Pasind pe un teritoriu necunoscut, calatorul cinefil a poposit de data aceasta \u00eentr-un mic satuc ascuns \u00een inima Transilvaniei, numit Biertan. \u201eCetatea Biertanului\u201c, caci demult era o cetate ai carei locuitori faceau parte din r\u00e2ndul celor mai iscusiti mestesugari sasi, a consimtit anul acesta sa-i primeasca pe toti amatorii de fiori pe sina spinarii, straini sau \u201ede-ai casei\u201c, la acest mic spectacol \u00eenchinat filmului. Locul a fost destul de potrivit, fiindca primii pasi \u00een acest satuc parasit nu \u00eeti inspira dec\u00e2t mister si curiozitate. Strada lunga care duce catre centru si pe care se \u00eensira casutele vechi si noi ne aduce \u00een minte un cadru dintr-un film horror, un cadru linistit, \u00een care, de altfel, nu te astepti sa se \u00eent\u00e2mple ceva.
\nPentru ca Nosferatu sa-si regaseasca linistea si sa se integreze \u00een atmosfera, Cetatea Biertanului si-a deschis, asadar, portile vizitatorilor, uimind prin arhitectura gotica semnata, la \u00eenceputul secolului al XV-lea, de mesteri din Viena si N\u00fcrnberg. Pe pietrele bisericii si pe potecile care leaga o strada de cealalta domneste o liniste premonitorie, caci p\u00e2na si locuitorii Biertanului vor asista la marea deschidere si la proiectiile filmelor. Cu toate ca influentele sud-germane se oglindesc prin liniile si cladirile gotice, oamenii, \u00een special copiii, \u00eemi lasa impresia ca fac parte mai cur\u00e2nd dintr-un film de Vittorio de Sica si al lui neorealism italian. Se prea poate ca saracia locului, \u00een termeni economici \u2013 caci Biertanul nu este sarac din punct de vedere spiritual si istoric \u2013 , dar si atitudinea locuitorilor sa creeze acea imagine care mi s-a \u00eentiparit pe retina. Copii alerg\u00e2nd printre oameni, uit\u00e2ndu-se cu mare interes la tine, spun\u00e2ndu-ti \u201eBuna ziua\u201c cu un sur\u00e2s pe buze, de parca ai fi un fel de zeu pentru ei, mi-a st\u00e2rnit un sentiment de bucurie, dar \u00een acelasi timp si de mila. Ei bine, situatia s-a schimbat \u00een cazul adultilor. Unii, putin prea entuziasmati, altii, deranjati de acest eveniment inexplicabil care are loc \u00een satucul lor linistit, locuitorii Biertanului s-au lasat dusi de val \u00een majoritatea serilor, \u201e\u00eembatati de aroma mirosurilor\u201c, si nu numai. Noptile pentru ei au fost \u00eencarcate si, oric\u00e2t de \u201eobositi\u201c ar fi fost, nu au renuntat la discutiile interminabile, prelungite chiar p\u00e2na \u00een zorii zilei. Cu toate acestea, paradoxul a fost ca \u201eLuna Plina\u201c nu a fost \u201eplina\u201c si, daca stau bine sa ma g\u00e2ndesc, nu a fost nici macar cu luna.
