{"id":13154,"date":"2012-09-13T12:30:41","date_gmt":"2012-09-13T10:30:41","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13154"},"modified":"2012-09-13T12:31:33","modified_gmt":"2012-09-13T10:31:33","slug":"despre-librari","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-librari\/","title":{"rendered":"Despre librari"},"content":{"rendered":"

\u00cen cartea lor despre Statele Unite, Ilf si Petrov radeau de farmaciile americane, \u00een care medicamentele reprezinta doar o marfa dintr-o mie, alaturi de bauturi alcoolice, suruburi, anvelope, sosete. Cine intra astazi \u00eentr-o librarie traieste aceeasi perplexitate. \u00cen librarie va gasi, desigur, si carti; dar pentru a le identifica va trebui sa navigheze printre 200 de sortimente de ceai si de chitibusuri pentru prepararea lui \u2013 ceainice, ibrice, lingurite, site, clestisori, zaharuri, suporturi; va arunca, vrand-nevrand, o privire catre stivele de CD-uri si DVD-uri care asteapta \u00een van sa fie cumparate; va trebui sa nu se opreasca prea mult \u00een dreptul vinotecii, si nici la raionul de acadele, bombonici, ciocolatele, dulceturi, borcane cu miere, zacusti; sa nu se lase distras de zecile de agende a caror achizitionare, \u00een vremurile noastre digitale, seamana din ce \u00een ce mai mult cu actul gratuit al lui Gide; sa dea la o parte elefanteii roz si maimutoii de plus care ambitioneaza sa redestepte copilul din tine (la niste preturi prea putin naive);\u00a0 si, nu \u00een ultimul rand, va trebui sa \u00eencerce sa nu verse cafeaua pe care a cumparat-o \u00eenca de la intrare si sa consume gogoasa achizitionata cu acelasi prilej fara a o tartina pe suprafata ambientului.<\/strong> <\/em><\/p>\n

Dar asta este. Alternativa e falimentul. Librariile se lupta sa reziste concurentei facute de megalibrariile digitale \u2013 a caror oferta e semnificativ mai generoasa \u2013, dar si de milioanele de carti digitale care pot fi descarcate gratuit din retelele-pirat numite \u201etorente\u201c.
\nDeschizator de drumuri \u00een Romania a fost lantul de librarii \u201eCarturesti\u201c, imitat apoi de \u201eDiverta\u201c. Librariile Humanitas s-au adaptat si ele, \u00eencepand sa comercializeze ceaiuri si, mai nou, cafea espresso preparata chiar \u00een librarie (Iulian Leca povestea pe platforma Voxpublica despre cum, intrand la Kretzulescu, l-a gasit pe Gabriel Liiceanu instalat \u00een fata aparatului de cafea; bine\u00eenteles, prilejul de a-i comanda o ceasca fostului sau profesor a fost prea mirabil pentru a fi ratat \u2013 Leca fiind, de altfel, servit cu promptitudine si profesionalism de catre distinsul traducator).
\nDar, pana la urma, cu minime exceptii, librariile tot vor disparea \u2013 sau doar cartile din ele? Editurile, asa cum le stim, se vor duce la randul lor. Au aparut primii autori de bestselere care si-au scos cartile \u00een regie proprie \u2013 volume digitale, al caror cost de productie bate spre zero, comercializate exclusiv pe platformele online Amazon si Barnes and Noble.
\nUn exemplu deja clasic e John Locke, un fost comisvoiajor care \u00een 2009 s-a apucat sa scrie thrilere. \u00cen trei ani publicase noua romane, vandute \u00een peste un milion de exemplare.
\nCum a reusit John Locke? Un prim raspuns \u00eel da autorul \u00eensusi, \u00een recenta lui autobiografie \u201eHow I Sold One Million E-Books in Five Months\u201c (\u201eCum am vandut un milion de carti digitale \u00een cinci luni\u201c). Dar acest raspuns poate fi aruncat la cos \u2013 e doar blabla si nu merita atentie. Adevaratul raspuns apare \u00eentr-un articol publicat de David Streitfeld, \u00een luna august, \u00een \u201eThe New York Times\u201c (\u201eThe Best Book Reviews Money Can Buy\u201c) si suna asa: John Locke a cumparat recenzii.
