<\/p>\n
Continuam \u201einventarierea\u201c amintirilor pe care membrii unei comunitati rurale din judetul V\u00e2lcea le conserva cu referire la festivitatile zilei de 23 August, sarbatoarea nationala a Rom\u00e2niei \u00een perioada regimului comunist. Nu ne-am propus sa discutam despre semnificatiile evenimentului istoric celebrat, fapt istoric definit \u00een discursul oficial si istoriografic, \u00een functie de evolutiile regimurilor politice postbelice, drept \u201einsurectie armata\u201c, \u201eRevolutia de Eliberare Sociala si Nationala, Antifascista si Antiimperialista\u201c, \u201eActul de la 23 August 1944\u201c, \u201elovitura de stat din 23 August 1944\u201c. Ne-a interesat doar maniera \u00een care participantii\/martorii celebrarilor \u00eesi aduc aminte, chiar si cu o nostalgie pe care nu o constientizeaza, de aceste zile festive si faptul ca ei se refera la ele, \u00een primul r\u00e2nd, ca la un episod de biografie personala si de microgrup. <\/p>\n NOTE:<\/strong> Continuam \u201einventarierea\u201c amintirilor pe care membrii unei comunitati rurale din judetul V\u00e2lcea le conserva cu referire la festivitatile zilei de 23 August, sarbatoarea nationala a Rom\u00e2niei \u00een perioada regimului comunist. Nu ne-am propus sa discutam despre semnificatiile evenimentului istoric celebrat, fapt istoric definit \u00een discursul oficial si istoriografic, \u00een functie de evolutiile regimurilor politice… Cite\u0219te mai mult »23 August cu fast, cu mic si cu mare, mai mult zi libera dec\u00e2t zi nationala (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[8205],"class_list":["post-13109","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-sarbatorire-23-august"],"views":1185,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13109","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13109"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13109\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13109"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13109"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13109"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nDincolo de raportarea relativ diferentiata la microevenimentele \u00een care erau implicati, ne surprinde invazia de stereotipuri din nararile celor intervievati. Agentii care au produs si perpetuat reprezentarile colective cu referire la celebrarile prilejuite de 23 August au fost practica ceremoniala a culturii festive comuniste (vezi, \u00eendeosebi, insistenta pe reproducerea segmentelor celebrative cu caracter repetitiv) si frecventarea aceluiasi mediu socio-cultural\/context care a impus achizitionarea, manifestarea si conservarea aceluiasi \u201ecapital cultural\u201c comunitar si familial. Astfel, si astazi se manifesta procesul de pastrare si transmitere a reprezentarilor colective cu referire la fosta sarbatoare nationala a Rom\u00e2niei ca efect al unor anumite \u00eemprejurari sociale, ideologice si istorice (1). Printre aceste \u00eemprejurari se numara functionarea repetitiva a scenariului festiv (vezi, mai ales, \u00een perioada national-comunismului, \u201eparada\u201c oamenilor muncii si a \u201efortelor armate\u201c, \u201emesele festive\u201c etc), si liniaritatea optiunilor de petrecere a timpului liber (vezi \u201econsumul alimentar\u201c de mici, de bere si de produse de patiserie, frecventarea restaurantelor \u00een aer liber, \u00eenfiriparea de idile amoroase). Evident, o anumita amprenta asuprea reamintirii si-a pus si relatia dintre memorie si uitare, alaturi de mecanismele de selectare ale memoriei subiective.
\nRedam interviul realizat de domnul Razvan Popa cu medicul Adelin Badita (2), fiul doamnei Aneta, \u00eenvatatoare si directoare de scoala \u00een ultimul deceniu comunist; inteviul cu dna Aneta Badita a fost prezentat \u00een numarul anterior.
\nCum \u201estatea treaba\u201c cu 23 August,
\nla sat si la oras:
\no sarbatoare cu doua fete<\/strong>
\n\u201e\u00cemi aduc aminte destul de bine cum stateau lucrurile pe 23 August, chiar daca acum nu mai retin chiar toate detaliile… dar, \u00een mare, pot sa povestesc c\u00e2te ceva despre cum am trait eu acele zile de 23 August. Prima data am \u00abconstientizat\u00bb asa-zisa importanta a zilei de 23 August pe c\u00e2nd eram pionier \u00een clasele primare, dar abia la liceu, as putea zice, am \u00eenteles acest eveniment. Dar, \u00eenainte sa povestesc, o sa \u00eempart zilele de 23 August din viata mea \u00een functie de locul \u00een care am prins evenimentul.