\nAstfel, pornind de la aceasta imagine care a st\u00e2rnit emotii oamenilor \u00eenca din vremuri imemoriale, prima editie a festivalului \u201eLuna Plina\u201c, dintre 16 si 19 august, a fost organizata de Asociatia pentru Promovarea Filmului Rom\u00e2nesc si a fost prezentata de Festivalul International de Film Transilvania. Cu alte cuvinte, aceeasi echipa care se ocupa de TIFF si care ajuta la dezvoltarea lui ca festival s-a g\u00e2ndit sa se orienteze \u00een timpul verii in directia unui gen de cinema care \u00eeti ofera tot felul de senzatii tari si care te pune \u00een fata unor fenomene inexplicabile. Tot ei au fost cei care au considerat ca Biertanul merita o schimbare, dar si un loc nou pe harta tabloului transilvanean. Astfel, munca depusa \u00eenainte ca festivalul sa \u00eenceapa s-a vazut mai ales \u00een locurile amenajate pentru ca toti participantii sa se simta c\u00e2t mai bine. Centrul a fost \u00eemp\u00e2nzit cu tot felul de tarabe menite sa \u00eei atraga pe vizitatori si pe strainii care, ajunsi \u00een Transilvania, \u00eenca au speranta naiva de-al vedea pe Dracula. Proiectiile \u00een aer liber au avut loc \u00een cele doua cinematografe, Gradina M\u00e9li\u00e8s, gazduita de curtea din spatele Casei Parohiale, si Cinema Vertigo, gazduit de curtea scolii vechi. Cel de-al treilea cinematograf, Sala Karloff, a fost renovat de catre\u00a0 organizatorii festivalului \u00een cadrul fostului cinematograf din Biertan, \u00eenchis vreme de 20 de ani, dupa ce, \u00eenainte de 1948, fusese sala de bal a Hotelului Stern, o cladire de la mijlocul secolului al XIX-lea. De asemenea, Piata Centrala a devenit, \u00een cea de-a doua zi, locul Atelierelor Fantastice, unde au avut loc workshopurile de costum de film si demonstratiile de machiaj special de film horror si fantastic, sustinute de o echipa profesionista, cu o bogata experienta \u00een teatru si cinema, formata din scenograful Dana Istrate si make-up artist-ul Ioana Angelescu.
\nC\u00e2t despre filme, ele au devenit, \u00een ochii spectatorilor, mai degraba comice dec\u00e2t horror. Publicul a avut tot felul de variante: de la filmele cu creaturi extraterestre (\u201eThe Thing\u201c cel original, din 1982) p\u00e2na la cele cu zombies si canibali (\u201eThe Dead\u201c, 2010 sau \u201eEddie, the sleepwalking cannibal\u201c, 2012). Nici sectiunea \u201eShadows\u201c nu a fost lipsita de succes, sala fiind plina p\u00e2na la refuz.
\nCu toate acestea, \u201eNosferatu\u201c a ocupat locul fruntas \u00een clasamentul filmelor. Dat\u00e2nd din 1922, \u00een regia lui F.W. Murnau, \u201eNosferatu\u201c este considerat primul film horror din cinematograful timpuriu si primul film mut care s-a bazat pe povestea clasica \u201eDracula\u201c. Aceasta simfonie gotica, care a zguduit spectatorii \u00een anii \u201920, si-a pastrat de-a lungul timpului misterul si frumusetea stilistica specifice expresionismului german. Parcurg\u00e2nd acest traseu sinuos, de la filmele \u201e\u00eens\u00e2ngerate\u201c la cele de arta, spectatorii au \u201e\u00eenghitit\u201c totusi cu greu un film mut. Pentru ca aceasta proiectie sa fie c\u00e2t mai fastuoasa si sa sarbatoreasca cei 90 de ani de la premiera, filmul a fost acompaniat live de cvartetul Einuiea, oferind o cu totul alta ambianta prin linia melodica arhaica si vocea profunda a solistului.
\nRevenind la sectiunea \u201eShadows\u201c, un moment surpriza a fost cel \u00een care am descoperit \u00een program un scurtmetraj rom\u00e2nesc. \u201eMatasari\u201c, \u00een regia lui Ilija Piperkoski, spune povestea cosmopolita a unor tineri care, \u00eenca de la \u00eenceputul primului cadru, nu fac altceva dec\u00e2t sa bea, sa fumeze si sa se drogheze. Actiunea se muta din apartamentul personajelor principale si ia amploare la o petrecere. Despre personaje nu voi dezvalui mai multe, fiindca finalul filmului nu face dec\u00e2t sa-mi confirme faptul ca am putea la fel de bine sa ne lipsim de ele si ca, \u00een fond, acest film este facut \u201ejust for fun\u201c. Finalul este acesta: unul dintre personaje musca un alt personaj, dovedindu-se a fi un vampir. Astfel, se creeaza o isterie \u00een r\u00e2ndul invitatilor la petrecere, declans\u00e2ndu-se un fel de \u201eepidemie vampirica\u201c moderata. \u00cen c\u00e2teva minute, toata nebunia se termina, actorii incep\u00e2nd sa alerge prin cadru ca niste papusi m\u00e2nuite de un papusar foarte prost, iar unul dintre personaje reuseste sa scape viu si nevatamat. Acest scurtmetraj rom\u00e2nesc, care seamana mai mult cu un spot publicitar \u00een care ideea de baza este \u201ecine musca pe cine?\u201c, a reusit sa-i st\u00e2rneasca publicului hohote de r\u00e2s si sa demonstreze \u00eenca o data, \u00een fata strainilor, umorul unic al rom\u00e2nilor, \u00een ceea ce priveste cinematografia. Lucrul si mai interesant a fost ca si pe mine m-a cuprins r\u00e2sul, sau, mai bine zis, tristetea, c\u00e2nd am vazut la sf\u00e2rsitul filmului ca acest scurtmetraj a fost sustinut de \u00eensusi Dan Pita, cel care a creat capodopera \u201eNunta de piatra\u201c acum 39 de ani.
