{"id":13168,"date":"2012-09-13T12:39:29","date_gmt":"2012-09-13T10:39:29","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13168"},"modified":"2012-09-13T12:40:04","modified_gmt":"2012-09-13T10:40:04","slug":"libertatea-inseamna-iubire","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/libertatea-inseamna-iubire\/","title":{"rendered":"Libertatea \u00eenseamna iubire"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Flaviu George Predescu, <em>Chezasie pentru libertate,<\/em> Cluj-Napoca, Editura Dacia XXI, 2012.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Un om practica o meserie. O practica bine sau rau, dar o face \u00een limitele regulilor elaborate pentru bunele practici \u00een acel domeniu. Cu alte cuvinte, o face astfel \u00eenc\u00e2t sa dob\u00e2ndeasca aprecierea sefilor, a unei majoritati a colegilor, a lui \u00eensusi. Ba chiar si dupa principiile care regleaza acel areal profesional el se califica undeva \u00eentre onorabil si exceptional; oriunde. Orele de serviciu se desfasoara \u00een buna regula, nu fara \u00eempliniri si nici fara satisfactii.<br \/>\nRam\u00e2n \u00eensa destule lucruri \u00een afara serviciului. Ram\u00e2n orele libere ale fiecarei zile, spatiul vast al dupa-amiezelor si al noptilor, banalitatile cotidiene si imaginatia, sufletul si adierea v\u00e2ntului\u2026 Unii reusesc sa le socoteasca pe toate acestea\u2026 facultative; sau, daca nu facultative, atunci niste obligatii demne de toata discretia. Atunci c\u00e2nd cineva se dedica \u00een special ridicarii de cladiri uriase, luarii de decizii \u00een numele multora, producerii de bani multi, achizitionarii de masini de lux sau altor lucruri de acelasi fel, chestiunile care survin \u00een \u201etimpul liber\u201c par minore, optionale, neglijabile. Si chiar daca nu par cu adevarat astfel, sunt, adeseori, tratate asa \u00een virtutea faptului ca oamenii printre care traim, cei mai multi dintre ei, socotesc ca trebuie sa fie altfel (iar majoritatea este cea care impune regulile!).<br \/>\nDatorita acestor evidente pe care le trecem cotidian cu vederea si pe care mai toata lumea le observa, socotind ca sunt reguli tacite ale vietii, stabilite odata pentru totdeauna, ram\u00e2ne mereu un fapt remarcabil aparitia unui scriitor la maturitate. Debutul cuiva care, \u00eenainte de a apuca sa publice o carte, s-a angajat \u00eentr-o cariera cu totul straina de aceasta aspiratie catre literatura, un pic exotica, \u201enebarbateasca\u201c si fara profituri \u2013 aparente \u2013 imediate indica \u00een mod c\u00e2t se poate de precis ca \u00een cel care se descopera ca autor literar dupa stabilirea pe o traiectorie solida de destin s-a produs o rasturnare a ordinii dinainte, mostenite sau dob\u00e2ndite. De acum \u00eenainte, \u00eensusi faptul publicarii atesta ca un asemenea autor a ajuns sa puna \u00een cumpana timpul profesiei cu timpul literaturii \u00een viata lui, dedic\u00e2nd fara ezitare atentie, energie si, fireste, ore noii ocupatii. Trebuie spus si acest lucru, \u00eendeobste stiut: a scrie literatura nu este un soi de rucodelie, cum numeau autorii din vechime ocupatia m\u00e2inilor care \u00eempletesc sau cosesc \u00een vreme ce mintea monahului coboara rugaciunile \u00een suflet. Beletristica nu este nici rutina aruncarii de carbuni \u00een cuptoare, dupa cum nu seamana nici cu culesul spicelor secerate \u00een snopi. Ea acapareaza ochiul si m\u00e2na, spiritul si sufletul, veghea si imaginatia. De aceea, te poti astepta ca, atunci c\u00e2nd asa mutatie are loc, ragazul destinat elaborarii literare sa devina tot mai consistent si mai acaparator, caci numai \u00een aparenta sufletul este precum fantoma lui Hamlet tatal, apar\u00e2nd si dispar\u00e2nd la rastimpuri, av\u00e2nd consistenta de fum si vorbind cu glas parelnic. De fapt, pe masura ce \u00eencepe sa conteze, el se afirma din ce \u00een ce mai mult \u00een deplinatatea drepturilor sale, iar a-l oprima, \u00eenchiz\u00e2ndu-l cu zece lacate, nu \u00eenseamna dec\u00e2t sa \u00eel tii sub presiune, risc\u00e2nd ulterioare explozii de ne\u00eembl\u00e2nzit.