Dintre trasaturile muzicii traditionale japoneze este de recunoscut, \u00een primul r\u00e2nd, caracterul monodic. Cel mai vechi exemplu de muzica traditionala \u2013 migakura \u2013 era o muzica pentru flaut ce se c\u00e2nta \u00eenainte de \u00eenceperea unei ceremonii rituale, \u00een scopul purificarii locului. Incantatia flautului se \u00eembogatea treptat cu microintervale, iar sunetul emis era un sunet complex, alcatuit din suflu, sunet si armonicele sale. Chiar si muzica gagaku, de esenta armonica, are la origine nu un substrat armonic \u00een sensul european, ci un unison variat, aflat \u00eentr-o stare de dezacordare datorata suprapunerii ingenioase de planuri: acela al celor doua tipuri de flaut \u2013 komabue (flaut mic drept) si ryuteki (flaut transversal, cu gauri, din bambus). Acestora li se alatura oboiul hikirichi, planul orgii de gura sho \u2013 alcatuita din saptesprezece tevi subtiri din bambus sau metal, de marimi diferite, asezate pe un suport de lemn, \u00een partea de jos a tevilor afl\u00e2ndu-se o ancie de metal, cu ajutorul careia se obtin cinci-sase sunete deodata; acordajul lor este \u00een secunde, terte, cvarte sau cvinte, iar densitatea sonora este variabila si amplificata datorita unor deschizaturi de rezonanta, aflate \u00een partea de jos a tuburilor; se poate c\u00e2nta totodata inspir\u00e2nd si expir\u00e2nd, astfel ca sunetul ram\u00e2ne prezent ca un fundal permanent (cluster), ca un zumzet persistent, peste care se aud celelalte instrumente \u2013 planul c\u00e2ntarii religioase Shomyo (traducere din limba sanscrita a cuvintelor Sabda Vidya care \u00eenseamna vocea \u00eenteleptului, vocea radioasa) si planul percutiei cu trei elemente ritmice si timbrale diferite. Ascultata astazi, dupa cincisprezece secole de la aparitia sa, muzica Gagaku este un graitor exemplu de ingeniozitate si complexitate dinamica timbrala si ritmica.
\nO alta trasatura specifica muzicii traditionale japoneze este importanta sunetului, gestualitatea sa, viata pe care o contine, permanenta sa modificare \u00een planul dinamic, timbral si al frecventei.
\nApogiaturile si glissandele nu au rol ornamental, ci devin gesturi muzicale importante. Nu exista o distinctie clara \u00eentre sunet si zgomot, \u00eentre sunetul determinat si cel nedeterminat; ele se afla \u00een permanenta \u00eentrepatrundere, cre\u00e2nd un sunet complex, al carui timbru vorbeste direct simturilor si se afla \u00eentr-o permanenta transformare. \u00cen orice exemplu de muzica traditionala japoneza se observa cum fiecare sunet \u00eesi schimba continuu intensitatea, culoarea, tipul de vibrato. Paleta sa timbrala este extrem de ampla, de la sunetul pur, dulce, p\u00e2na la sonoritati violente, \u00eenglob\u00e2nd zgomote.
\nConceptia asupra timpului este, de asemenea, o caracteristica a muzicii japoneze: structura temporala a fluxului sonor este rezultatul suprapunerii de modele temporale, de planuri ritmice foarte diferite, peste pedale; straturile temporale cu evolutii diferite dau nastere unui timp complex, policrom, numit si circular. Dansurile traditionale ne ofera doua modele temporale: odori, str\u00e2ns legat de miscarile m\u00e2inilor si picioarelor si mai, bazat pe respiratia continua, mentala, spirituala. O importanta deosebita se acorda pauzei, linistii, timpul devenind astfel imprevizibil, ca si linistea intensa. Se constata si prezenta politempiei, a polimuzicii, \u00eent\u00e2lnita \u00een cultura europeana \u00een muzica lui Charles Ives.