\nPe platforme precum Amazon, oricine are posibilitatea de a comenta calitatea unui produs si de a-i da o nota (minim o stea, maxim cinci stele): media evaluarilor primite de un produs ofera, teoretic, un solid punct de referinta celor interesati de achizitionarea produsului (\u00een speta, carti), stimuland sau descurajand vanzarile. Lucrurile stau asa doar \u00een teorie, pentru ca \u00een practica, dupa cum arata o serie de studii academice, recenziile spontane, dezinteresate si anonime de pe Amazon au tendinta exponentiala de a nu fi nici spontane, nici dezinteresate, nici anonime (folosesc \u201eanonim\u201c inclusiv \u00een sensul ca semnatarii nu sunt profesionisti, ci ordinary people). Dupa cum a descoperit Bing Liu de la Universitatea din Illinois, Chicago, \u00eentr-o cercetare din 2008, 60 la suta dintre recenziile de pe Amazon ofera nota maxima de cinci stele, iar 20 la suta dau \u201edoar\u201c patru stele. Dar, dupa cum observa Liu (citat \u00een articolul din NYT tocmai amintit), \u201e\u00een realitate numarul celor dispusi sa scrie recenzii de cinci stele este destul de redus, astfel ca aceste recenzii trebuie create\u201c. De catre cine? Ei bine, exista profesionisti care se ocupa cu asta. Articolul din \u201eThe New York Times\u201c discuta pe larg cazul unui astfel de profesionist, Todd Jason Rutherford, care s-a \u00eembogatit contractand, scriind si plasand pe Amazon recenzii elogioase. Unul dintre angajatii lui (caci de unul singur n-ar fi facut fata cererii), Brittany Walters-Bearden, marturisea ca pentru o recenzie de 50 de cuvinte nu se ostenea sa citeasca nici un rand din carte, informandu-se doar de pe internet; \u00een schimb, \u201epentru o recenzie de 300 de cuvinte rasfoiam cartea cam 15 minute. Mi-ar fi placut \u00een unele cazuri sa citesc toata cartea. Dar cum trebuia sa scriu 70 de texte pe saptamana pentru a-mi plati facturile\u2026\u201c Oricum, \u00eencasarile tinerei Brittany s-au ridicat la 12.500 de dolari, pentru o munca de cateva luni: nu-i rau deloc.
\nPrin urmare, tot ce avea de facut un scriitor \u00een pozitia lui John Locke era sa cumpere cateva zeci sau sute de recenzii; cum acestea \u2013 mai \u00eencape vorba? \u2013 sunt mai mult decat favorabile, adica encomiastice, cartile lui Locke au ajuns \u00een scurt timp sa aiba note maxime (cinci stele), asortate unor aprecieri exaltate. Odata creat buzz-ul si cum pretul de vanzare al thrilerelor lui Locke era \u2013 alta gaselnita \u2013 doar 99 de centi, vanzarile au luat-o \u00een sus. Astfel a ajuns John Locke primul autor de e-book-uri produse \u00een regie proprie care sa depaseasca milionul de bucati vandute.
\nDar \u00eensisi scriitorii consacrati se amesteca \u00een multimea \u201eanonima\u201c de pe Amazon. Decat sa participi, ca \u00een Romania, la vreo lansare obosita, arborand o expresie subtil melancolica \u00een timp ce criticii invitati te lauda ca asa si pe dincolo, sau decat sa arunci cu bani \u00een stanga si \u00een dreapta pentru a primi cateva recenzii de mantuiala, de ce sa nu iei haturile \u00een propriile maini? \u00cen ultima vreme s-au \u00eenmultit scandalurile privind scriitori altfel celebri si bogati care, asumandu-si identitati false, si-au recenzat favorabil propriile carti, tamponandu-le \u00een schimb pe cele ale concurentei. Cel mai recent caz este al autorului de romane politiste, tradus si \u00een romana, R.J. Ellory: dupa ce a fost demascat de un coleg \u2013 tot autor de policier \u2013, Ellory a recunoscut si si-a cerut iertare, promitand ca nu mai face.
\nRevenind la punctul de plecare, librarii viitorului vor fi cei care vor vinde cele mai multe carti creand \u201enoduri\u201c pe retelele virtuale de socializare si pe platforme precum Amazon \u2013 \u00eentr-un fel sau \u00een altul: prin recenzii false, prin diverse \u201eevenimente\u201c mai mult sau mai putin colaterale sau prin alte mijloace pe care infinita inventivitate umana le va nascoci \u00een viitor. \u00cen ce priveste librariile, ele vor ramane locul \u00een care veti gasi, ca si pana acum, ceaiuri, bomboane, scobitori si numerosi mutunache; dar si \u2013 tempus fugit \u2013 papusi gonflabile, pantofi ortopedici, pistoale cu bile si mielul Vasilica.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen cartea lor despre Statele Unite, Ilf si Petrov radeau de farmaciile americane, \u00een care medicamentele reprezinta doar o marfa dintr-o mie, alaturi de bauturi alcoolice, suruburi, anvelope, sosete. Cine intra astazi \u00eentr-o librarie traieste aceeasi perplexitate. \u00cen librarie va gasi, desigur, si carti; dar pentru a le identifica va trebui sa navigheze printre 200… Cite\u0219te mai mult »Despre librari<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1590,8221,8222],"class_list":["post-13154","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-carti","tag-librarii","tag-vanzarea-de-carti"],"views":2477,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13154","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13154"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13154\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13154"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13154"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13154"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}