De c\u00e2nd lumea si pam\u00e2ntul, majoritatea decide \u2013 se spune adesea, cu g\u00e2ndul la vocile din Agora si la cele din parlamentele lumii, mai vechi si mai noi. Numai ca \u00een antica democratie vota cine avea dreptul, spre deosebire de zilele noastre, c\u00e2nd voteaza cine pofteste, beneficiind de-o numaratoare pe fata sau pe dos \u2013 facuta frumos sau de prisos. Noroc cu Marea Revolutie Franceza care ne-a adus votul universal \u00een 1789, aniversata de rom\u00e2ni \u00een 1989 mai ceva ca la Paris. Numai ca, \u00een loc de artificii, s-au folosit gloante de-adevaratelea, martiriul celor cazuti seman\u00e2nd \u00een jur sperante, iar cu timpul o profunda dezamagire. Si p\u00e2na atunci, doua secole nu trecusera degeaba, \u00eentruc\u00e2t, odata cu desfiintarea votului cenzitar de catre Cuza, iata ca avem dreptul de a vota \u00een mod egal, alaturi de patriarh si de florareasa din coltul strazii. N-o spun cu rautate, fiindca n-avem de unde sti care si cum a votat, desi ambii crestini ortodocsi.
\nPasi spre progres s-au facut si se fac. Timizi, dar se fac. De pilda, la scoala, \u00een anii copilariei mele, fiecare clasa avea un monitor, numit de dascal, mai totdeauna un tocilar, care agita doua degete \u00een aer, gata sa raspunda la \u00eentrebari \u00eenca \u00eenainte de a fi rostite p\u00e2na la capat. Stia mereu de zece si, de regula, \u00eel puteam \u00eentrece doar la gimnastica. Nu era de invidiat: venea la scoala \u00eenaintea tuturor, stergea tabla, avea grija sa aseze creta si buretele la locul lor, sa treaca \u00een condica absentii si sa pufaie dintr-o pompita o solutie verzuie, cu miros de brad. Aud ca acum democratia a cobor\u00e2t din pod, ca seful clasei este ales \u00een mod secret de clasa, ba ca mai are si un \u00eenlocuitor pe masura. Mai aud ca sefii claselor alcatuiesc un comitet pe scoala, ca uneori sunt si \u00eentrebati de \u201ebuna ziua\u201c. Bravo, Gica! \u00cencetu\u2019 cu \u00eencetu\u2019 se face otetu\u2019!
\nPe vremuri, cu majoritate de voturi se alegeau si comitetele de sindicat, de U.T.C., iar la niveluri inferioare chiar si birourile de partid, organizatie cu milioane de membri, adunati de mila, de sila, fiindca, vorba lui Ehrenburg (citat din memorie): \u201eNeexist\u00e2nd mai multe partide, m-am \u00eenscris \u00een singurul existent\u201c. La alegeri \u2013 facute pe baza de buletin, cu vot secret si numarat de comisii alese expres \u2013, treaca sa mearga. Cu bunavointa, as zice corecte, p\u00e2na la desemnarea magarului pus \u00een fata turmei. Atunci, un instructor de departe, trimis cu firmanul \u00een traista, venea si-l \u00eenscauna indirect pe asin. Numai asa putea sa fie calarit bine, put\u00e2nd intra ca M\u00e2ntuitorul \u00een Ierusalim.