\nAsadar, primele\u00a0 zile de 23 August le-am trait ca pionier la Scoala Generala Nr.1 Glavile, pe la finalul anilor ’70, dar, dupa trecerea la gimnaziu, din 1982, chiar \u00eemi aduc aminte cum era treaba! Apoi a urmat un 23 August sarbatorit la V\u00e2lcea pe c\u00e2nd eram elev al Liceului Energetic. Acolo am trait o cu totul altfel de zi de 23 August. Dar cel mai important 23 August pentru mine ram\u00e2ne cel din 1989, ultimul de altfel, c\u00e2nd eram \u00eencorporat \u00een armata…
\nDar sa o iau pas cu pas (asa i-a sugerat studentul Razvan Popa, cel care a realizat forma primara a interviului, n.n.). Asadar, la scoala, eram si eu prins \u00een micuta festivitate de se organiza \u00een Glavile. Se facea o mica serbare la scoala, adica pe terenul de sport, cu c\u00e2ntece patriotice, cu citire de mesaje din partea conducerii comunei… cum sa zic, era obligatoriu ca si comuna asta mica \u00absa ia act\u00bb de 23 August. Dar nu pot sa spun ca era cine stie ce. De fapt, atunci, noua, tinerilor, ne cam placea, caci pe 23 August se organiza, la noi \u00een comuna, o traditionala competitie sportiva interscolara… si sigur ca ne placea! \u00cemi placea cum decurgea sarbatorirea la tara, chiar daca nu prea suportam eu sa stau \u00eencolonat si sa ascult toata poliloghia aceea, dar asa erau toti copiii; \u00eensa asteptam cu nerabdare competitia sportiva. Dupa ce se termina mica festivitate, oficialitatile locale si bugetarii din comuna faceau o \u00abmasa festiva\u00bb, parintii mei fiind si ei prezenti, mama ocup\u00e2nd la un moment dat chiar functia de directoare la scoala. Apoi veneam acasa, sau ram\u00e2neam cu colegii la un fotbal. Altfel, asa cum am mai spus, ziua trecea \u00abpe l\u00e2nga\u00bb. Oarecum.
\nLa liceu \u00eensa lucrurile s-au schimbat. Liceul l-am facut la V\u00e2lcea \u00eentre 1984 si 1988. La V\u00e2lcea era altfel treaba, pentru ca, fiind centru de judet, aici se faceau activitati ceva mai intense de 23 August; deh, iar prim-secretarul era mereu implicat, i se cerea sa organizeze manifestarea. Asta nu era mare ca \u00een capitala, dar dura ceva vreme. Totusi, era acelasi \u201efilm\u201c: discursuri, pancarte, tablou cu cei doi Ceausesti, parada pionerilor, a elevilor, a muncitorilor de la Combinatul Govora, a unitatii militare din oras. Toti erau solicitati. Parada avea loc pe bulevardul central, pe Calea Traian, spre prefectura, si ocupa ceva timp. Era totul pregatit \u201eca la carte\u201c; cam cu o saptam\u00e2na \u00eenainte \u00eencepeau repetitiile, se confectionau materialele de defilat, era organizata treaba, iar discursurile si textele veneau, sablon, de la partid. Partea frumoasa \u00eencepea dupa parada. Toata dupa-amiaza, orasul parca \u00eenflorea, lumea iesea la bere, la terase, se m\u00e2ncau mici. Cu mare placere \u00eemi aduc aminte de tonetele de unde luam Pepsi, iar prajituri luam de la cofetarie. Iar oamenii ieseau, fie tineri, fie copiii, fie cei mai \u00een v\u00e2rsta. Cred ca lumea se bucura deoarece se simtea eliberata de griji. Dar totul era de fatada. La parada, totul era serios organizat doar ca sa \u201edea bine\u201c… apoi toti aveau liber, lumea gasea \u00een 23 August un motiv ca sa fie \u00eempreuna. Cu mare placere \u00eemi aduc aminte cum, de 23 August, tineri fiind, ieseam \u00eempreuna la terase, la o cofetarie, seara la un cinema, se mai legau povesti de amor… Deh, era, deci, o sarbatoare cu doua fete.