\nMuzica N\u00f4 este si ea conceputa pe doua structuri temporale simultane, dar independente: melopeea flautului, bazata pe ritmul liber, unde fixe sunt doar momentul intrarii si iesirii interpretului si ritmul ansamblului de percutie, rezultat din sincronizarea pe verticala a mai multor structuri ritmice si temporale diferite. \u201eEste vorba despre doua feluri de timp muzical, sincrone la \u00eenceput, ce evolueaza apoi independent, iar \u00een unele momente se interfereaza. Aceasta suprapunere de straturi ritmice si temporale creeaza un efect complex, ce nu mai poate fi perceput \u00een desfasurare simpla, lineara \u2013 acesta este timpul elastic, opusul timpului fix, pulsatoriu.\u201c (J.Yuasa, \u201eTime in Music\u201c, World Music Days, Mexic, nov. 1993) Elasticitatea sa se realizeaza din diferentele de pulsatii, cu ajutorul pauzelor, al respiratiei, dar si al dinamicii care evidentiaza sau estompeaza un plan sau altul. Sugestii temporale din muzica N\u00f4 se \u00eent\u00e2lnesc, dupa cum vom vedea, \u00een lucrarile multor compozitori contemporani japonezi.
\nMuzica traditionala japoneza s-a dezvoltat, \u00een timp, de-a lungul a cinci perioade istorice. Cea mai veche este muzica narativa (p\u00e2na \u00een secolul al VI-lea), ale carei caracteristici se cunosc din anumite surse istorice, care mentioneaza instrumentele traditionale koto, fue, tsuzumi, suzu si c\u00e2ntarile vocale monodice, bazate pe c\u00e2teva sunete doar, av\u00e2nd texte inspirate din viata de zi cu zi sau mici poeme de dragoste.
\n\u00cen cea de-a doua perioada, \u00eenfloreste un important gen muzical \u2013 Gagaku \u2013 (secolele VI-X), muzica de curte, ale carei principii de alcatuire au supravietuit p\u00e2na \u00een zilele noastre. Originile sale se \u00eent\u00e2lnesc \u00een muzica traditionala japoneza, dar si \u00een India, Iran si Asia Centrala.
\nPerioadei urmatoare (secolele XVII-XIX) \u00eei sunt specifice ansamblurile de muzica traditionala (koto-shamisen-shakuhachi), al caror repertoriu se \u00eembogateste tot mai mult, \u00een paralel cu \u00eenflorirea artei poetice, ce \u00eesi afla punctul sau culminant \u00een haiku.
\nPerioada a cincea, Era Meiji, impune \u00een 1867 o veritabila revolutie culturala. La aceasta data \u00eemparatul Meiji, constat\u00e2nd starea sociala si economica foarte \u00eenapoiata a tarii sale, decreteaza deschiderea Japoniei spre Occident si studierea civilizatiilor tarilor industrializate. Aceasta deschidere are loc si \u00een domeniul culturii, iar artistii japonezi \u00eencep sa studieze sistemele artistice occidentale. \u00cenca de la \u00eenceput, problematica pe care acestia si-o pun este pastrarea identitatii lor printre noile tehnici totalmente straine.
\nNumerosi compozitori precum Kosaku Yamada, Kihoshi Nobutoki, Kojiro Kobune, Tanashi Ota sau, mai t\u00e2rziu, Makoto Moroi, vor pune bazele unei scriituri occidentale ca tehnica, dar pastr\u00e2ndu-si natura profund orientala.
\nPot fi identificate patru perioade de dezvoltare a muzicii de tip occidental \u00een Japonia:
\nPrima, \u00eentre 1853 si 1900, este perioada \u00een care compozitorii japonezi scriu \u00een special o muzica vocala de tip occidental. \u00cen cea de-a doua, 1901-1926, se perfectioneaza scriitura vocala si apar imitatii \u00een special ale muzicii romantice. Se distinge \u00een aceasta perioada Yoritsune Matsudaira, care va deveni unul dintre artistii emblematici japonezi si unul dintre cei mai mari compozitori pe plan mondial. \u00cen cea de-a treia,
\n1926-1945, piesele instrumentale devin mult mai numeroase, \u00eencerc\u00e2nu-se o amalgamare definitiva a culturilor occidentala si orientala prin utilizarea abundenta a materialelor din muzica traditionala. Apar acum trei mari compozitori: Joji Yuasa (1929), Toru Takemitsu (1930-1996) si Kazue Fukushima (1930). \u00cen afara bogatei lor activitati creatoare, acestia au avut un rol pedagogic primordial prin difuzarea \u00een Japonia a capodoperelor secolului XX, necunoscute publicului din tara lor.
