{"id":13078,"date":"2012-09-06T12:35:26","date_gmt":"2012-09-06T10:35:26","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13078"},"modified":"2012-09-06T12:35:48","modified_gmt":"2012-09-06T10:35:48","slug":"irlanda-intre-violenta-si-melancolie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/irlanda-intre-violenta-si-melancolie\/","title":{"rendered":"Irlanda. \u00centre violenta si melancolie"},"content":{"rendered":"

Jennifer Johnston, Barbatul de la gara,<\/em> traducere si note de Antoaneta Ralian, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2010.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Aparitia, \u00een 1972, a celui dint\u00e2i roman al lui Jennifer Johnston, \u201eThe Captains and the Kings\u201c (cu toate ca prima sa creatie, publicata, \u00eensa, abia \u00een 1973, este \u201eThe Gates\u201c), a trecut oarecum neobservata de critica. Cu toate acestea, romanul de debut al autoarei prefigura, \u00een mare masura, toate calitatile pentru care, nu dupa mult timp, Johnston avea sa fie considerata drept una dintre cele mai importante voci ale literaturii irlandeze a epocii contemporane (\u00eentr-o modificare fundamentala de perspectiva, fara \u00eendoiala nu unica \u00een contextul opiniilor fluctuante ale criticii literare de limba engleza sau, cel putin, al unei parti a acesteia): precizie si exactitate a tonului, o inconfundabila dimensiune poetica a textului, precum si, poate mai ales, o extraordinara intensitate, nu doar a expresiei, ci si, \u00een egala masura, a continutului. \u201eBarbatul de la gara\u201c, romanul publicat de scriitoare \u00een anul 1984, este, \u00een acest context, nu doar o alta expresie a predilectiei pe care Jennifer Johnston a avut-o \u00eentotdeauna pentru Irlanda si pentru problemele specifice acestui spatiu, ci, deopotriva, un excelent exemplu al artei sale de a crea o atmosfera absolut inconfundabila. Si, fara \u00eendoiala, dovada, daca mai era nevoie de asa ceva, a importantei pe care, chiar si \u00eentr-o lume cum e aceea a prezentului, o au \u00eent\u00e2mplarile aparent uitate, cele care leaga oamenii de trecut, configur\u00e2nd, astfel, o noua \u00eentelegere a sensului profund al istoriei si, deopotriva, al propriei lor deveniri, asa cum se va \u00eent\u00e2mpla, de altfel, si \u00een romanele \u201eTacerea din gradina\u201c (1988) sau \u201ePovestea lui Lucy Gault\u201c (2002), apartin\u00e2nd unui alt scriitor irlandez, William Trevor.
\nProtagonista cartii lui Jennifer Johnston este Helen, o pictorita de real talent, a carei vocatie este ascunsa \u00eensa ani \u00een sir \u00een spatele mastii sociale de sotie si de mama perfecta. Aceasta se muta, dupa moartea tragica a sotului ei \u2013 ca urmare a unui accident-atentat ale carui circumstante nu vor fi elucidate niciodata p\u00e2na la capat \u2013 la Knappogue, \u00een nordul Irlandei, unde spera sa poata scapa at\u00e2t de fantomele trecutului, c\u00e2t si de presiunea unei existente sociale care o facuse sa uite, practic, cine era cu adevarat si sa devina, chiar si \u00een ochii sotului ei (sau poate mai ales \u00een ochii lui!), nesigura, retrasa si \u201eciudata\u201c, asa cum, de altfel, o caracterizeaza \u00eensusi fiul ei, Jack, student la Trinity College. Aici, departe de lumea marilor orase, dar nu si de eterna violenta care a sf\u00e2siat at\u00e2ta vreme Irlanda, Helen \u00eel cunoaste pe Roger, pasionat de reconstructia garilor si a haltelor dezafectate si ramas invalid \u00een urma s\u00e2ngeroaselor \u00eenclestari la care participase \u00een tinerete. \u00cen ciuda hotar\u00e2rii am\u00e2ndurora de a nu se lasa dominati de sentimente, Helen si Roger \u00eencep sa traiasca, pe nesimtite, o tulburatoare poveste de dragoste t\u00e2rzie, care \u00eei ajuta pe am\u00e2ndoi sa \u00eentrevada posibilitatea unei noi vieti, care sa-i faca sa se simta macar \u00eempliniti, daca nu fericiti pe de-a-ntregul. Numai ca violenta \u00eentrerupe brutal ceea ce abia de apucase sa \u00eenceapa, iar Roger, la fel ca si fiul lui Helen, Jack, \u00eesi pierde viata \u00een urma unui atentat stupid.