\nSoldat participant la parada de la ultimul 23 August<\/strong>
\nDar ultimul 23 August, cel din 1989, este cel pe care \u00eel am cel mai viu \u00een memorie, fiind unul special, pentru ca l-am prins la centru’ centrului, \u00een capitala, pe c\u00e2nd eram \u00een armata. Am fost \u00eencorporat la Brasov, dar unitatea mea a fost mutata, \u00eenca din toamna lui 1988, \u00een Bucuresti. Dupa ce am cules porumb si bostani, am fost mobilizati la munca, la construirea canalului Giurgiu-r\u00e2ul Arges-Bucuresti. Stiti, cred ca \u00abmai marele conducator\u00bb era gelos pe alte capitale europene comuniste, dorea sa lege capitala de Dunare. Apoi, cum a sosit 23 August, ca sa ne scoata din rutina, am primit doua saptam\u00e2ni pauza de la munca la sant pentru a participa, \u00een capitala, la parada. Credeam ca o sa avem o frumoasa vacanta \u00een capitala, dar a fost o iluzie! Atunci, la ultimul 23 August, se \u00eemplineau 45 de ani de la data 23 August 1944, iar manifestatia trebuia sa fie una majora. Plus ca, am aflat si noi mai t\u00e2rziu, pe fondu\u2019 a ceea ce se petrecea \u00een Europa de Est, si a conflictului mocnit dintre Ceausescu si Gorbaciov, dictatorul a \u00eencercat, prin parada aia, o demonstratie de forta.
\nCe am putut vedea acolo, \u00eentr-o saptam\u00e2na de repetitii, nu credeam ca exista! Totul era organizat: de la ce pancarte si ce tablouri trebuiau purtate de oameni si soldati, la ce texte trebuiau scandate si scrise, la modul cum apareau textele \u00een fata tribunei, la coregrafiile de dans, \u00eendeosebi cele ale pionerilor, si la c\u00e2ntece; cred ca a fost o veritabila piesa de teatru, cu mii si mii de actori. Cu ocazia asta am putut vedea niste momente ce frizau absudrul.
\nAsadar, sa credeti ca tribuna oficiala avea scaunele aranjate \u00een asa fel, \u00eenc\u00e2t era numele cui trebuia pe ele. Totul era \u00een functie de postul ocupat, fie \u00een armata, fie \u00een partid, fie \u00een delegatiile straine. Si c\u00e2ntecele erau stabilite cu mult \u00eenainte… cred ca erau acolo sute de persoane cu rol de instructori. Dar sa va povestesc un lucru amuzant, \u00eensa de pl\u00e2ns, \u00een acelasi timp. Repetitiile durau ore \u00een sir, era caldura mare, iar toate miile acelea de persoane nu aveau la dispozitie toalete ecologice, ca astazi. Pentru c\u00e2teva mii de persoane erau doar c\u00e2teva toalete. Stiu ca nu e acesta un mare detaliu, dar uite si o alta latura a zilei de 23 August!
