{"id":13100,"date":"2012-09-06T12:50:58","date_gmt":"2012-09-06T10:50:58","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13100"},"modified":"2012-09-06T12:51:20","modified_gmt":"2012-09-06T10:51:20","slug":"despre-muzica-asiatica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-muzica-asiatica\/","title":{"rendered":"Despre muzica asiatica"},"content":{"rendered":"

Asia, acest urias continent ce adaposteste o lume dominata si astazi de traditii stravechi at\u00e2t de diferite de cele ce stau la baza culturii noastre europene, \u00eesi dovedeste particularitatile si sub aspectul expresiei artistice, \u00een toate formele ei, muzica fiind una dintre acestea.<\/strong><\/em>
\nCeea ce diferentiaza cultura muzicala europeana de cea asiatica este conceptia asupra sunetului conform careia acesta este mult mai flexibil si mai complex, \u00een permanenta sculptat, modulat, modificat \u00een parametrii sai dinamici, timbrali si de \u00eenaltime prin vibrato, prin oscilatii microtonale, prin glissande, reprezent\u00e2nd el \u00eensusi un micro-cosmos. Asiaticii considera ca spatiul este deja plin de sunete iar muzicienii le preiau, le receptioneaza si, \u00een functie de talentul si dispozitia fiecaruia, le redau muzicii, care devine astfel o forma de expresie particulara a individului (compozitorul). \u00cen muzica asiatica, de-abia \u00een secolul XX s-a cristalizat notiunea de compozitor. P\u00e2na atunci, muzica, pictura, artele \u00een general aveau autori anonimi, arta fiind considerata un demers natural, ca un dar al cosmosului. Fiecare sunet poate rezona la nesf\u00e2rsit, daca omul are destul timp si rabdare sa-l asculte. Daca cineva ar vrea sa asculte o versiune completa a muzicii de teatru japonez N\u00f4, ar avea nevoie de cinci zile si cinci nopti fara \u00eentrerupere, iar repetarea mereu variata a acestei muzici fascineaza \u00eentr-o asemenea masura \u00eenc\u00e2t ascultatorul uita practic de trecerea timpului. Poate ca de aceea tara asiatica ce a daruit lumii cei mai numerosi si importanti compozitori \u00een secolul XX este Japonia.
\nAceasta este o tara cu particularitati geografice si culturale deosebite, cu o clima foarte variata si comunicare interumana greu de realizat din pricina lipsei de suprafete apte pentru constructii, marea majoritate a lor fiind ocupate de o vegetatie densa, de munti si de vulcani. Este neospitaliera din pricina cutremurelor aproape zilnice, a taifunurilor ce o b\u00e2ntuie din luna august p\u00e2na \u00een noiembrie, a eruptiilor vulcanice si a climatului sau de o umiditate adesea la limita suportabilului. Cu siguranta ca locuitorilor le-a trebuit o mare doza de energie si de filozofie pentru a supravietui pe aceasta insula si pentru a o face sa ajunga una dintre principalele puteri economice ale planetei. \u00cen mod evident, caracterul japonezilor si expresiile lor artistice, intelectuale si filozofice s-au dezvoltat sub influenta acestor conditii de viata extreme.
\nMuzica traditionala japoneza<\/strong>
\nMuzica traditionala japoneza este \u00eentotdeauna legata de evenimentele sociale sau religioase si se afla frecvent \u00een str\u00e2nsa relatie cu alte arte (teatrul sau dansul). Exista astfel muzici specifice traditiilor budista si sintoista, ce reflecta credinta straveche privind natura divina a poporului nascut \u00een urma unui pact \u00eendelung negociat \u00eentre un cer binevoitor (spiritele divine Kami) si descendenta lor pam\u00e2nteana, reprezentata de multimi nesf\u00e2rsite de Kami provenite din germinatia divina. Caci tot ce apartine unei divinitati, respiratia, s\u00e2ngele, saliva, excrementele, poate da nastere altor divinitati, care putin c\u00e2te putin invadeaza lumea materiala si o curata de umorile sale. Pe aceasta filiera a aparut Ninigi, nepotul veneratei zeite a luminii, Amaterasu, ca prim emisar de origine divina \u00eensarcinat sa preia treburile pam\u00e2ntesti. El este stramosul celui dint\u00e2i \u00eemparat al neamului omenesc, Jimmu Tenno, \u00eentemeietorul statului japonez, \u00een anul 660 \u00ee.e.n.
