Ce facem?! Reinventam \u201ecultul personalitatii\u201c, ne lasam din nou furati de blestemata \u00eenclinatie omeneasca ori doar \u201especific nationala\u201c de a mitologiza la nesf\u00e2rsit istoria cu figurile ei legendare, literatura cu portretele sale puse, ca \u00een biserica, pe pereti spre a ne \u00eenchina, fara credinta, la ele?! Caci, iata, un poet, un poet eminent, care vine dintr-un \u201ecanton\u201c al CFR-ului si care, si el, si-a mitologizat liric cantonul, \u00eentr-o carte memorabila dar pe care unii se prefac a o fi uitat, \u201eLa fanion\u201c \u2013 poetul \u201ecantonului\u201c si al \u201efanionului\u201c vine acum sa publice, \u201epe cont propriu\u201c!, (\u201eContemporanul\u201c, nr. 8\/2012), un articol encomiastic compus si intitulat nici mai mult, nici mai putin dec\u00e2t din numele poetului genial si al criticului sau, ultimul sau critic: \u201eDaniel Cristea Enache si Nichita Stanescu\u201c?! Nu-i acesta simptomul unei \u201erecrudescente\u201c, cum ziceam pe vremuri, \u201erecrudescenta\u201c spiritului apologetic mic (sau mare) burghez las\u00e2ndu-ne prada unei admiratii total \u201enecritice\u201c fata de un poet, fie el si \u201egenial\u201c, si fata de un critic, fie acesta oric\u00e2t de analitic, pertinent si profund? O circumstanta atenuanta a acestei tentative de a re\u00eenvia (\u201erecrudescent\u201c!) critica encomiastica si apologetica ar putea consta \u00een faptul ca autorul tentativei nu este critic, este poet, Liviu Ioan Stoiciu, un poet remarcabil, nefiind tinut \u00een fr\u00e2u de \u201espiritul critic\u201c, din contra, liber sa arunce orice fr\u00e2u si d\u00e2nd drumul admiratiei nemarginite si laudei peste masura. O a doua circumstanta atenuanta a numitei \u201erecrudescente\u201c ar putea fi si \u00een faptul ca eminentul poet scrie articolul \u2013 ce spun: \u201eencomionul\u201c \u2013 sau \u00een \u00eemprejurari nefavorabile, neplacute starii lui de sanatate: \u201emiercuri, 9 martie 2011\u201c \u2013 scrie poetul \u2013 \u201en-am mai tinut cont ca ma simt rau. Dupa 13 zile de boala (\u00een care n-am iesit din casa), am plecat \u00een aceasta seara sa onorez o invitatie de suflet, la preumblare rapida \u2013 desi am avut \u00eentreaga zi probleme, acelasi vertij care ma omoara. N-am fost \u00een stare nici azi sa merg la un doctor, la un spital. Am plecat de acasa nebarbierit de doua zile, palid, cu semnele bolii citite \u00een ochi (eventual si cu semnul cicatricei din cap). Nu se poate sa o mai lungesc la pat, totul are o limita\u201c. \u00cen loc sa mearga la doctor, poetul alege sa mearga la o \u00eent\u00e2lnire cu un critic: \u201eAm venit la Libraria Noi (Sala Dalles), afara erau trei grade si-mi era teama sa nu ma sprijin de pereti din cauza ametelilor. Slava cerului, n-a fost cazul, chiar daca nu aratam deloc bine\u201c. Efectul terapeutic al mediului select \u00een care ajunge, dar si al admiratiei fara opreliste care-l \u00eempinge imperativ la \u00eent\u00e2lnirea din Libraria Noi, este ca si miraculos: ajuns la destinatia admiratiei sale, poetul bolnav, care abia se tinea pe picioare se \u00eenzdraveneste subit. \u00cencepe acolo sa observe lumea si, \u00een ciuda \u201evertijului\u201c, aude si noteaza cu satisfactie infinita ceea ce aude: editorul cartii lui Daniel Cristea Enache, \u201eLyrica Magna. Eseu despre poezia lui Nichita Stanescu\u201c (Editura Curtea Veche, 2010) observa ca \u201eavem de a face cu o noua viziune asupra operei unui autor at\u00e2t de complicat\u201c, Alex Stefanescu (autorul prefetei) \u201el-a laudat pe Daniel Cristea Enache: foarte inteligent, plin de farmec, \u00abmi-ar fi placut, daca as fi avut un copil, sa am un copil ca el\u00bb, mi-a placut ideea ca