\nDin 1945 p\u00e2na astazi, odata cu dezvoltarea muzicii dodecafonice si datorita progreselor tehnologiei sunetului, debuteaza muzica pe banda magnetica, concreta si electronica, prolifereaza institutiile de \u00eenvatam\u00e2nt muzical, se creeaza scoli de compozitie tot mai active, orchestre simfonice si festivaluri. Printre acestea din urma, celebre sunt festivalurile Music Today, creat de Toru Takemitsu, sau A. Kiyoshidai International Festival al lui Toshio Hosokawa.
\nScoala japoneza contemporana de compozitie reprezinta unul dintre cele mai interesante fenomene de acest gen pe plan mondial, prin \u00eembinarea elementelor traditionale cu noile tehnici componistice preluate de la occidentali. \u00cen nici o alta tara asiatica cu traditii comparabile nu s-au evidentiat at\u00e2tea personalitati componistice ca \u00een Japonia, unde \u00een ultimul secol generatii \u00eentregi de compozitori s-au format \u00een scoli europene. Sub puternica influenta a post-romantismului german sau a impresionismului francez, compozitorii japonezi de la \u00eenceputul secolului XX evita \u00een creatiile lor, \u00een mod deliberat, introducerea de elemente din muzica traditionala a tarii lor. \u00censa generatiile de compozitori afirmate dupa 1940 \u00eesi vor demonstra originalitatea si \u00eesi vor cuceri renumele mondial tocmai datorita unei conceptii diferite de a \u00eenaintasilor lor, cre\u00e2nd lucrari \u00een care cuceririle tehnicii universale \u00een planul limbajului, al sintaxei si al structurii se \u00eembina cu traditiile muzicale si filozofice japoneze, lucrari originale, pline de rafinament si \u00eencarcate de emotie, cladite pe un fond filozofic de mare profunzime. A existat si tendinta de introducere a instrumentelor traditionale japoneze \u00eentr-o orchestra europeana. Toru Takemitsu, de exemplu, a scris doua lucrari pentru biwa, shakuhachi si orchestra: \u201eNovember Steps\u201c (1967) si \u201eToamna\u201c (1973). Prima pune \u00een evidenta contrastul de sonoritati specific instrumentelor provenind din doua lumi at\u00e2t de diferite; cea de-a doua, printr-o eficace spatializare a sunetelor, este o reprezentare a conceptului Ma din filozofia budista. \u00cen creatia celor mai importanti compozitori japonezi contemporani se \u00eent\u00e2lnesc lucrari pentru instrumente si ansambluri traditionale, interesante nu doar pentru revelarea unor sonoritati specifice, ci si pentru originala conceptie asupra sunetului, asupra timbrului si a timpului muzical. Noile limbaje contemporane ale muzicii sunt vadit influentate de conceptiile de traditie orientala si prin aceasta ele ne apar cu mult mai bogate, mai nuantate, mai interesante.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Dintre trasaturile muzicii traditionale japoneze este de recunoscut, \u00een primul r\u00e2nd, caracterul monodic. Cel mai vechi exemplu de muzica traditionala \u2013 migakura \u2013 era o muzica pentru flaut ce se c\u00e2nta \u00eenainte de \u00eenceperea unei ceremonii rituale, \u00een scopul purificarii locului. Incantatia flautului se \u00eembogatea treptat cu microintervale, iar sunetul emis era un sunet complex,… Cite\u0219te mai mult »Elemente traditionale \u00een muzica japoneza<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8228],"class_list":["post-13184","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-elemente-traditionale-in-muzica-japoneza"],"views":3464,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13184","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13184"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13184\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13184"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13184"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13184"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}