Alaturi de studiul \u2013 cum ar fi spus prim-redactorul ziarului \u201eTimpul\u201c, M. Eminescu \u2013 \u201e\u00cen Basarabia\u201c, \u00een cinci parti, si de Prefata la editia a cincea a \u201eVietii la tara\u201c, la care m-am referit \u00een comentariul de saptam\u00e2na trecuta, Ioan Adam publica alte cinci texte ale lui Duiliu Zamfirescu despre Basarabia si Bucovina. Unul dintre ele, ceva mai tehnicist, caci priveste situatia financiara din Basarabia momentului, este \u201eScrisoare deschisa catre d. Ministru de Finante M. Saulescu\u201c. A aparut \u00een \u201e\u00cendreptarea\u201c din 14 iulie 1918. \u00cen treacat, as \u00eentreba fara sa astept un raspuns: mai stie cineva, \u00een afara c\u00e2torva istorici, de un fost ministru Saulescu?! Numai pana unui scriitor, \u00een cazul de fata Duiliu Zamfirescu, \u00eei mai poate scoate, eventual, fie si pentru o clipa, pe un ministru sau, de pilda, pe un \u201esef de stat\u201c d\u00e2mbovitean autoproclamat \u2013 ba ajuns chiar \u00een aceasta pozitie printr-un sinistru accident, cel mai sinistru, al istoriei noastre \u2013 din neantul uitarii. Dar asta doar daca are noroc\u2026 Acel ministru Saulescu, altfel demnitar onorabil, si \u00een plus junimist, iata, a avut. Dar oare, m-as \u00eendoi morometian, chiar a avut?! Sa citim \u00eenceputul epistolei cu pricina, ca sa ne dam seama mai bine: \u201eNu stiu daca permiteti, Domnule Ministru, unui poet, sa se ocupe de Finante. Diletantismul universal al tarii noastre ar \u00eengadui poate aceasta incursiune, daca ea nu ar fi facuta cu pasiune \u00abcon fuoco\u00bb.\/ Nu as vrea sa va atrag pe terenul acesta primejdios. Pasiuni la v\u00e2rsta noastra! \u2026Cu toate astea \u2013 nu stiu de ce \u2013 cred ca nu \u00eempartasiti parerea vulgului, ca pasiunile sunt numai ale tineretii. Scoala buna de la care ati iesit, si la care am fost crescut si eu \u2013 Junimismul \u2013 admitea pasiunile la toate v\u00e2rstele, iar neuitatul Pogor aplica amorului una din legile lui Newton: toate corpurile\u2026 ceresti atrag \u00een raport direct cu masa si \u00een raport invers cu patratul distantei. Nu stiu daca prindeti pudicitatea acestei expresii de mecanica cereasca: toate corpurile atrag \u00een raport direct cu masa.\/ Dar, daca vremea v-a schimbat at\u00e2t de mult, \u00eenc\u00e2t nu mai \u00eentelegeti pasiunile vinovate, \u2013 linistiti-va. Nu e vorba de lucruri ur\u00e2te, ci de un lucru foarte frumos: dragostea de tara. E vorba despre Basarabia\u201c. Urmeaza o magistrala demonstratie care pleaca de la o trista constatare a unei atitudini ce i-a caracterizat, din pacate, pe mai toti politicienii si administratorii de la Bucuresti din toate epocile, indiferent de regimul politic, deci inclusiv pe cei postdecembristi fata de Basarabia si de realitatile de acolo. \u201eDomnia Voastra\u201c \u2013 \u00eei reproseaza Duiliu Zamfirescu lui Saulescu \u2013 \u201e\u00eempreuna cu ceilalti colegi din minister, ati facut pe amantii pasionati \u00een primele zile ale logodnei, iar, dupa casatorie (Unirea \u2013 nota mea, C.C.), ati parasit-o\u201c.