a scris o carte despre marele Nichita, nu e iconoclasta, nu are demonul stricarii \u00een el, vine din scoala de buna calitate a lui Eugen Simion, care crede \u00een valori absolute\u201c. Poetul bolnav si \u00eensanatosit ca prin minune noteaza fara nici un vertij faptul esential ca prin aceasta carte \u201eAvem de a face cu transmiterea unei sensibilitati estetice de la o generatie critica la alta. Nichita a fost si unul dintre marii poeti ai lumii, s-au scris mii de articole critice despre poezia lui. C\u00e2t a fost \u00een viata, Nichita a fost ajutat si de legenda si aureola \u00eentretinute \u00een jurul lui, Daniel Cristea Enache a avut \u00een fata ochilor numai textul, nu poetul (mie, a subliniat Alex Stefanescu, \u00eemi vine \u00een ochi permanent poetul, textul e secundar)\u201c. Dezlegat de obligatia pioasa de a si-l aminti, noul critic ram\u00e2ne \u00een fata doar cu textul, cu poeziile, cu opera lui Nichita Stanescu: situatie relativ inedita, privilegiata \u00een raport cu generatiile critice precedente. Spusele cuiva dintre vorbitori \u00eei atrag \u00een mod special atentia poetului-stenograf, acum sanatos tun, care le si noteaza constiincios si admirativ: \u201eDaniel Cristea Enache avea nevoie de o ruptura\u201c. Ruptura cu pricina consta \u00een fericita desprindere de prejudecatile nascute din obligatia, testamentara, a criticilor contemporani de a-si aminti neconditionat faptura, portretul, legenda, imaginea care lua ochii a lui Nichita, las\u00e2ndu-i textul \u00eentr-un raft secundar si subsidiar. Poetul noteaza \u00een pagina lui de jurnal intim destinat publicarii observatia fundamentala, plina de spirit critic necaracteristic, \u00een genere, unui poet: \u201eFaptul ca azi Daniel Cristea Enache, dintr-o generatie critica la care s-a schimbat esential canonul (fata de critica postbelica, de care a avut parte Nichita \u00een timpul vietii), scrie stralucit despre Nichita, e un noroc \u00een plus pentru Nichita, caruia \u00eei sunt descoperite \u00abg\u00e2ndirea producatoare\u00bb, schimbarile \u00eencete \u00een opera, departajarea de eul biografic\u201c. Prejudecata care apasa ca un lest personalitatea lui Nichita Stanescu e chiar aceasta: confuzia dintre eul biografic si textul, d\u00e2ra pe h\u00e2rtie lasata de genialul poet a carui imagine, pozitiva sau negativa \u00een ochii contemporanilor sai fizici dar, de nesters, se insinueaza \u00een toate viziunile critice despre opera lui. Ruptura aceasta radicala e sav\u00e2rsita, \u00een fine, de \u201eLyrica Magna\u201c a lui Daniel Cristea-Enache, iar poetul care o noteaza este Liviu Ioan Stoiciu \u00een \u201estenograma\u201c lui din \u201eContemporanul\u201c, spre lauda lui, si cu at\u00e2t mai pretioasa cu c\u00e2t observarea \u201erupturii\u201c \u2013 si a consecintelor ei nu vine dinspre un critic, ci din partea unui poet. Sub acest aspect, al continuitatii prin ruptura, \u201estenograful\u201c lansarii are grija de a nota \u00eentocmai spusele lui Eugen Simion, criticul care afirmase fara \u00eenconjur: \u201eDaniel Cristea-Enache e criticul \u00een care eu cred cel mai mult. Institutia criticii de la noi trebuie reinventata. Avem o generatie de critici care a preluat controlul \u00een literatura rom\u00e2na, o generatie foarte citita, dar care trebuie sa-si suprime frica de a spune lucrurilor pe nume, atac\u00e2nd nume de scriitori si critici \u00een viata care par a fi de neatins. Criticii tineri se tem sa nu supere si nu spun ce cred cu adevarat.<\/p>\n
