{"id":13151,"date":"2012-09-13T12:29:14","date_gmt":"2012-09-13T10:29:14","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13151"},"modified":"2012-09-13T12:29:39","modified_gmt":"2012-09-13T10:29:39","slug":"colocvial","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/colocvial\/","title":{"rendered":"Colocvial"},"content":{"rendered":"

Colocviile de critica ale Revistei \u201eTransilvania\u201c (1977-1986),<\/em> \u201e\u00cen loc de prefata\u201c de Mircea Tomus, editie \u00eengrijita de Mircea Braga, postfata de Dragos Varga, Sibiu, 2011, 836 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u00cen ceea ce ma priveste, distantarea de comunism nu ma \u00eembie sa adopt un filtru purificator, de natura estetica. Din contra, resimt nevoia confruntarilor cu asperitatile. Si orice retrospectiva (monografie, panorama, culegere de studii, editie mai mult sau mai putin critica, investigatie \u00een arhive) reprezinta un prilej de verificare a dependentelor literaturii de totalitarismul de st\u00e2nga. Si chiar c\u00e2nd atmosfera parea autonoma, cartea, dezbaterea sau campania era revendicata de oficialitati, fie ca rod al preocuparii pentru cultura (evidenta de netagaduit), fie ca punct de \u00eencununare a stadiului de dezvoltare atins de tara. Functionarii Partidului \u00eesi exprimau interesul fata de manifestari unde participau persoane aflate \u00een evidenta Securitatii. De aceea, unele \u00eent\u00e2lniri primeau aprobari sa se desfasoare c\u00e2tiva ani \u00een sir pentru ca, apoi, sa fie excluse din calendar, pe motivul implicit ca diseminau idei ostile regimului. C\u00e2teodata, cenzurarea festivalurilor si a dezbaterilor se producea si din pricina turnatorilor infiltrati printre onorabilii invitati sau a diversilor \u201ebagatori de seama\u201c, furnizori de note informative. Nici promotorii nu suspectau \u00eentotdeauna cine\/ ce influentase suprimarea activitatilor.<\/strong><\/em>
\nAdunarea \u00een volum a zece din cele treisprezece sesiuni derulate sub genericul Colocviile de critica ale Revistei \u201eTransilvania\u201c dezvaluie amanunte din culise. De la tinuta oficiala, determinata de includerea \u00een cadrul Festivalului National \u201eC\u00e2ntarea Rom\u00e2niei\u201c, sedintele au dob\u00e2ndit libertate de lucru, multumita si neconectarii la bugetul Uniunii Scriitorilor. Astfel, periodicul a ajuns, cu sprijinul lui Stefan Tancou, \u201esingura publicatie de acest profil din acea vreme care se \u00abautofinanta\u00bb\u201c (\u201e\u00cen loc de prefata\u201c, p. 6). Apoi, prin interventiile nefaste ale institutiilor abilitate, Colocviile nu si-au respectat obiectivul tiparirii \u00een brosura a ultimelor trei editii, pentru ca anularea proiectului sa nu fie impusa de organizatia P.C.R. din Sibiu (l-a absorbit Nicu Ceausescu problema?), ci de lipsa de receptivitate a specialistilor chemati, care nu mai resimteau nevoia de evaziune si de protectie \u00een carapacea literara: \u201eDesi Colocviile au avut loc si \u00een 1987, 1988 si 1989 (a existat si \u00een 1990 o tentativa de reluare a lor, esecul fiind semnat de indiferenta criticilor, \u00een noile conditii, fata de o dezbatere \u2013 teoretica sau aplicata \u2013 a unor subiecte altadata incitante si prin nu putinele sale accente \u00absubversive\u00bb), \u00abcaietele\u00bb n-au mai putut avea sansa realizarii lor tipografice, practic fiind suprimate prin mecanismele dirijismului ideologic al timpului\u201c (\u201eNota asupra editiei\u201c, p. 7).