\nDar, printre at\u00e2tia canibali si surprize neasteptate, am descoperit un film horror care s-a apropiat mai mult de ceea ce \u00eenteleg eu prin acest gen de cinematograf: mai mult material la nivel psihologic si mai putin la nivel de make-up. Filmul australian \u201eThe Tunnel\u201c (2011), semnat de Carlo Ledesma, spune povestea unei echipe de filmare care descopera, \u00eentr-o retea abandonata de tuneluri de metrou de sub orasul Sydney, ceva ce n-ar fi trebuit gasit niciodata. Bine\u00eenteles, filmul ia forma unui documentar, amintindu-ne \u00een cele din urma de \u201eThe Blair Witch Project\u201c si de impactul pe care \u00eel poate avea realismul, dar si stilul de filmare \u00een conturarea stilului horror. \u201eCeea ce nu ar fi trebuit sa descopere niciodata\u201c se dovedeste a fi o forta demonica, ce nu poate fi alungata dec\u00e2t cu ajutorul luminii. Povestea devine, pe parcurs, din ce \u00een ce mai plauzibila, cu toate ca \u00eenceputul se axeaza mai mult pe partea de documentar pur, care introduce spectatorul \u00een subiect. Filmul e la \u00eenaltime, atrag\u00e2nd publicul prin suspansul bine \u00eentretinut, iar cadrul povestii nu face dec\u00e2t sa accentueze acea senzatie de dezorientare, fiind perceput ca un labirint din care nu mai poti iesi viu. Cu siguranta fimul este un \u201emust see\u201c pentru cei care prefera acest subgen al cinemaului horror.
\nAsadar, prima editie a Festivalului de Film Horror & Fantasy de la Biertan a fost un \u00eenceput foarte promitator si a fost apreciata at\u00e2t de straini, c\u00e2t si de transilvaneni. Vestea cum ca ar fi \u201eLuna Plina\u201c si ca sunt multe filme \u201escary\u201c \u00een programul festivalului a ajuns foarte departe, iar, peste noapte, zona de camping a devenit din ce \u00een ce mai populata de corturile spectatorilor. Sa speram ca la anul locuitorii Biertanului vor fi la fel de dispusi sa ne \u00eemprumute \u201eCetatea lor de aur\u201c si ca festivalul va atrage un numar si mai mare de fani ai horror-ului si ai povestilor care sunt menite sa te socheze. Si, pentru ca totul sa fie c\u00e2t mai frumos, poate la anul luna \u00eesi va face si ea aparitia \u00een timpul festivalului, fie ea plina sau nu.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Pasind pe un teritoriu necunoscut, calatorul cinefil a poposit de data aceasta \u00eentr-un mic satuc ascuns \u00een inima Transilvaniei, numit Biertan. \u201eCetatea Biertanului\u201c, caci demult era o cetate ai carei locuitori faceau parte din r\u00e2ndul celor mai iscusiti mestesugari sasi, a consimtit anul acesta sa-i primeasca pe toti amatorii de fiori pe sina spinarii, straini… Cite\u0219te mai mult »Festivalul de Film Horror & Fantasy \u201eLuna Plina\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8198,8197,1238],"class_list":["post-13097","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-luna-plina","tag-festivalul-de-film","tag-film-horror"],"views":1544,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13097","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13097"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13097\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13097"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13097"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13097"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}