Nu poti sa ai dreptate daca nu esti un om liber. Deci nu poti fi liber daca nu spui adevarul critic\u201c. Citite pe dedesubt, aceste cuvinte spun mai mult dec\u00e2t par, spun ca \u201efrica\u201c, \u201eteama\u201c continua deocamdata a fi un handicap partial activ \u00een noua critica, iar faptele ne-au aratat ca acela care \u201enu se teme sa nu supere\u201c suporta rapid consecintele \u201espunerii\u201c lui. Nu-i usor sa fii om liber! Din fericire, c\u00e2tiva din noua elita a criticii rom\u00e2nesti trimit din ce \u00een ce mai des mesajele eliberarii lor de frica si de teama. Criticul care at\u00e2t \u00eei place lui Liviu Ioan Stoiciu \u00eesi poate aroga, prin textele lui, calitatea dificila evocata de Eugen Simion si notata de stenograf. \u201eLyrica Magna\u201c e, alaturi de celelalte, un text elocvent si sub acest aspect merit\u00e2nd suprapretuirea cu iz encomiastic a poetului-stenograf. Bizara, situatia (!) lui Nichita Stanescu pe harta supravietuitorilor din secolul trecut pare definitiv clasata. At\u00e2tia l-au cunoscut si at\u00e2tea s-au scris despre el si, prin el, despre poezia lui, \u00eenc\u00e2t nimic nu mai poate fi spus! Nichita Stanescu a devenit un poet foarte cunoscut si foarte accesibil, iar versurile lui se rotesc \u00een capul cititorului lui ca bilele \u00eentr-un joc mecanic pe calculator. \u00cen realitatea poeziei lui, el este \u00eensa un mare poet care \u201efuge\u201c \u00eentr-una terorizat de g\u00e2ndul ca vreunul din urmaritorii sai va pune m\u00e2na pe \u201earatarea\u201c care este: metamorfozele lui ne\u00eencetate sunt tot at\u00e2tea fugi, \u201eascunderi\u201c opuse v\u00e2natorilor lui (cititori si critici) de a-l prinde si de a-l fixa, de a-l face accesibil. Poetul se \u201enaste\u201c \u00eentr-una alerg\u00e2nd neobosit, cu sufletul la gura, dupa chipul sau \u201enenascut\u201c, caci \u201evinovat e tot facutul\u2026\u201c (Ion Barbu) si nazuind sa spuna, ca un alt mare poet, \u201eEu nu strivesc corola de minuni a lumii (Lucian Blaga). Dorinta lui secreta pare a fi fost sa fie si sa ram\u00e2na un poet \u201enecunoscut\u201c care vorbeste (scrie) \u00een \u201enecuvinte\u201c, deplin constient de moartea pe care o reprezinta accesibilitatea si, astfel, sacrificarea (pierderea) miracolului paradisiac \u201epre-natal\u201c: un poet al sfielii de a se naste si al ororii de a deveni un bun comun, accesibil tuturor ca un democratic telefon mobil. De aceea, iluzia accesibilitatii si cunoasterii trebuie, momentan, destramata: \u00eentr-o a doua posteritate a lui, Nichita Stanescu trebuie sa devina \u00een chip necesar un poet necunoscut. Si chiar aceasta e \u201eruptura\u201c pe care o inaugureaza criticul privilegiat si de v\u00e2rsta \u00een \u201eLyrica Magna\u201c. Eseul lui Daniel Cristea Enache debuteaza stralucit: \u201eCu c\u00e2t posteritatea unui scriitor este mai bogata, cu at\u00e2t s\u00e2ngele creatiei lui risca sa se dilueze. E o mutatie a densitatilor Admiratiile suprapuse, epigonice si vampirizante, au facut din Nichita Stanescu, creatorul, o icoana a numerosilor \u00abpoeti\u00bb care i-au trecut pragul, un icon fara substanta al criticilor, capabili de imaginatie parca numai \u00een registrul contestatiilor. Exceptiile sunt putine si se cunosc bine (\u2026) Dar e mai dificil sa motivam abundenta mitologie \u00eenchegata si perpetuata \u00een jurul unui poet ermetic, abscons, precum Nichita Stanescu, ale carui versuri erau practic ininteligibile pentru zecile de mii de cititori\u201c. Inaccesibilitatea unei poezii ermetice a stimulat \u201estupoarea admirativa\u201c, cu presupozitia \u201ead\u00e2ncimii\u201c ne\u00eentelese a unei Pythii moderne urmate \u201ehipnotic\u201c, \u00eentarind \u00een cititorul comun \u201econvingerea intima ca numai versurile proaste pot fi \u00eentelese\u201c. Obligatoria stupoare admirativa l-a \u00eendemnat si pe at\u00e2t de inteligentul Cristian Tudor Popescu sa speculeze prezum\u00e2nd, \u00een