\nAsadar, comunismul nu a \u00eengradit libertatea de expresie pe durata lucrarilor, cum ne asigura Mircea Braga (\u201eprogramul Colocviilor n-a fost niciodata restrictiv si cu at\u00e2t mai putin cenzurat\u201c, p. 8), defavoriz\u00e2nd totusi rasp\u00e2ndirea larga a discutiilor, oferindu-i evenimentului un caracter periferic, incapabil sa lanseze bunuri de circulatie nationala. Iar postcomunismul a dat lovitura de gratie, distrug\u00e2nd coeziunea obtinuta p\u00e2na la Revolutie. Dar poate ca acest deznodam\u00e2nt nefast pentru initiativa sibiana s-a aflat \u00een str\u00e2nsa interconditionare cu redob\u00e2ndirea dreptului de a sustine public o parere. \u201eSala albastra\u201c din cladirea situata pe str. Tribunei (nr. 6) \u00eesi pierduse rolul de remediu. Sentimentul politicii de palier disparuse odata cu dictatura lui Nicolae Ceausescu. Prin urmare, evolutia celor mai multi istorici literari si scriitori a fost oarecum fireasca. Aleg\u00e2nd, sub comunism, stindardul autonomiei esteticului, s-au mulat pe o atitudine vadit militanta, antisistemica. Asa ca 1990 a fost pretextul, iar nu cauza cobor\u00e2rii \u00een arena. Chiar si cei ramasi pe baricade presupus dezinteresate de polemicile civice au \u00eembratisat tot un comportament politic. Nu \u00eei despart pe combatanti \u00een buni si rai. Indic numai ca unii au ramas consecventi cu ei \u00eensisi si ca altii au modificat \u00eentelesul programului pe care l-au aparat \u00eentre 1965 si 1989.
\nAnacronisme
\nParcurg\u00e2nd tomul, observam ca interventiile \u00een plen s-au axat asupra a trei coordonate: statutul criticii literare, necesitatea scrierii unei istorii a literaturii de dupa 1947 si infuzia metodologiilor straine \u00een cercetarea textului. De asemenea, domina prejudecata Calinescu, \u00een numele careia se justificau majoritatea propunerilor. Pe de o parte, citarea modelului sugera rigiditatea interlocutorilor. Pe de alta, insinua un vag proces de stiintificizare. Invocarea autoritatii gira un set de adevaruri, validate de diverse practici. \u00cen plus, lua \u00een posesie si restructura teoriile importate, asa cum demonstreaza Alex Goldis \u00een \u201eCritica de transee\u201c. De altminteri, la editia din 1978 s-a concretizat tendinta de a-l asimila pe Roland Barthes prin grila calinesciana. \u00cen consecinta, este lesne de remarcat un retard sub aspectul preluarii limbajului critic occidental (sub\u00eenteleg\u00e2nd aici si formalismul rus adaptat de structuralism).
\nMai mult, iese la suprafata si reticenta fata de epistemologia modernitatii. Un \u00eendemn la sincronizare cu multe sfere ale civilizatiei europene \u00eent\u00e2lnim la Radu Enescu. \u00cen subsidiar, propunerile lui vizeaza teoria mutatiei valorilor estetice: \u201eDupa cum niciun savant actual nu mai poate lucra \u00eentr-un laborator dotat cu aparatura din timpul lui Huygens, nici scriitorul sau criticul de azi nu mai poate apela la modalitatile lui Balzac, Dickens, Sainte-Beuve sau T. Haradan\u201c (p. 25). Pozitia lui indica orientarea domeniului \u00eentr-un raport de incluziune reciproca si partiala cu doua sfere considerate disjuncte: stiintele umaniste si stiintele exacte. Pornind de la asertiunea ca am\u00e2ndoua se folosesc de imaginatie ca sa ajunga la rezultate acceptabile, fostul cerchist sustinea ca functia criticului se aseamana cu definirea bivalenta a luminii \u00een fizica (incertitudinea \u00eentre unda si corpuscul): \u201eMisiunea criticului, om de stiinta, nu doar artist, este si sa depisteze punctele de incidenta, relatiile analogice \u00eentre cele doua domenii de creatie umana majora, precum si noi metode de-a ataca problemele, mult mai fine, nuantate, mulate intim pe realitatea fenomenului artistic. Bine\u00eenteles, critica e influentata de stiinta, indirect si analogic, \u00een niciun caz prin preluarea tale-quale, inadecvata a unor metode straine de creatie actelor ei. s\u2026t Criticul este si un creator de ipoteze mai mult sau mai putin fecunde\u201c (pp. 30-31).