<br \/>\nNu este deci de mirare ca, odata cu \u201eChezasie pentru libertate\u201c, Flaviu George Predescu scoate la lumina mai mult dec\u00e2t niste simple reflectii asezate \u00een chenarele \u2013 relativ laxe si permeabile, dar cu at\u00e2t mai impregnate de trasaturile unui mod de a g\u00e2ndi si de a simti foarte personalizabil \u2013 ale eseului. Textele pun \u00een lumina un mod de a simti si de a g\u00e2ndi specific celui care scrie. Amintirile sunt evocate ca pretext al unei reactivitati neresemnate, iar g\u00e2ndurile antreneaza imagini desprinse din experienta imediata. Raportarea la Bucuresti, amintiri din Cugirul copilariei, tinuturile albaiuliene ale lui \u201eacasa\u201c, prietenia si lecturile destainuite, descoperirea Bucurestiului si savorile acestui spatiu urban privilegiat, toate acestea \u2013 si multe altele \u2013 jaloneaza spatiul unei interioritati vii si disponibile. Stilul alert si direct, scurtimea textelor mijlocesc \u00eent\u00e2lnirea prompta cu cititorul \u00een termeni amiabili si amicali. Asa cum, \u00eentr-un loc, se vorbeste despre fotografiile copilariei \u2013 de fapt, \u201eblitz\u201c-urile pe care starea de gratie a acelei v\u00e2rste le \u00eenmagazineaza \u00een memorie si constiinta \u2013, la fel se produc si tind sa functioneze si piesele ansamblului de fata, fragmente momentane ale unei autoportretistici multifatetate, executate cu finete, \u00een penita, dupa modelul caligrafilor orientali.<br \/>\nPe Flaviu George Predescu nu \u00eel intereseaza marturia memorialistica, ci mai degraba surprinderea unor stari de spirit si comunicarea lor. Ceea ce la altii \u2013 scriitori sau nu \u2013 face obiectul unui travaliu interior, aici este \u00eempartasit celorlalti, potentiali prieteni, constituindu-se \u00eentr-un alt soi de bucurie: aceea de a fi \u00eempreuna prin intermediul paginii. Aceasta nu \u00eenseamna ca ar lipsi accentele critice sau chiar polemice. Cutare loc are un pseudo-nume derizoriu, argotic. Alta data rafuiala se face cu propriul trecut, la exigentele caruia s-ar fi putut, crede autorul, raspunde mai bine. Nu o data, prejudecatile fac tinta contestarii. Dar toate astea se fac fara apasarea pe pedala diatribiei, injuriei sau a altor efecte prea tari, cu un soi de instinct al echilibrului, hranit, poate, si de stagiul de pregatire printre insularii britanici, la Oxford, dar venind, asa cum spune traditia, si dinspre originile transilvane ale autorului.<br \/>\nCeea ce rezulta, \u00een cele din urma, din paginile de onesta dezbatere \u2013 cu sine si cu ceilalti \u2013, din volumul de fata este portretul unui autor care se defineste pe sine prin pozitionari civice si intelectuale pe care le marturiseste fara ezitari. \u201e\u00cenca traim \u00een tara lui \u00abmi-e lene\u00bb si \u00abma plictisesc\u00bb, doua formule pe care le detest\u201c (\u201eHuidu \u2013 hrana pentru nefericiti\u201c), spune el \u00eentr-un loc, adaug\u00e2nd, \u00een alta parte, ca \u201eDin dragoste, m-am \u00eencapat\u00e2nat nu doar sa scot oameni din colivii, dar mai ales sa \u00eei \u00eenvat sa zboare\u201c (\u201eLupta mea cu fauritorii de colivii de aur\u201c). \u00cen Flaviu George Predescu cititorul poate descoperi, deci, un iubitor de viata si de actiune, un patimas al libertatii cotidiene; cum s-ar zice, un posibil prieten.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Flaviu George Predescu, Chezasie pentru libertate, Cluj-Napoca, Editura Dacia XXI, 2012. &nbsp; Un om practica o meserie. O practica bine sau rau, dar o face \u00een limitele regulilor elaborate pentru bunele practici \u00een acel domeniu. Cu alte cuvinte, o face astfel \u00eenc\u00e2t sa dob\u00e2ndeasca aprecierea sefilor, a unei majoritati a colegilor, a lui \u00eensusi. Ba&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/libertatea-inseamna-iubire\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Libertatea \u00eenseamna iubire<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8225,4662],"class_list":["post-13168","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-chezasie-pentru-libertate","tag-flaviu-george-predescu"],"views":1708,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13168","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13168"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13168\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13168"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13168"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13168"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}