\nIar daca, de pilda, romanele lui William Trevor aveau mereu \u00een vedere fondul general al tulburarilor provocate \u00een Irlanda de republicanii radicali \u00een anii \u201920 ai secolului trecut, \u00een \u201eBarbatul de la gara\u201c, Jennifer Johnston se axeaza pe o alta perioada istorica, mai apropiata de prezent, dar marcata si ea de momente tensionate, totul fiind accentuat, aici, si de fondul simbolic pe care autoarea stie perfect cum sa-l utilizeze. \u00cen primul r\u00e2nd, \u00eensasi imaginea garii trimite la ideea de posibila \u00eentoarcere \u00een timp, la \u00eencercarea, chiar daca utopica, de a da timpul \u00eenapoi. De altfel, \u00eenca din \u201eThe Gates\u201c sau \u201eThe Captains and the Kings\u201c, Jennifer Johnston se dovedise a fi o adevarata specialista \u00een ceea ce priveste descrierea unei lumi unde armonia familiala pare a fi menita sa domneasca de-a pururi, dar care se va vedea, pe neasteptate, distrusa de brutala intruziune a istoriei irlandeze. La fel stau lucrurile si \u00een \u201eBarbatul de la gara\u201c, unde aparenta pace ce marcheaza primele pagini ale cartii este \u00eentrerupta de o serie de evenimente de o extrema violenta, cu consecinte dintre cele mai grave at\u00e2t pentru personajele implicate (moartea lui Dan distrug\u00e2nd iluzoriul paradis al armoniei familiale a lui Helen), c\u00e2t si pentru lumea patriarhala care parea a li se potrivi tuturor at\u00e2t de bine. Si chiar daca fiecare dintre cei ramasi \u00een viata se straduieste sa pastreze c\u00e2t mai bine aparentele si sa ia, asa cum poate, viata de la capat, atunci c\u00e2nd va ajunge la Knappogue, Helen va trebui sa constate ca, practic, nimic nu mai este la fel \u2013 nici \u00een ceea ce priveste existenta sa si nici \u00een ceea ce priveste relatiile pe care le va avea, de acum \u00eenainte, cu oamenii. Caci totul \u2013 si toate \u2013 par a se destrama sau chiar a se prabusi \u00een viata ei, ca sub puterea unui blestem, p\u00e2na \u00een momentul \u00een care scurgerea monotona a zilelor este \u00eentrerupta de venirea \u00een mica localitate a lui Roger, cel care, pe l\u00e2nga cicatricile vizibile ale ranilor fizice, poarta, \u00een suflet, si multe alte suferinte. Numai ca, \u00een final, tot ceea ce parea a avea toate sansele sa se termine bine sf\u00e2rseste \u00eentr-o iremediabila catastrofa.
\nDesigur, dupa o prima lectura, nu prea atenta la detalii, cititorul poate ajunge chiar sa se \u00eentrebe de ce se \u00eent\u00e2mpla toate acestea, c\u00e2ta vreme totul parea destinat, p\u00e2na la un anumit punct, unui foarte posibil happy-end. Numai ca totul este subminat de eterna violenta ce marcheaza, practic, toate sectoarele vietii Irlandei. Iar Jennifer Johnston stie perfect nu doar cum sa sugereze, rareori spun\u00e2nd ceva p\u00e2na la capat, dar si sa pastreze suspansul p\u00e2na la finalul romanului. Abia atunci se va vedea care a fost adevarata implicare \u00een tragicele \u00eent\u00e2mplari a \u00eensusi fiului lui Helen, Jack, si, mai cu seama, ce \u00eenseamna si unde pot duce violenta si extremismul scapate de sub control. Iar ceea ce, \u00een m\u00e2inile altui autor ar fi riscat sa se transforme extrem de usor \u00een melodrama plina de accente lacrimogensentimentale, devine, \u00een \u201eBarbatul de la gara\u201c, o extraordinara radiografie nu doar a efectelor pe care istoria, \u00een sens larg, le are sau le poate avea asupra oamenilor, ci si a alegerilor pe care, \u00een anumite circumstante, fiinta umana le face, cartea \u00een ansamblu devenind, pe nesimtite, un subtil si delicat studiu al sentimentelor si emotiilor care se dovedesc \u00een stare, p\u00e2na la urma, sa dea istoriei, \u00een ciuda violentei sale, dimensiunea legendei si profunzimea mitului.
