alaturi de nu mai putin de o suta optzeci de candidati la selectia din iulie 2011. Comisia alcatuita din personalitati ale lumii lirice italiene i-a apreciat calitatile si Letitia a devenit astfel prima rom\u00e2nca bursiera pentru doi ani la Academia de Perfectionare pentru C\u00e2ntareti Lirici, cum suna denumirea oficiala a institutiei. Efortul financiar al IRCCU Venetia este, conform articolului semnat D.S. pe website-ul Hotnews.ro, de 26.000 euro, suma \u201esuportata din bugetul Institutului Cultural Rom\u00e2n, conform procedurilor financiar-contabile proprii\u201c.<br \/>\n\u00cen vara acestui an, la finele primului sezon de studii, Letitia Vitelaru a debutat pe marea scena a Scalei din Milano \u00een productia cu \u201eDon Pasquale\u201c de Donizetti, \u00eenconjurata de colegi \u00een exclusivitate italieni. \u00centreaga serie de spectacole, din care unul i-a revenit sopranei rom\u00e2nce, a apartinut studentilor academiei.<br \/>\nPrezenta scenica agreabila, foarte muzicala, cu timbru placut, Letitia Vitelaru a fost Norina cu glas lirico-lejer potrivit pentru vocalitatea donizettiana. A parcurs cu usurinta si \u00een siguranta ruladele din partitura, cu acute stralucitoare. Evident preocupata si tensionata \u2013 stari firesti la accederea direct de pe bancile de studiu \u00een&#8230; groapa cu lei \u2013 a fost mai retinuta \u00een joc la \u00eenceput, dar a c\u00e2stigat \u00een dezinvoltura pe parcurs si a sf\u00e2rsit eliberata de emotii. Sper ca debutul la Scala sa-i fie de bun augur \u00een lansarea pe orbita lirica internationala. Si mai sper s-o vedem c\u00e2t de cur\u00e2nd la Bucuresti.<br \/>\nDintre junii parteneri-bursieri l-am remarcat \u00een primul r\u00e2nd pe baritonul Filippo Polinelli (Malatesta), cu timbralitate frumoasa si cu voce care se dezvolta bogat \u00een registrul acut. L-am intuit drept un viitor bun Conte de Luna \u00een \u201eTrubadurul\u201c verdian. Nu culoarea vocii lui Leonardo Cortelazzi (Ernesto) este punctul sau forte, ci \u00eendeosebi delicatetea sunetelor si linia de c\u00e2nt \u201edi grazia\u201c (\u201eSogno soave e casto\u201c \u00een duetul cu Pasquale), sensibilitatea si tristetea expresiei (aria \u201eCercher\u00f2 lontana terra\u201c, \u00een care supra-acuta finala, Re bemol, poate fi perfectibila), nuantarea \u00een mezzavoce si filajele subtile (serenada \u201eCom&#8217;\u00e8 gentil\u201c). Pentru rolul titular, s-a apelat la un artist experimentat, Nicola Alaimo, special pentru scopul de a oferi sustinere profesionista tinerilor. Desi culoarea glasului este mai mult de bas-bariton dec\u00e2t de bas, italianul a c\u00e2ntat cu umor si aplomb, cu potrivite intentii de expresie, dezvaluind toate fatetele comicului sau personaj.<br \/>\nLa pupitru, tot un sef cu experienta, Enrique Mazzola, a condus Orchestra si Corul proprii Academiei, ansambluri bine puse la punct, \u00een pofida tineretii, care au excelat prin transparenta \u201ecordarilor\u201c. Unei pregatiri muzicale excelente i s-au adaugat rigoarea discursului, echilibrul si logica tempilor. C\u00e2teva momente au iesit \u00een evidenta, cum ar fi cantabilitatea cvartetului de la finele celui de-al doilea act sau spontaneitatea exprimata prin potrivite libertati ritmice \u2013 \u201erubati\u201c \u2013, \u00een duetul Pasquale-Malatesta. La polul opus, micile incorectitudini ale trompetei \u00een preludiul ariei \u201eCercher\u00f2 lontana terra\u201c nu au afectat imaginea \u00eentregului. \u00cen fond, se \u00eent\u00e2mpla si la instrumentisti ce au depasit pragul studentiei.<br \/>\nProductia \u00een sine este semnata de reputatul regizor Jonathan Miller si face parte din repertoriul curent al Scalei. Decorurile si costumele Isabellei Bywater reproduc epoca. Totul se petrece \u00een casa batr\u00e2nului Don Pasquale si \u00een jurul ei, o cladire sectionata pe verticala ce permite desfasurarea actiunii pe mai multe planuri paralele, pe niveluri si \u00een \u00eencaperi. Este o mizanscena inspirata care nu de putine ori aminteste de una din montarile lui Jean-Pierre Ponnelle cu \u201eCenusareasa\u201c rossiniana. Nu conteaza, important este ca spectacolul a functionat si spiritul buffo a fost prezent peste tot, \u00een jocul eroilor si mai ales \u00een delicioasele \u201ecomentarii\u201c ale figurantilor-servitori ai lui Don Pasquale, fie ca se aflau \u00een&#8230; bucatarie, spalatorie, pe scari sau la mansarda. Vivacitatea si comicul de situatie au debordat, au dat atmosfera si veridicitate productiei, transformata \u00eentr-o seara a tineretii si viitorului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Se numeste Letitia Vitelaru, are 27 de ani si jumatate, s-a nascut la Comanesti, a urmat sectiile de canto ale Liceului de Muzica \u201eDinu Lipatti\u201c din Bucuresti si Conservatorului \u201eGiuseppe Verdi\u201c din Milano, iar \u00een prezent este bursiera Institutului Rom\u00e2n de Cultura si Cercetare Umanista din Venetia la Academia Teatrului Scala. Pentru admiterea la cursurile&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-tanara-romanca-la-scala-din-milano\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">O t\u00e2nara rom\u00e2nca la Scala din Milano<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8229],"class_list":["post-13187","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-letitia-vitelaru"],"views":1252,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13187","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13187"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13187\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13187"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13187"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13187"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}