\nNemaifac\u00e2nd parte din niciun partid \u2013 am fost c\u00e2ndva \u00eentr-unul si mi-ajunge \u2013, nu mai stiu cum e acuma.<\/p>\n
Toate astea mi-au venit \u00een minte apropo de reluarea recenta a examenului de bacalaureat, pentru a mai \u00eembunatati raportul dintre minoritari si majoritari din stagiunea trecuta, c\u00e2nd cei admisi n-au atins pragul sperat dec\u00e2t \u00een proportie de 45,72% \u2013 si asta dupa contestatii. Si iata cum restul de 54,28%, picati la examene, au devenit majoritari. Ca printre ei vor fi fost si repetenti, corijenti, chiulangii, tot ce se poate, dar, trebuie sa recunoastem, si multi ghinionisti. Sa le cada subiecte tocmai din ce nu stiau\u2026 Daca la ruleta din Minister cadea Minulescu \u00een locul lui Eminescu, luau nota zece, nu trei. Puteau sa si c\u00e2nte romante din lirica lui. Bafta-i bafta, iar lipsa de noroc e cum e. De ce Rebreanu si nu Camil Petrescu? De ce Blaga si nu Arghezi? De matematica nu mai zic, c\u00e2ta vreme si un profesor de istorie, vaz\u00e2nd exercitiul, s-a grabit sa spuna: \u201eNu ma bag, nu ma pricep, nu-i de specialitatea mea!\u201c. Pai daca el nu stie, ditamai armasar, ce sa priceapa m\u00e2nzul? Si-apoi ce este si cu ochiometrele din colturile claselor? Camere de luat vederi\u2026 Ca si cum nu le-ar sta mai bine \u00een cancelarii si cabinete, macar de Paste si de Craciun, c\u00e2nd mamele si taticii bogati vin cu sarsanalele pline pentru domnii si doamnele profesoare, din partea Iepurasului si a lui Mos Craciun. Camere de luat vederi, de prins infractorii juvenili, ca si cum coruptia, spaga si peschesurile ar fi fost inventate de ei. Nu spun ca-s rele, dar ma \u00eentreb ca prostul de nu le-ar fi stat mai bine prin alte locuri, acolo unde s-au perfectat marile v\u00e2nzari de averi si de neam, de-am ajuns cum am ajuns. Departe de orice tabara didactico-pedagogica din \u00eenvatam\u00e2ntul mereu reformat, ma \u00eentreb care dintre dascalii ajunsi sa decida soarta unor elevi n-a copiat \u00een viata lui la vreun examen, daca a \u201esuflat\u201c sau i s-a \u201esuflat\u201c la vreo ascultare. Daca exista vreunul, \u00eei pl\u00e2ng de mila ca n-a cunoscut \u00eendeajuns viata de elev sau de student, sper\u00e2nd astfel ca macar de-acum \u00eencolo \u00eel va scuti Dumnezeu sa traiasca \u00een borcan ca o muratura. Uite ca eu ma autodenunt: am copiat, si nu o data. Mai mult, am prins cu acul rezolvarea problemei de algebra pe haina profesorului ce se plimba maniac printre r\u00e2nduri, c\u00e2nd, \u00eentors cu spatele, se aplecase sa controleze daca un coleg n-are vreo carte \u00een pupitru, ca ne ceruse sa asezam ghiozdanele pe podea, printre care \u00eenainta ca o barza. Biletelul \u00eel primisem de la un coleg si ram\u00e2neam credincios Decalogului: \u201eAjuta-ti aproapele ca pre tine \u00eensuti!\u201c De altfel, \u00een locul oricaror discutii cu multi dintre posibilii ipocriti de azi, as fi bucuros sa particip la un seminar cu domnii Becali si Vanghelie pe tema \u201eCum am luat bacalaureatul\u201c, la care as fi \u00eenc\u00e2ntat sa participe si examinatorii lor. Ambii absolventi, se pare si studenti, sunt personaje extrem de colorate, care au trecut cu succes examenele vietii, barbati perseverenti \u00een tot ce \u00eentreprind, fara nevoia vreunor camere de vederi. Multi chemati, putini alesi.
\nSincer vorbind, mi-e mila si de unii, si de altii. De admisi, desi minoritari, dar apropiati de bucoavne, ca si-au pierdut mult din libertatea copilariei, cu bucuria de a zburda \u00een voie, crez\u00e2nd ca cine stie c\u00e2stiga, ca cine are carte are si parte. Si-apoi c\u00e2ti dintre cei rasariti ar fi ajuns la potou, de-ar fi fost sa se descurce singuri, fara meditatori? Lux pe care cei de la tara si str\u00e2mtorati \u00een toate nu si-l permit. Mi-e mila si de perdanti, pe c\u00e2t de majoritari \u00een procente. Cum sa treaca examenele, daca multe din manualele lor sunt cum sunt, \u00eenc\u00e2t, fara un meditator ca lumea, nu pot fi desc\u00e2lcite, facute parca anume \u00een interesul strict al autorilor.
