{"id":13158,"date":"2012-09-13T12:33:40","date_gmt":"2012-09-13T10:33:40","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13158"},"modified":"2012-09-13T12:34:11","modified_gmt":"2012-09-13T10:34:11","slug":"recapitulare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/recapitulare\/","title":{"rendered":"Recapitulare"},"content":{"rendered":"

Constantin Acosmei, Jucaria mortului,<\/em> editia a IV-a, Bucuresti, Casa de Pariuri Literare,\u00a0 2012.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Constantin Acosmei are categoric unul din cel mai bizare parcursuri literare din poezia ultimilor ani. At\u00e2t de bizar este parcursul lui, \u00eenc\u00e2t poetul poarta \u00een palmares o singura carte publicata \u00een 1995 si, iata, ajunsa la a patra reeditare \u00een 2012 la Casa de Pariuri Literare. Aproape halucinanta este \u00eensa rasp\u00e2ndirea \u00een cercurile literare rom\u00e2nesti a volumului, aprecierea dusa la paroxism pe care o exerseaza permanent critica literara si \u00eentreaga mitologie care s-a format \u00een jurul personajului Constantin Acosmei: un poet fara pretentiile de recunoastere specifice lumii literare rom\u00e2nesti, un ascet al discutiilor si al interviurilor si totodata cam cel mai invidiat exponent al poeziei \u201etinere\u201c (desigur, \u00een limitele \u00een care este permisa astazi o astfel de catalogare). Cu toate acestea, declaratiile lui de acum c\u00e2tiva ani \u00eel descriu pe Acosmei \u00een 1995 ca pe un poet t\u00e2nar entuziasmat de publicare: \u201eNimeni nu era dispus sa piarda bani cu autori necunoscuti. Dezinteresul era mare, iar eu pe vremea aceea chiar \u00eemi doream sa-mi public cartea\u201c. Astazi, Acosmei este mai mult ca oric\u00e2nd (si asta datorita rezistentei \u00een timp cu un singur volum) unul din cele mai intrigante cazuri literare de \u201eliving legends\u201c. \u00cenca se adevereste (deocamdata) \u00een 2012 premonitia lui Daniel Cristea Enache, care acum c\u00e2tiva ani \u00eei prevestea autorului \u201eJucariei mortului\u201c un viitor literar lipsit de surprize: \u201eN-as vrea sa sune a cobe, dar acest poet formidabil iesit din subterana sociala si existentiala \u00eemi pare a fi autorul unei singure carti\u201c.
\nTerapie prin eliberare<\/strong>
\nAcosmei are talentul de a se servi foarte bine de banal, transform\u00e2ndu-l permanent \u00een sursa optima pentru o poezie la granita (sau de ce nu, la coliziunea) dintre comic si dramatic. Pentru ca, desi \u00een marea lor parte poemele sunt descrieri ale activitatilor celor mai anoste (uneori plictisul ajung\u00e2nd p\u00e2na la absurd), ele forteaza totodata cititorii sa dezvolte at\u00e2t o empatie irepudiabila pentru personajul lipsit de orice fel de activitate, c\u00e2t si o toleranta uimitoare la efectul tragic pe care \u00eel poarta, de fapt, volumul. Pentru ca \u201eJucaria mortului\u201c pare mai mult o terapie prin eliberare dec\u00e2t un proiect calculat meticulos. Aici, tot ceea ce poate produce la un moment dat suferinta face parte din mersul firesc al lucrurilor, fara lamentari inutile sau proiectari melodramatice. La fel, tot ceea ce produce r\u00e2sul este efectul unui contrast \u00eentre discursul matur-naiv si subiectele cele mai comune, pe care am fi tentati sa le consideram lipsite de poeticitate. Personajul pe care \u00eel creeaza Acosmei \u00eesi redacteaza activitatile cu miscarile unui grefier, \u00eentr-un fel de jurnal tragi-comic unde viata nu trebuie luata nici prea \u00een serios, dar nici neglijata total. Pentru ca niciodata nu uita sa se minuneze \u00een fata lucrurilor aparent imperceptibile: \u201ema asez \u00een genunchi\/ cu pieptul lipit de calorifer\/ \u2013 de patru zile nu\/ mi-am mai vazut s\u00e2ngele\/ \u00eemi aduc aminte ca\/ se facuse noapte si\/ m-au trimis sa ma spal\/ c\u00e2nd am stors c\u00e2rpa\/ am scapat din brate\/ pe beton ligheanul\/ de tabla si am ascultat\/ cum sare smaltul\u201c, \u201eam sters mingea de pantaloni\/ mi-am lipit buzele de spartura\/ \u2013 l\u00e2nga bulina portocalie \u2013\/ si am umflat-o c\u00e2t am putut\/\/\u00a0 c\u00e2nd am scuipat am vazut ca\/ \u00eemi curge s\u00e2nge din masea\u201c, \u201emi-am \u00eenchis falcile cu m\u00e2na\/ si mi-am c\u00e2r\u00e2t pe r\u00e2nd v\u00e2rful limbii\/ \u00een toate sparturile din masele\/\/ atunci ai \u00eentins m\u00e2na si ai \u00eenceput\/ sa \u00eemi \u00eenc\u00e2lcesti parul \u2013 apoi\/ totul \u00een jur s-a umplut de matreata\u201c.