\nAceasta credinta privind descendenta divina a poporului japonez se face simtita printr-un fel de gratitudine obscura si ferventa, ce nu se exprima \u00een dogme, ci se danseaza \u00een sanctuarele sinto aproape zilnic, \u00een sunet de toba, de flaut si de koto. Iata cum descrie acest ritual scriitorul elvetian Nicolas Bouvier, un bun cunoscator al acestei lumi pline de mistere: \u201eE o muzica bizara si lenta ce pare scoasa din maruntaiele pam\u00e2ntului, din noaptea radacinilor, a trunchiurilor si pe l\u00e2nga care orice Recviem occidental (mult superior din punct de vedere polifonic) capata un aer artificial si modern. Poate nu e prea variata si nici armonioasa pentru urechile noastre obisnuite cu acorduri mai rafinate; are \u00eensa o asemenea forta \u00eenc\u00e2t, dupa o vreme, \u00eentorci capul sa te asiguri ca arborii sub care stateai n-au pornit-o \u00een sir indian spre Marele Templu al zeitei Amaterasu din Ize\u201c (Nicolas Bouvier, \u201eCronica Japoneza\u201c, Ed. Humanitas, 1995, pag. 17).
\nPentru a ne apropia de muzica japoneza este nevoie sa ne debarasam de criteriile occidentale, ce presupun un tip particular de ascultare a muzicii. Notiunile de timbru, ritm, \u00eenaltime, forma muzicala sunt complet diferite. Studierea lor este dificila, pentru ca nu exista nici un tratat istoric global, de exemplu o Istorie a muzicii japoneze. La origine, marea majoritate a expresiilor muzicale au fost importate din China, dar departe de a se multumi cu conservarea lor \u00een forma originara, japonezii au transformat de-a lungul secolelor aceste traditii, adapt\u00e2ndu-le la sensibilitatea proprie.
\nMuzica instrumentala s-a dezvoltat permanent \u00een legatura cu c\u00e2ntul, cu textul scris, cu ideea de cuv\u00e2nt. Un instrument muzical trebuie sa exprime variatiile de timbru ale vocii umane. De aici, o tratare ritmica particulara, \u00eenrudita mai degraba cu prozodia dec\u00e2t cu notiunea de ritm \u00een acceptie occidentala. De asemenea, muzica japoneza se bazeaza mai mult pe solo-uri, iar \u00een ansambluri, precum orchestrele Gagaku, are loc o juxtapunere de voci independente, \u00eentr-o stare de neacordare. Asadar, conceptia noastra de armonie este absenta din aceasta muzica ce acorda suprapunerii de sunete o valoare mai degraba timbrala. Nu exista reguli \u00een privinta ritmului. Ascultatorul de muzica japoneza este, cu siguranta, surprins de valorile foarte lungi si de imposibilitatea delimitarii precise a unei masuri, pentru ca extensia sau contractia masurii este asociata expresiei muzicale. Conceptia ritmica japoneza porneste din interiorul fiintei umane. Ea \u00eenseamna destindere si tensionare \u00eentre doua evenimente, ceea ce o poate apropia de conceptul Ma. \u00centr-un interviu luat lui Taira de catre Pierre-Yves Artaud, compozitorul japonez defineste acest concept \u00een felul urmator: \u201ePe pam\u00e2nt, a priori, este greu de imaginat o liniste perfecta. Orice forma de viata fabrica sunet; noi \u00eensine, traind, emitem zgomote de functionare, precum bataile inimii, rasuflarea, zgomotele articulatiilor, spre exemplu. Linistea apartine, asadar, domeniului concretului, iar conditia noastra nu ne permite sa adoptam o pozitie indiscutabila asupra existentei ei presupuse. \u00cen schimb, \u00een domeniul abstract, putem afirma ca exista \u00een mod indiscutabil o liniste psihologica: linistea muzicii. Ea este admirabil definita de conceptul japonez Ma. Sa luam doua obiecte separate \u00eentre ele de un oarecare spatiu: acest vid este Ma. Modul de a exista al acestui spatiu-liniste le da obiectelor ratiunea de a fi; sunt notiuni nedisociabile: nu exista liniste fara obiecte, precum nici un obiect fara liniste\u201c (\u201eYoshihisa Taira de Tokyo \u00e0 Paris\u2026 naissance d’ un cr\u00e9ateur\u201c, \u201eTraversi\u00e8re\/Magazine\u201c Nr. Sp\u00e9cial III, 1997).