\nAlt lucru interesant era la noi, la soldati. Desi prin fata tribunei defilam noi, soldatii, dar si militia, si garzile patriotice, cu arme, nimeni nu avea munitie \u00een ele, de teama, cred, sa nu fie vrunul nebun care sa comita vreun gest. Arme aveau \u00eensa cei ce erau \u00een jurul stabilor. Iar mai interesant mi se parea ca si \u00abpe margine\u00bb totul era regizat. Pai, asa-zisa multime a orasului, care cica iesea din proprie initiativa \u00absa se uite\u00bb la parada, era, de fapt, o masa de oameni adusi din uzine sau din provincie. Cel putin jumatate dintre spectatori erau adusi cu forta ca sa \u00abdea din palme\u00bb sau sa asigure ecoul la ceea ce se c\u00e2nta \u00een parada. Era interesant sa vezi cum printre spectatori erau indivizi care tineau tonul, ca niste dirijori. Era fascinant pentru mine, un caporal din provincie, sa vad asa ceva! Cred ca cei care vizionau, la televizor, parada traiau cu impresia ca jumatate din Bucuresti a iesit sa sarbatoreasca. Asadar, regia era totala. Cred ca acest ultim 23 August a fost apogeul \u00abteatrului\u00bb pus la cale de comunisti. Apoi, dupa parada, nu stiu cum au petrecut bucurestenii sau oamenii adusi ca figuranti acolo, pe marginea bulevardului, sau care au primit un rol \u00een parada, caci imediat unitatea s-a deplasat spre cazarma. Apoi, peste trei zile, ne-am \u00eentors sa muncim la Canal, p\u00e2na la Revolutie. Eu am prins armata (stagiul militar obligatoriu, n.n.) de 18 luni, din august 1988, de dupa Bacalaureat, si p\u00e2na \u00een ianuarie 1990.\u201c
\nSi totusi…<\/strong>
\nC\u00e2nd studentul l-a \u00eentrebat pe medicul Badita daca, \u00een opinia sa, \u201e23 August era o zi cu implicatii, mai degraba, pozitive sau negative?\u201c, intervievatul ne-a oferit o caracterizarea asemanatoare cu aceea oferita de cei din cercul familial: \u201ePersonal, i-as da nota de trecere. Era clar mult teatru, regie, obligatie, chin pe capul oamenilor. Dar generatii \u00eentregi au crescut cu 23 August ca zi nationala, iar daca \u00eenlaturam partea negativa, ea era ziua noastra \u00abde stat\u00bb; poate, si ca efect al patriotismului, reuseam sa-i gasim si parti bune, deoarece 23 August era unul dintre putinele momente care permiteau si distractie… evident, la final. De aceea, personal, \u00eemi aduc aminte cu placere de 23 August.
\nAtunci, sarbatorile publice semanau \u00eentre ele (studentul meu, din relatarile intervievatilor, precum si din ceea ce stia despre cultura festiva a comunismului, trasese concluzia ca, \u00een comunism, desi uneori se sarbatorea altceva \u2013 de exemplu, \u00ab1 Mai, ziua oamenilor muncii\u00bb \u2013, scenariul celebrarii era acelasi, n.n.)… da, semanau… pai, cred ca semanau pentru ca lumea era limitata \u00een posibilitatile de a petrece timpul liber, de a fi \u00eempreuna, de a se distra. Asa ca, desi nimanui nu-i placea partea aia oficiala, oamenii stiau ca avea sa vina si distractia de dupa.
\nLa ultimele 23 August, lumea nu mai era prea deschisa. Nu stiu exact, dar parca era ceva diferit. Cred ca \u00eentr-un fel se cam saturase (lumea) de lipsuri, mai ales \u00een oras. Mai era si teama, \u00eencepuseram sa ascultam Europa Libera, auzeam si noi lucruri; da, parca disparuse bucuria aia de a petrece \u00eempreuna; petrecerea de dupa partea aia nasoala, care oricum era facuta mecanic, devenise reflex. Cred. Si nu avea nimeni chef sa faca repetitii, sa stea \u00een soare… efectuam tot, si apoi gata!
\nTotusi, se pare ca rom\u00e2nii reuseau sa guste jumatatea plina a paharului. Acum, la ziua nationala, \u00eemi e sc\u00e2rba de balacareala conducatorilor care, si de actuala zi nationala, se cearta. Macar atunci, sub dictatura, nu se pata ziua nationala.\u201c<\/p>\n
\n1. Vezi Serge Moscovici, \u201ePsychologie sociale\u201c, PUF, Paris, 1984; Adrian Neculau, \u201eManipularea contextului social si controlul reprezentarilor sociale\u201c, \u00een \u201eViata cotidiana \u00een comunism\u201c, Polirom, Iasi, 2004,\u00a0 p. 37.
\n2. Badita Adelian (n.1969, Dragasani, judetul V\u00e2lcea), medic stomatolog \u00een comuna Glavile, judetul V\u00e2lcea.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"