defavoarea poetului, ca Nichita Stanescu ar fi indus, anume, \u00een cititorii nomenclaturii de partid nu stiu ce noblete a unui \u201eblazon\u201c de lipsa caruia ei tare mult sufereau. Pornind \u00eensa de la astfel de observatii acute de ordinul sociologiei lecturii, criticul Daniel Cristea-Enache precizeaza \u00een debutul eseului sau, o carte de rasp\u00e2ntie, necesitatea amintitei rupturi: \u201eAcest tip de lectura pasiva, inerta, blocata \u00een punctul mort al unei admiratii fara suport, a facut cel mai mare rau pe termen lung operei lui Nichita Stanescu. Iar imprimarea figurii omului (care \u00een anii lui buni arata, \u00eentr-adevar, ca un zeu t\u00e2nar) asupra creatiei propriu-zise a \u00eempins si mai mult lucrurile \u00eentr-o zona a confuziei de planuri. Fiindca lirica abstracta, cerebrala, metafizica si transpersonala a lui Nichita Stanescu nu are aproape nici o legatura cu eul biografic, cu portretul at\u00e2t de cunoscut si rulat al lui Nichita, cu generozitatile si risipirile lui\u201c. Spre paguba admiratorilor fara suport, \u201enu Nichita da valoare si durata lunga versurilor pe care le parcurgem, ci acestea vor face sa se vorbeasca \u00een continuare despre el\u201c. \u00cencheindu-si eseul critic cu \u201eraportul modificat dintre autor si opera lui\u201c, criticul propune, la capatul lecturii, imaginea unui \u201ecreator inocentat\u201c, respectiv, a unui poet necunoscut, \u00eenfiat si luat \u00een stap\u00e2nire de propria lui creatie. Cititorii profesionisti, unii dintre ei, au fost probabil socati de simplitatea ad\u00e2nca a frazelor critice ale eseului despre \u201enecunoscutul\u201c poet ivit din marsupiul liric al unei poezii mereu scrise parca de un altul: eseul critic \u00eel restituie si \u00eel reda pe poet propriei poezii. La o lectura mai senina, nepartizana, \u201eLyrica Magna\u201c ram\u00e2ne ceea ce este: cartea unui nou \u00eenceput \u00een cea de a doua posteritate a unui mare poet. Am \u00eenceput cu el, \u00eenchei tot cu \u201eencomionul\u201c din pagina de jurnal intim a poetului Liviu Ioan Stoiciu: \u201eAm participat la o lansare cu staif universitar. \u00cemi place aceasta lume literara care se respecta\u2026 \u00cen alta ordine de idei, am observat ca nimeni nu tusea \u00een librarie, nu stranuta, nu arata rau si m-am mirat ca numai eu m-am gasit sa ma \u00eembolnavesc \u00een asemenea hal\u201c. Spre deosebire de c\u00e2tiva critici care, dupa lectura cartii, au tusit, au stranutat si \u201earatau rau\u201c \u2013 poetul a suferit o frumoasa, fericita \u201e\u00eembolnavire\u201c\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ce facem?! Reinventam \u201ecultul personalitatii\u201c, ne lasam din nou furati de blestemata \u00eenclinatie omeneasca ori doar \u201especific nationala\u201c de a mitologiza la nesf\u00e2rsit istoria cu figurile ei legendare, literatura cu portretele sale puse, ca \u00een biserica, pe pereti spre a ne \u00eenchina, fara credinta, la ele?! Caci, iata, un poet, un poet eminent, care vine… Cite\u0219te mai mult »A doua posteritate<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8211,24,1207],"class_list":["post-13134","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cultul-personalitatii-in-literatura","tag-daniel-cristea-enache","tag-nichita-stanescu"],"views":1665,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13134","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13134"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13134\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13134"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13134"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13134"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}