\nPe de alta parte, putem remarca si faptul ca romanul capata, pe alocuri, mai cu seama \u00een ceea ce priveste arta lui Johnston de a mentine suspansul, accente care au fost, nu o data, numite chiar gotice si au fost analizate din perspectiva permanentei legaturi a autoarei irlandeze cu marea traditie a prozei de limba engleza (de pilda, moartea unora dintre personajele secundare fiind prezentata \u00een pagini demne de E.A. Poe, iar evenimentele av\u00e2nd, adesea, ca si \u00een \u201eShadows on Our Skin\u201c, un alt roman al autoarei de fata, o incredibila capacitate de a sugera mecanismele estetice ale basmului). Desigur, toate acestea contrasteaza puternic cu realismul care domina numeroase pagini ale cartii, Jennifer Johnston \u00eembin\u00e2nd perfect tehnica misterului cu o bine stap\u00e2nita arta de a m\u00e2nui procedeele unei perfecte \u2013 chiar daca, adesea, doar aparente \u2013 omnisciente narative. Astfel, ea ofera esentiale puncte de reper cititorului, iar vocea auctoriala pare a adopta, pe nesimtite, tonalitatea celei a unui excelent m\u00e2nuitor de papusi, pe scena ad-hoc a propriului sau roman. De aici si importanta, la nivel narativ, a tehnicii punctului de vedere, at\u00e2t de necesara \u00een clarificarea resorturilor, adesea ascunse, ce determina actiunile personajelor sale.
\nJennifer Johnston a fost si ram\u00e2ne, dupa cum ea \u00eensasi a subliniat \u00een repetate r\u00e2nduri, mai cu seama o excelenta autoare de proza de atmosfera, mecanismele si strategiile sale narative predilecte fiind, de altfel, evidente si \u00een romanul de fata. Caci, la fel ca \u00een toate scrierile sale, Johnston configureaza o inedita harta a conjunctiei dintre destinul politic al unei tari si cel personal, al locuitorilor sai. \u00cen plus, avem de-a face, \u00een \u201eBarbatul de la gara\u201c, cu un foarte bine realizat personaj feminin, Helen, care alege adesea sa se raporteze la amintiri. De aici si compozitia de-a dreptul muzicala a romanului, precum si structurarea sa \u00een functie de momentele bine determinate din punct de vedere temporal, cu rol de veritabile puncte de fuga la nivelul naratiunii.
\nIar locul unde se desfasoara actiunea, mica localitate irlandeza de coasta si \u00eemprejurimile, marea si v\u00e2ntul, succesiunea anotimpurilor, toate acestea definesc, o data \u00een plus, actiunile lui Helen si deopotriva eforturile ei de a-si descoperi si afirma vocatia artistica. \u00cen plus, dupa cum autoarea nu ne lasa sa uitam nici o clipa, hazardul joaca, adesea, un rol mai important dec\u00e2t am vrea uneori sa credem, \u00eentr-un fel \u00eentocmai ca \u00een scrierile lui Thomas Hardy, de a caror atmosfera \u201eBarbatul de la gara\u201c se apropie, Jennifer Johnston raport\u00e2ndu-se, pe de alta parte, si la universul inconfundabil din \u201eOameni din Dublin\u201c sau din \u201eUlise\u201c, celebrele carti ale lui Joyce. Astfel, romanul acesta capata si alte dimensiuni, aduc\u00e2nd \u00een prim-plan ceva mai mult dec\u00e2t imaginea nenumaratelor drame provocate de istoria contemporana, altceva dec\u00e2t o simpla alegorie a singuratatii umane, un amanunt \u00een plus fata de numeroasele texte dedicate tensiunilor dintre catolici si protestanti, englezi si irlandezi. Caci, prelu\u00e2nd c\u00e2te ceva din intensitatea dramei Cordeliei din piesa lui Shakespeare sau din lirismul lui Keats ori al lui Frost, toate cuprinse \u00eentr-o atmosfera pe deplin comparabila cu cea din excelenta povestire \u201eCei morti\u201c a lui Joyce, \u201eBarbatul de la gara\u201c vorbeste convingator despre capacitatea oamenilor obisnuiti de a depasi tragediile care, uneori, le marcheaza vietile si de a \u00eenvinge, \u00een acest fel, istoria \u00eensasi. Sau, cel putin, de a avea curajul de a se ridica deasupra ei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Jennifer Johnston, Barbatul de la gara, traducere si note de Antoaneta Ralian, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2010.   Aparitia, \u00een 1972, a celui dint\u00e2i roman al lui Jennifer Johnston, \u201eThe Captains and the Kings\u201c (cu toate ca prima sa creatie, publicata, \u00eensa, abia \u00een 1973, este \u201eThe Gates\u201c), a trecut oarecum neobservata de critica. Cu… Cite\u0219te mai mult »Irlanda. \u00centre violenta si melancolie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8192,8191],"class_list":["post-13078","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-barbatul-de-la-gara","tag-jennifer-johnston"],"views":1621,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13078","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13078"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13078\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13078"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13078"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13078"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}