\nCompasiune st\u00e2rneste si oastea mototolita a dascalilor, nevoita sa traiasca sub povara vremii \u00een industria meditatiilor, \u00eentretinuta de o programa analitica supradimensionata si de carentele manualelor pomenite. A fi fost c\u00e2ndva \u00eenvatator \u00een sat sau profesor la oras \u00eensemna enorm, astazi nimic. \u00centre altele, demnitatea si asezarea lor \u00een ierarhia sociala le era \u00eentarita si prin retributia acordata. Ca simplu profesor de liceu, Lovinescu \u00eesi \u00eengaduia sa publice pe banii lui o revista literara, iar Pompiliu Constantinescu, la r\u00e2ndul sau dascal \u00een \u00eenvatam\u00e2ntul mediu, sa acorde premii personale elevilor rasariti. Astazi, \u00een timpul liber, urmasii lor se cocoseaza asupra multor statistici, multumiti ca mai str\u00e2ng un ban de pe urma celor meditati. Robi ai unui sistem extrem de centralizat, multi dintre ei alearga an de an dupa o catedra, fara continuitate \u00een relatiile cu elevii din anul precedent. Sistemul de pile a functionat si functioneaza v\u00e2rtos. Uneori, \u00een forme vulgare.
\nC\u00e2ndva, la liceul din Snagov, lotul de canotaj a fost adus \u201ela examene\u201c (parca am mai spus-o undeva). Pentru simplificarea formalitatilor, profesoara de rom\u00e2na, Valeria Dumitrescu, a fost pusa sa predea o lectie, iar apoi sa-i chestioneze pe candidati, cu \u00eentrebari legate strict de cele rostite. A vorbit despre verb, ca parte morfologica, desemn\u00e2nd o stare, o actiune \u00een miscare etc. Dupa care a scris pe tabla o propozitie, de tipul: \u201eBarca pe valuri pluteste usor\u201c. Subiectul plutea \u00een aer, iar \u00eentrebarea s-a asezat pe capul unui distins pescar de lotca:
\n\u2013 Care este verbul din aceasta propozitie?
\n\u2013 Barca! s-a grabit sa raspunda.
\n\u2013 Ce te face sa crezi?
\n\u2013 Ca se misca!
\nDe-aici, o \u00eentreaga dilema: cum sa tr\u00e2ntesti la examen un campion al tarii, cum sa-i fii stavila \u00een drum, c\u00e2nd m\u00e2ine-poim\u00e2ine va trebui sa predea disciplina canotajului la o scoala medie sau \u00een vreun institut sportiv? De predicate are el nevoie, ori de-o pagaie, fie si rupta? Si-apoi cum pot fi legitimati alti sportivi \u00een echipe universitare, c\u00e2nd de mult si-au agatat scoala \u00een cui? Nu degeaba se spune ca unde nu-i cap vai de picioare, ceea ce face ca nevoia de diplome sa creasca. Mai ales la fotbal si pentru dob\u00e2ndirea unor grade \u00een armata. Fiindca, din acest punct de vedere, nu ne putem pl\u00e2nge: avem generali cu epoleti la fotbal, la handbal, la canotaj si nu numai \u2013 care mai de care cu un vocabular restr\u00e2ns si \u00eempiedicat \u2013, dar si mai multi la Serviciul de Paza si Protectie (42, daca luam de bune cifrele vehiculate \u00een media). Pe vremea Raposatului, exista un singur aghiotant. C\u00e2nd a fost sa si-l aleaga, i s-a prezentat un grup de generali, \u00eentre care unii vlajgani \u2013 precum \u00eensotitorii lui Tito, stantati la 2 metri \u2013, altii maruntei. Dintr-o ochire, l-a ales pe Stan, cu doi centimetri mai scurt dec\u00e2t el, general care, \u00een plus, era si seful Directiei a V-a. Mic, mic, dar \u00een stare sa ridice o umbrela maricica, sa acopere la nevoie pe maretul conducator, dar si pe d\u00e2nsul, sa nu i se scurga apa pe epoleti. Ma g\u00e2ndesc la cei 42 de generali \u2013 de-or fi at\u00e2tia \u2013, pe post de ordonante. Ce-or avea, Doamne, de facut? Ca nu ploua mereu si, sincer vorbind, n-am mai vazut vreun ofiter \u00een uniforma car\u00e2nd umbrela vreunui presedinte. Apelez la imaginatie si \u00eencerc sa-i vad: unul face pantofii, altul perie hainele, altul stabileste legaturi telefonice, un coleg de grad dirijeaza ascultarea si imprimarea lor, altu-i cu sinteza datelor, altul cu paza, altul cu bucataria si controlul bucatelor \u2013 eventual cu turnarea ghetii \u00een paharul de whisky \u2013, altul cu barbieritul si frezatul, carora, hai sa le mai adaugam pe unul cu cititul \u00een cafea si ghicitul \u00een carti \u2013 nu neaparat semnate de Cartarescu \u2013, insi care mai de care \u00eendatorati padisahului. Numai ca p\u00e2na la 42 mai este. Banuiesc a fi pentru protectie. P-asta n-o stiu, ca n-apare la vedere, de n-o fi la r\u00e2ndu-i dirijata si \u00een afara, fiindca, vorba lui Leonida: \u201esi nimica misca\u201c.