\nCei care au urmarit entuziasmati (desi entuziasmul este aparent inexplicabil) \u201eLimits of control\u201c al lui Jim Jarmush, vor gasi aici o sursa incredibila de vitalitate. Pentru ca nu e \u00eentocmai usor sa surprinzi cu at\u00e2ta usurinta catalizatorii subtili din spatele banalului si apoi sa transformi cele c\u00e2teva instantanee \u00eentr-o poezie cu adevarat inovatoare, iar modelul serveste p\u00e2na si astazi poeziei rom\u00e2nesti. Nu degeaba \u00eel numea Bodiu \u201ecel mai curajos poet al grupului iesean\u201c (fac\u00e2nd referire la \u201eClub8\u201c): \u201enu sunt curios sa traiesc\/ nici sa mor \u2013\/ dec\u00e2t sa ridic doua degete\/ ca sa raspund corect\/ la \u201e\u00eentrebarile profunde ale existentei\u201c\/ mai bine \u2013 doua degete\/ sa mi le bag pe g\u00e2t\u201c.
\nAntrenament lingvistic<\/strong>
\nAcosmei a avut capacitatea de a transforma o \u00eentreaga generatie poetica si de a crea precedentul pentru ceea ce se va \u00eent\u00e2mpla mai departe cu poezia douamiistilor neexpansivi. \u00censa operatia la care trebuie supusa cartea la a patra reeditare este una a decantarii. Mitizarea volumui \u00een decursul timpului, dar si faptul ca \u00een marea ei parte critica literara nu a stiut pur si simplu (lucru perfect explicabil) cum sa faca fata unui astfel de fenomen literar straniu si inedit, au scapat din vedere punctele slabe ale poeziei lui Constantin Acosmei si exercitiile poetice care nu depasesc stadiul de antrenament lingvistic. E adevarat ca p\u00e2na si celebrele \u201esonete \u00een X\u201c \u00eel aduc \u00een prim plan pe autorul lor ca pe unul din m\u00e2nuitorii abili ai mecanismelor tehnice, \u00eensa \u00een astfel de puncte jocul depaseste fara dubii atmosfera de poezie: \u201eCu ochii atintiti spre crucifix,\/ Vis\u00e2nd la Scara lui Ioan Climax,\/ \u00cen timp ce preotul rosteste: \u201ePax\/ Vobiscum\u201c \u2013 gata, s-a sf\u00e2rsit, dau chix.\/\/ Ma-nt\u00e2mpina pe mal abrupt de Styx\/ Cel ce \u00eenv\u00e2rte-al cerurilor ax:\/ \u201eReligia-i (citeaza el pe Marx\/ Dintr-un manual de socialism prolix)\u201c.