\nAsemenea opinii \u00eendreptatite, care exclud primatul talentului, al gustului si al intuitiei, fara a le ignora \u00eensa importanta sine qua non, si care elimina eseistica de tip recreator (suprainterpretarea sau lectura de identificare), a emis si Marian Papahagi. Exegetul accepta tezele ca un critic veritabil se revendica de la un stil \u2013 flamboaiant sau auster \u2013 si ca hermeneutica reprezinta un gen literar prin excelenta: \u201eToate acestea pledeaza pentru o delimitare \u2013 \u00een masura posibilului \u2013 a domeniului criticii. Ea este altceva dec\u00e2t creatia, dar e, etimologic vorbind, o \u00abarta\u00bb; ea nu se reduce la filosofie, estetica, lingvistica, cu toate disciplinele ei adiacente, dar nu le poate ignora\u201c (\u201eCritica si hermeneutica\u201c, p. 300).
\nCritica criticii
\nAzi, ca si ieri, punctele de vedere expuse de Radu Enescu si Marian Papahagi ar fi utile \u00eentr-o reconfigurare a obiectului. Numai ca ambii au ignorat atunci un amanunt semnificativ. Contextul politic a blocat, \u00een deceniile 8 si 9, contextul stiintific. Neadeziunea la nicio metodologie si \u00eembratisarea impresionismului \u00eensemnau respingerea limbii de lemn si a maniei regimului de a explica orice fenomen prin doctrina progresului implicat de socialism. Evazionismul aproape generalizat a atras reprosuri si din partea partizanilor orientarilor sociologice de origine marxista. O obiectie nefondata \u00eei apartine lui Constantin Crisan (\u201eCritica si devierea gustului\u201c), care, prelu\u00e2nd termeni din vocabularul demascarii Anei Pauker, lui Vasile Luca si lui Teohari Georgescu, \u00eei acuza pe comentatori ca se afla departe de cuceririle stiintei si ca, mai grav, nu se ocupa de pedagogia lecturii: \u201e\u00cen cazul unor asemenea preferinte, ne aflam, cum spuneam, \u00een fata unui gust deviat si deviant, asupra caruia critica ar trebuie sa actioneze cu toata forta unei sinceritati dirijate, inclusiv prin recomandarea spre lectura si decomandarea neocolita a unor carti care nu merita sa fie citite. Din nefericire, lucrurile nu stau asa si nici nu e bine sa ne facem iluzii stenografe ca se vor schimba peste noapte. \u00cen realitate \u2013 sa ducem adevarul p\u00e2na la capat \u2013 subliteratura, at\u00e2t de mult consumata, este, practic, ocolita de critica literara curenta, adica de cronica si recenzia literara, de jurnalul de lectura al majoritatii periodicelor culturale si literare\u201c (p. 135). \u00censa evitarea cartilor politiste si a S.F.-urilor era \u00een sine o judecata. Omisiunea echivala cu relegarea din tabla de valori. Apoi, cititorii primeau educatie \u00een functie si de necesitatile lor politice imediate. Prin numeroase strategii de resemantizare, romanele-parabola despre \u201eobsedantul deceniu\u201c si poeziile esopice dob\u00e2ndeau certificate estetice. Perioada postbelica a defazat critica, asa cum s-a \u00eent\u00e2mplat cu \u00eentreaga macrostructura literara. Dar, trebuie specificat, a sincronizat-o cu Puterea, transform\u00e2nd-o \u00een rival redutabil al acesteia.
\nComunicarile din volumul de fata alcatuiesc un \u00eendrumar indispensabil, care, \u00een suficiente r\u00e2nduri, probeaza calitatea produselor obtinute sub impulsul rezistentei prin cultura.<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Colocviile de critica ale Revistei \u201eTransilvania\u201c (1977-1986), \u201e\u00cen loc de prefata\u201c de Mircea Tomus, editie \u00eengrijita de Mircea Braga, postfata de Dragos Varga, Sibiu, 2011, 836 p.   \u00cen ceea ce ma priveste, distantarea de comunism nu ma \u00eembie sa adopt un filtru purificator, de natura estetica. Din contra, resimt nevoia confruntarilor cu asperitatile. Si… Cite\u0219te mai mult »Colocvial<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8220],"class_list":["post-13151","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-colocviile-de-critica-ale-revistei-transilvania"],"views":2062,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13151","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13151"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13151\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13151"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13151"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13151"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}