\nIpostaze posibile sau imposibile, de crezut sau ignorat.
\nDe nu s-or lupta si baietii cu ramasitele bacalaureatului, ca prea se esprima savant, c\u00e2nd le mai v\u00e2ra careva microfonul sub barbie. Pentru ca nu toti au ajuns at\u00e2t de volubili ca Vanghelie, care, pe c\u00e2t de certat cu gramatica, a fost si va ram\u00e2ne monumental, subiect si predicat, fiindca, precum barca, se misca. O soarta mai rea o au confratii din Ministerul Educatiei Nationale, mereu transpirati de grija performantelor, examenelor de grad, titularizarilor si repartitiilor, preocupati mereu de altii si nu de ei.
\nPentru moment, singura solutie la \u00eendem\u00e2na marilor decidenti ar fi ca \u00een ziua bacalaureatului si a titularizarilor, c\u00e2nd se extrag subiectele din urna, toti directorii generali, sefi de directii si serviciu din minister, inspectorii de resort, adunati \u00eentr-o aula universitara \u2013 bine\u00eenteles, \u00eenainte de extragerea temelor si problemelor de rezolvat \u2013 sa raspunda la \u00eentrebarile examenului, monitorizati si d\u00e2nsii prin camere de luat vederi. Oare sa fie greu de anticipat rezultatele?
\nAltminteri, spre ghinionul elevilor si al multor dascali, al nostru al tuturor, cine sapa groapa altuia\u2026 departe ajunge!<\/p>\n
P.S.<\/strong><\/em> Nu cunosc situatia \u00eenvatam\u00e2ntului \u00een limbile nationalitatilor conlocuitoare, dar, traind \u00een aceeasi tara, banuiesc ca este la fel cu cea descrisa. As adauga \u00eensa ca excesele domnului T\u00f6kes nu-mi plac deloc si regret ca v\u00e2rsta-mi \u00eenaintata nu-mi \u00eengaduie sa prind si starea vremii de m\u00e2ine. Cum \u00een relatia mea cu Dumnezeu nu simt nevoia niciunui avocat, ma g\u00e2ndesc ca la despartirea de pe urma as fi onorat daca distinsul episcop ar profita de tacerea mea si ar trage o c\u00e2ntare, confesionala sau ceardas, \u00eentruc\u00e2t personal o rup nitelus pe ungureste \u2013 si ar fi un \u00eenceput de coabitare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" De c\u00e2nd lumea si pam\u00e2ntul, majoritatea decide \u2013 se spune adesea, cu g\u00e2ndul la vocile din Agora si la cele din parlamentele lumii, mai vechi si mai noi. Numai ca \u00een antica democratie vota cine avea dreptul, spre deosebire de zilele noastre, c\u00e2nd voteaza cine pofteste, beneficiind de-o numaratoare pe fata sau pe dos \u2013… Cite\u0219te mai mult »Majoritatea, bacalaureatul si generalii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[2878,8213,1451,8212],"class_list":["post-13139","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-bacalaureat","tag-cadouri-pentru-profesori","tag-profesori","tag-subiecte-bac"],"views":2141,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13139","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13139"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13139\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13139"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13139"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13139"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}