\nForma muzicala traditionala japoneza este si ea o notiune foarte particulara. Ea nu este stabilita dinainte, ca \u00een muzica noastra clasica, iar notiunea de simetrie (A-B-A) lipseste. Forma tine de domeniul spiritual uman, iar spiritul este un concept infinit si inform. Este mai degraba apropiata ideii de improvizatie, de auto-creare a formei de catre ea \u00eensasi. Cu toate acestea, forma muzicala japoneza este guvernata de un principiu important, reprezentat prin notiunea de: jo-ha-kyu. Acest principiu structural universal este prezent \u00een toate artele scenice traditionale japoneze, reprezent\u00e2nd o constructie de origine chineza, utilizata la \u00eenceputuri de Gagaku: jo\u2013 prolog ce debuteaza cu brutalitate, ha\u2013 dezvoltare cu un caracter mai degraba dolce, kyu\u2013 final aprins, violent. Aceasta conceptie a fost modificata de catre japonezi prin inversarea caracterelor. Astfel, jo a fost transformat \u00eentr-un debut linistit, suav, \u00een timp ce ha devine sediul variatiilor contrastante, iar kyu revine la un sentiment mai potolit. Principiul este preluat de teatrul N\u00f4 ale carui piese adopta acest cadru formal.
\nDupa cum am mai spus, muzica se afla \u00eentr-o str\u00e2nsa relatie cu alte arte, \u00eendeosebi cu teatrul si dansul. Traditia teatrala \u00een Japonia este extrem de veche, fiind preluata \u00een cea mai mare parte din China. \u00cen general, expresia teatrala japoneza este o \u00eembinare \u00eentre dans, recitare si muzica (Kagura, poem c\u00e2ntat si dansat). Spre deosebire de traditia occidentala, care separa genurile, Japonia a cultivat \u00eentotdeauna o arta totala. Dintre toate varietatile de arta scenica japoneza, trei sunt mai cunoscute europenilor: teatrul N\u00f4, Bunraku si Kabuki.
\nTeatrul N\u00f4<\/strong>
\nTeatrul N\u00f4 a aparut la sf\u00e2rsitul secolului al XIII-lea, \u00een urma unor lungi mutatii, pornind de la divertismentul elevat, Bugaku, savurat de nobilimea epocii. Regulile teatrului N\u00f4 sunt imuabile si au fost stabilite de catre doi actori celebri ai secolelor al XIV-lea si al XV-lea, care l-au impus ca arta majora \u00een Japonia. Este o forma de expresie a g\u00e2ndirii budiste Zen, ce plaseaza contemplatia, ca izvor al adevarului, \u00eenaintea expresiei orale.
\nScena pe care se joaca este neaparat patrata, pe fundalul ei fiind plasat un cedru imens, iar \u00een partea st\u00e2nga, aceasta comunica cu culisele printr-un pod ce simbolizeaza trecerea de la realitate la spiritualitate. Pe peretele din dreapta se afla o poarta ce obliga la aplecare p\u00e2na la pam\u00e2nt \u00een momentul trecerii prin ea; este poarta de intrare a corului. Acesta joaca un rol asemanator corului din textul antic grec: psalmodiaza si comenteaza actiunea \u00een omofonie. \u00cen fundalul scenei sunt plasati trei percutionisti si un flautist ce c\u00e2nta la n\u00f4-kan, un mic flaut transversal, conic, din bambus, destul de asemanator cu piculina occidentala; particularitatea sa consta \u00eentr-un mic tub inserat \u00een interiorul instrumentului, \u00eentre ambusura si prima gaura laterala, care are rolul de a \u00eenalta si a amplifica sunetele; contrar flautului shakuhachi, acesta nu este acordat dupa diapazon si cu cea de-a doua falanga a degetului aratator interpretul deschide sau \u00eenchide progresiv jumatatea unei gauri, pentru a obtine sunete fluctuante.