\nPolemist de mare forta, Duiliu Zamfirescu ofera un adevarat model de stil \u00een materie \u00een acelasi oficios al Ligii Poporului \u201e\u00cendreptarea\u201c, cu articolul intitulat \u201eCalomnii\u201c, \u00een care scriitorul, supranumit de contemporani Duila, da replica celor de la ziarul liberal \u201eViitorul\u201c. Acestia \u00eel acuzau pe Alexandru Averescu, cunoscut ca germanofil, ca ar fi voit sa faca pace separata cu Germania si sa cedeze Basarabia. Or, Duiliu Zamfirescu, care \u2013 cum am vazut \u2013 fusese trimis \u201ecu o misiune confidentiala\u201c de catre eroul de la Marasti-Oituz, generalul Averescu, la Chisinau, se considera moralmente, pe drept cuv\u00e2nt, si cel mai \u00een masura sa-i ia apararea acestuia si sa demonteze cu fapte si marturii irefutabile calomniile proferate de adversarii politici. Dincolo de acestea, e de retinut, acum, c\u00e2nd totul a devenit demult istorie, c\u00e2nd totul este, asa-zic\u00e2nd, clasat, aceasta observatie privind o practica politica eterna: \u201e\u00cen politica, calomnia este o arma de tinichea, care se \u00eendoieste \u00een m\u00e2na celui ce o poseda, si mai este o ticalosie, fiindca, \u00een general, cel ce calomniaza se ascunde. C\u00e2nd Figaro calomniaza, stiind ca spune minciuni, el exploateaza o nota infama a naturei noastre omenesti, care e gata sa primeasca vorba rea, si s-o repete si altora\u201c.
\nDoua texte din volumul \u201e\u00cen Basarabia\u201c, editat de Ioan Adam, sunt despre Bucovina. Unul, sub forma unui poem \u00een stil baladesc, a fost publicat de Duiliu Zamfirescu \u00een placheta \u201ePoezii noua\u201c, aparuta \u00een 1899. Se intituleaza \u201eBucovina\u201c si este, cum bine o defineste criticul editor, \u201eun fel de \u00abDoina\u00bb eminesciana, mai pripita totusi\u201c. Dintr-o scrisoare adresata lui Titu Maiorescu, la 13\/25 noiembrie 1899, reprodusa de Ioan Adam, reiese ca autorul era foarte satisfacut de aceasta poema pentru ca, preciza si totodata se confesa el: \u201eraspunde unei stari sufletesti a tuturor rom\u00e2nilor. La mine cel putin a iesit dintr-o ad\u00e2nca indignare si face parte din visul vietii mele mature, din aprinderea \u00eenchipuirei barbatului \u00eentreg, care nu vede un alt ideal \u00een viitor dec\u00e2t al unirei\u201c. Apropo de \u00eentreg, poema, o invocatie la Stefan cel Mare, nu a putut fi redata \u00een \u00eentregime de un alt editor al operei lui Duiliu Zamfirescu, care a fost Mihai Gafita, acesta amput\u00e2nd-o prin scoaterea a doua strofe, ce nu puteau trece de cenzura de dinainte de decembrie \u201989. \u00centr-un mod nefericit, el a \u00eencercat sa si argumenteze, denunt\u00e2ndu-le \u2013 cele doua strofe \u2013 ca fiind \u201eexclusiviste\u201c si patimas polemice, fara valoare literara. Sigur, poezia \u00een chestie nu e o capodopera, fie ea si mica, asa cum \u00eensasi \u201eDoina\u201clui Eminescu nu este, dar ea avea o alta menire ce tine mai mult de psihologie dec\u00e2t de estetica, exprim\u00e2nd, cu vorbele lui Petru Cretia, o durere de neam. Mihai Gafita facea, fara sa stie, aidoma personajului binecunoscut, figura de promotor al \u201ecorectitudinii politice\u201c, \u00een poema lui Duiliu Zamfirescu fiind vorba si de strainii care nu \u00eentotdeauna s-au comportat si se comporta omeneste pe aici, pe la noi, cu precadere \u00een Basarabia si Bucovina. \u00cen fond, de ce a fost prohibita \u201eDoina\u201c, iar unii, \u00eentre care si un istoric de o ridicola bonomie, cer si astazi ca ea sa fie trecuta sub obroc? Ne raspunde un mare eminescolog, Petru Cretia: \u201ePentru bunul motiv ca multa vreme aici au fost stap\u00e2ni oameni straini de tara pe care tot ce este acolo (\u00een \u00abDoina\u00bb lui Eminescu \u2013 nota mea, C.C.) la adresa strainilor \u00eei ofensa \u00eengrozitor. Dar cei ce au pus-o sub obroc au gresit, caci aceasta poezie a trait latent \u00een sufletul national, iar prohibitorii, \u00een loc sa atenueze o obsesie, au \u00eentretinut-o\u201c.