\nLa fel, lipsa unei cenzuri riguroase \u00een \u201ezburatacirile\u201c imaginarului (puncte \u00een care p\u00e2na si \u201enoii exponenti vechi\u201c ai poeziei rom\u00e2ne actuale, ca Stefan Manasia, Claudiu Komartin sau Radu Vancu ram\u00e2n captivi supra-realului) arata o apropiere inexplicabila (\u00een mare parte datorita distantei uriase dintre \u201eRelatari\u201c \u2013 at\u00e2t de bine ancorate \u00een real si poemele din \u201eMaledicat\u201c) de formulele vadit expresioniste: \u201ehai sa intram \u00een bucatarie\/ eu \u00eeti arat s\u00e2ngele meu\/ tu \u00eemi arati s\u00e2ngele tau\u201c, \u201ese aud explozii demografice\/ \u00eensotite de rafale de aplauze\/(…)\/voi cobor\u00ee si eu \u00een refugiu\/ cu aripile \u00eentre picioare\u201c, \u201el\u00e2nga vitrine stateam\/ sa-mi aranjez putin scalpul\u201c. Toate aceste momente pot fi justificate usor privind contextul literar \u00een care Acosmei si-a scris initial volumul, ne\u00eemplinindu-se \u00eenca o despartire programatica de postmodernism.
\nTrag\u00e2nd linie, \u00eensa, caracterul revolutionar al \u201etextelor poetice\u201c, al \u201erelatarilor\u201c dar si al celorlalte poeme care stabilesc in mod evident tonul specific al lui Constantin Acosmei acopera micile abateri pe filoanele strident optzeciste. Este, totusi, un volum cu o misiune importanta \u00een transformarea receptarilor estetice rom\u00e2nesti si \u00een stabilirea tonusului unei generatii \u00eentregi. Umor negru, saracie lucie transformata \u00een religie poetica dar si multumirea de a trai viata la limita. Si manifestul se insereaza subtil, fara ostentatie, desi poate nu aceasta ar fi miza principala. Pentru ca Acosmei nu cauta sa spuna ceva anume, ci scrie \u00een registrele proprii, dezinhibate, lipsite de ostentatie dar gasind, \u00een acelasi timp, surse interminabile de umor: \u201eam scos elasticul de la pantalonii\/ de pijama si am facut o prastie \u2013\/ am \u00eencarcat cu dopul de la sticla\/ si am tras \u00een perdeaua de la geam\u201c, \u201eazi dimineata mergeam \u00eencet pe strada\/ si am simtit cum mi se trag ciorapii\/ \u2013 putin dupa ce am trecut de aprozar\/ mi-au ramas calc\u00e2iele goale \u00een pantofi\u201c, \u201e\u00centr-o zi am calatorit la oras. Autobuzul aglomerat cobora serpentina \u00een viteza. O doamna s-a ridicat de pe scaun, a scos din buzunarul gentii de voiaj o sacosa de plastic (imprimata cu poza unei femei \u00een chiloti calare pe o motocicleta), apoi s-a asezat si, desfac\u00e2ndu-si punga \u00een fata a vomat icnind de c\u00e2teva ori\u201c.
\nGreu de spus care e momentul \u00een care, citind \u201eJucaria mortului\u201c, \u00eeti dai seama ca ai de a face cu o poezie de nivel \u00eenalt. Tot at\u00e2t de greu este sa mai crezi cumva \u00een \u201emarea poezie\u201c dupa lectura. Pentru ca, desi cititorii pot fi tentati sa se mire de caracterul aparent facil al scrierilor lui Acosmei, acestea ram\u00e2n, printr-un fel de mecanism secret, c\u00e2teva din cele mai bune momente ale poeziei rom\u00e2ne recente.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Constantin Acosmei, Jucaria mortului, editia a IV-a, Bucuresti, Casa de Pariuri Literare,\u00a0 2012.   Constantin Acosmei are categoric unul din cel mai bizare parcursuri literare din poezia ultimilor ani. At\u00e2t de bizar este parcursul lui, \u00eenc\u00e2t poetul poarta \u00een palmares o singura carte publicata \u00een 1995 si, iata, ajunsa la a patra reeditare \u00een 2012… Cite\u0219te mai mult »Recapitulare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8123,8124],"class_list":["post-13158","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-constantin-acosmei","tag-jucaria-mortului"],"views":1706,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13158","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13158"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13158\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13158"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13158"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13158"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}