\nPersonajele principale sunt doua: shite, eroul, poarta \u00eentotdeauna masca si reprezinta spiritul unei fiinte trecute \u00een lumea de dincolo; al doilea este waki, intermediarul \u00eentre lumea celor vii si cea a mortilor. Mai pot aparea si unele personaje mute, \u00een chip de figuranti, denumite tsure. Durata unui spectacol este de cinci-sase ore si cuprinde mai multe piese cu caracter dramatic, printre care sunt inserate, pentru destinderea atmosferei, mici piese comice numite kyogen.
\nTeatrul Bunraku<\/strong>
\nLa \u00eenceputul secolului al XVII-lea a fost emisa o lege prin care se interzicea accesul persoanelor care nu erau samurai la reprezentarea spectacolelor de teatru N\u00f4. Din acest motiv, \u00een paralel, s-a dezvoltat un teatru de marionete care s-a bucurat de mare succes \u00een r\u00e2ndurile doritorilor de spectacol.
\nPersonajele si tehnicile de animatie sunt de o foarte mare varietate: marionetele masoara 60-90 cm si sunt actionate de trei manipulatori, \u00eembracati \u00een robe lungi, negre. Numai m\u00e2nuitorul principal care manevreaza fata papusii si m\u00e2na lui dreapta au chipul descoperit. Ceilalti doi, unul pentru m\u00e2na st\u00e2nga si celalalt pentru picioare, sunt acoperiti \u00een \u00eentregime. Sub aceasta forma, teatrul Bunraku a devenit specialitatea orasului Osaka, unde si astazi exista scoli Bunraku si reprezentatii somptuoase. Actiunea marionetelor este comentata de voce, psalmodie, recitare si un numar variabil de muzicieni. Un rol important este rezervat instrumentului cu coarde shamisen.
\nTeatrul Kabuki<\/strong>
\nTeatrul Kabuki (semnificatia cuv\u00e2ntului este contorsionare) reprezinta un gen de spectacol creat \u00een secolul al XVII-lea. La \u00eenceput era interpretat de curtezane, fapt interzis \u00een 1630. Spre sf\u00e2rsitul secolului al XVIII-lea, Kabuki s-a dezvoltat mai ales prin adaptarea pentru scena a numeroase piese preluate din reprezentatiile Bunraku.
\nDaca teatrul N\u00f4 aduce \u00een scena destinele unor eroi, ale unor spirite \u00eenalte, Kabuki exprima viata si nefericirile oamenilor obisnuiti si recurge la jocuri scenice contrastante, la trucaje spectaculoase; jocul actorilor este \u00eendraznet, ajung\u00e2nd p\u00e2na la parodie. Fetele sunt savant pictate. O \u00eentreaga simbolistica a culorilor permite spectatorului sa \u00eenteleaga imediat caracterul personajelor de pe scena. Costumele si coafurile sunt, de asemenea, impresionante. Acest spectacol stralucitor este acompaniat de o orchestra mare, adesea alcatuita din flaute shamisen si instrumente de percutie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Asia, acest urias continent ce adaposteste o lume dominata si astazi de traditii stravechi at\u00e2t de diferite de cele ce stau la baza culturii noastre europene, \u00eesi dovedeste particularitatile si sub aspectul expresiei artistice, \u00een toate formele ei, muzica fiind una dintre acestea. Ceea ce diferentiaza cultura muzicala europeana de cea asiatica este conceptia asupra… Cite\u0219te mai mult »Despre muzica asiatica<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8200,8199],"class_list":["post-13100","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-muzica-asiatica","tag-muzica-tradiionala-japoneza"],"views":2106,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13100","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13100"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13100\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13100"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13100"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13100"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}