\nAl doilea text are titlul \u201eBucovina\u201c si a fost publicat pe prima pagina a gazetei cu acelasi nume \u2013 \u201eBucovina\u201c \u2013 numarul din 8 iunie 1919. Necunoscut p\u00e2na \u00een prezent, textul este \u201eun adevarat poem \u00een proza\u201c, celebr\u00e2nd \u00eemplinirea celui mai scump ideal national: re\u00eentregirea: \u201e\u00cen mijlocul unei gradini, pe coasta unui deal, Suceava priveste cum vine trenul din Moldova, cu cladariele de soldati at\u00e2rnate de acoperisuri. Totul r\u00e2de astazi \u00een aceasta tara dezolata, care a trecut, r\u00e2nd pe r\u00e2nd, din m\u00e2na rusilor \u00een m\u00e2na germanilor si din m\u00e2na germanilor \u00een m\u00e2na rusilor, si care, de la Thugut si Maria Tereza, nu mai este \u00een m\u00e2na rom\u00e2nilor.\/ Suceava priveste cum vine trenul din Moldova, cu soldatii pe acoperisuri. Ea \u00eei recunoaste. A cunoscut pe mosii si stramosii lor, pe arcasii si sulitasii lui Stefan, iar astazi, \u00een pace augusta a vaii sale sur\u00e2de\u2026 Pam\u00e2ntul s-a \u00eentors catre stap\u00e2nii sai de totdeauna, drept-cobor\u00e2torii din legionari, sub obladuirea carora pot trai toate neamurile\u2026 Noi, calc\u00e2nd din nou pam\u00e2ntul Bucovinei, ne descoperim cu evlavie \u00eenaintea zidurilor Sucevei si multumim Proniei ceresti ca ne-a dat zile sa vedem leaganul lui Stefan cel Mare reintrat \u00een granitele patriei. Aci vor veni poetii si eroii, sa \u00eenvete a c\u00e2nta si a muri; aci vor veni logodnicii si miresele cu ochii rourati, sa \u00eengenuncheze la altarul de la care geniul Rom\u00e2niei iradiaza credinta, marinimie, speranta\u201c.
\nDesi despre istorie s-a spus ca este magistra vitae, ea niciodata n-a reusit sa ne \u00eenvete ceea ce trebuie sa \u00eenvatam. De aceea, poate, se repeta. Cele mai \u201efierbinti\u201c si mai de stringenta actualitate cuvinte din textul poematic de acum aproape un secol al lui Duiliu Zamfirescu sunt cele ce ne reamintesc ca Bucovina \u201ea trecut, r\u00e2nd pe r\u00e2nd, din m\u00e2na rusilor \u00een m\u00e2na germanilor si din m\u00e2na germanilor \u00een m\u00e2na rusilor\u2026\u201c \u201eAtentie la muscali!\u201c \u2013 l-am auzit spun\u00e2nd odata pe Petre Tutea. Dar, parca, mai ales astazi, numai la ei?!
\n\u00cenchei prin a remarca \u00een mod deosebit calitatea amplelor note si comentarii, dar si sectiunea cartii rezervata ilustratiilor, cu portrete ale scriitorului la diferite v\u00e2rste, p\u00e2na la ultima, din 1921, inedita, pastrata \u00een arhiva familiei Adam, \u00een care Duiliu Zamfirescu, aflat la Cotesti, la mosia Marcelei Saulescu, \u00eendoliat dupa fiul sau, Lascar, ucis \u00een duel, apare \u00eempreuna cu trei copilasi, nepotii sai: Ileana, Alexandru si Sanda.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"