Am publicat \u00een 1994 volumul \u201eLes corps glorieux des mots et des \u00eatres\u201c (\u201eAlcatuirea glorioasa a cuvintelor si a fiintelor\u201c) de V.Y. Mudimbe, profesor de filozofie si de literatura la Duke University din Carolina de Nord, Statele-Unite (Humanitas, Montreal). Ar fi vrut sa-si intituleze cartea \u201eLes corps glorieux des mots et des choses\u201c, pentru a-l omagia pe Maurice Merleau-Ponty; la v\u00e2rsta maturitatii si a vagabondajului intelectual, o influenta discreta, dar constanta \u00een polemica dusa cu filozofia lui Jean-Paul Sartre. Cum tiltlul fusese deja folosit \u00een parte de o celebra carte a lui Michel Foucault, a \u00eenlocuit un singur cuv\u00e2nt, \u201eles choses\u201c (lucrurile), cu \u201eles \u00eatres\u201c (fiintele), regasind aproape scandalos proiectul extraordinar al cartii \u201eLa ph\u00e9nom\u00e9nologie de la perception\u201c (\u201eFenomenologia perceptiei\u201c). Rezultatul? O autobiografie relativa si un eseu sociologic care explica si trecutul autorului si ceea ce el a devenit. Nascut \u00een 1941 \u00een Congo belgian, educat si format de preotii benedictini, ar fi urmat sa traiasca si sa moara calugar \u00eentr-o manastire ruandeza. Treizeci de ani de contacte cu lumea si cu filozofia, cu precadere cea marxista, nu l-au convins totusi ca s-a eliberat complet de cadrul benedictin al copilariei si al adolescentei. \u00centr-o anumita masura, aceasta constatare, \u00een cele din urma fireasca, reflecta istoria Africii, \u00eentruc\u00e2t \u201ememoriile\u201c africane ancestrale si cele coloniale nu se exclud, ci se completeaza.
\nMi-am amintit de volumul profesorului african \u00een Statele-Unite, Y.V. Mudimbe, autor a numeroase alte romane si eseuri, probabil total necunoscut \u00een tara, citind de cur\u00e2nd o filipica despre tarele lasate de copilarie si adolescenta \u00een existenta lui Ceausescu si a lui Iliescu ce-ar fi avut repercusiuni nefaste asupra sarmanului popor rom\u00e2n. Daca tot s-a hotar\u00e2t sa faca un inventar devastator al presedintilor Rom\u00e2niei, tipul care semneaza ar fi putut continua cu Constantinescu si cu actualul repus \u00een scaun de Uniunea Europeana si de Statele-Unite, care n-au facut nici ei cine stie ce bine rom\u00e2nilor, dar, precaut, s-a abtinut; se pare ca fostul si din nou actualul \u00eel are cu ceva la m\u00e2na. Face parte din grupul restr\u00e2ns, rasfatat si beneficiar al unei glorii c\u00e2stigate printre cei care se simt si ei destepti citindu-i \u00een haosul si confuzia de valori a \u00eemprejurarilor tranzitiei. Nici el si nici amicii nu sunt la prima tentativa de a rescrie istoria tarii sau de a se razboi cu unul sau altul din perspectiva europeana sau americana, convinsi ca se afla \u00een miezul adevarului absolut si nimeni dupa ei nu mai are nimic de spus sau nu va mai \u00eendrazni sa spuna. \u00cen general, \u00een ceea ce-l priveste, scrie baliverne cu iz moralizator la adresa aceluiasi popor cam neispravit, \u00eel ia la misto, ca sa fiu mai exact, subtire, de undeva de sus, de sus, e un tip scolit si istet, dar pesemne ca \u00een copilarie sau \u00een adolescenta s-a jucat prea mult \u00een strada sau \u00eesi publica notele de student \u00een strainatate pe banii poporului si de calator la cei care \u00eel stipendiaza. C\u00e2nd i se fac reprosuri, c\u00e2nd se mai scormoneste prin trecutul sau pretins imaculat si se descopera ca ar fi facut si dres \u00een anii vremurilor socialiste, reactioneaza prompt cu o filipica \u00een care \u00eesi face praf denigratorii. Tot la misto, tot subtire, tot de sus, de sus si admiratorii exulta de placere. Altii, din acelasi grup, sunt mai mitocani, bestelesc ca la usa cortului c\u00e2nd e vorba sa-si apere osul care li s-a pus \u00een dinti, sunt mari poeti ce-si iau prea \u00een serios fram\u00e2ntarile sufletesti, sunt mai filozofi de universitate populara sau sunt mai primitivi, cum este amicul care supravegheaza zi si noapte Rom\u00e2nia de dincoace de ocean. \u00cen jurul lor graviteaza o multime de tinerei si tinerele cu aceleasi convingeri euro-atlantice, la fel de mistocari, dar ceva mai de jos, de jos, si cu aceeasi \u00eentelegere limitata, str\u00e2mba, dogmatica a lumii rom\u00e2nesti si a lumii \u00een general.
\nEuro-Atlanticii natiunii! At\u00e2t de convinsi, de intransigenti si de fanatici ca orice alta parere sau convingere reprezinta pentru ei o greseala fatala, o sfidare prosteasca a epocii, o rusine, o orbire voluntara si dusmanoasa \u00een fata minunatelor realitati ale lumii de azi, \u00eentr-un cuv\u00e2nt o blasfemie. Copilaria si adolescenta lor, ca sa reiau argumentarea din filipica pomenita mai sus, trebuie sa se fi petrecut pe o alta planeta dec\u00e2t \u00een Rom\u00e2nia, memoria lor are goluri \u00eengrijoratoare, daca nu cumva le curge \u00een vene s\u00e2ngele oportunismului si al parvenitismului; ar fi facut cu totii frumoase cariere si \u00een vremurile nu de mult trecute ale socialismului ca unica referinta, mai v\u00e2rstnicii dintre ei s-au descurcat cum, necum binisor, daca nu chiar excelent.
\nE bine, e sanatos, e uman, e nobil sa ai convingeri \u00een viata. Unii sunt convinsi ca extraterestrii sunt printre noi, altii ca sf\u00e2rsitul lumii se va petrece \u00een decembrie sau c\u00e2nd se va anunta. Numerosi, din ce \u00een ce mai numerosi sunt si cei convinsi de esecul capitalismului si de disparitia sa apropiata. Nu este, deci, niciun pacat sa fii convins p\u00e2na \u00een p\u00e2nzele albe ca adevarul ultim despre tot si toate, inclusiv Rom\u00e2nia, \u00eel reprezinta ceea ce decid Uniunea Europeana si Statele-Unite. Dar ceva \u00eendoieli, ceva suspiciuni, c\u00e2teva \u00eentrebari cinstite despre perversiunile democratiei liberale si consecintele dezastruoase ale neoliberalismului, o raita din c\u00e2nd \u00een prin istorie si o privire la rastimpuri lucida asupra realitatilor rom\u00e2nesti din ultimii douazeci si doi de ani poate n-ar strica nici celor convinsi ca se vor re\u00eencarna \u00een flori frumos mirositoare sau \u00een pasarele c\u00e2ntatoare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Am publicat \u00een 1994 volumul \u201eLes corps glorieux des mots et des \u00eatres\u201c (\u201eAlcatuirea glorioasa a cuvintelor si a fiintelor\u201c) de V.Y. Mudimbe, profesor de filozofie si de literatura la Duke University din Carolina de Nord, Statele-Unite (Humanitas, Montreal). Ar fi vrut sa-si intituleze cartea \u201eLes corps glorieux des mots et des choses\u201c, pentru a-l… Cite\u0219te mai mult »Euro-Atlanticii natiunii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[8207,8206],"class_list":["post-13113","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-profesor-de-filozofie","tag-v-y-mudimbe"],"views":1098,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13113","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13113"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13113\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13113"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13113"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13113"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}