{"id":13075,"date":"2012-09-06T12:33:46","date_gmt":"2012-09-06T10:33:46","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13075"},"modified":"2012-09-06T12:34:05","modified_gmt":"2012-09-06T10:34:05","slug":"duiliu-zamfirescu-si-basarabia","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/duiliu-zamfirescu-si-basarabia\/","title":{"rendered":"Duiliu Zamfirescu si Basarabia"},"content":{"rendered":"<p>\u00cen Ioan Adam, istoric literar \u00eentotdeauna riguros documentat, critic si eseist cu o remarcabila imaginatie a ideilor, Duiliu Zamfirescu si-a gasit, nu ezit sa afirm, editorul, biograful, exegetul ideal, dar si un spirit afin privind fluenta, expresivitatea si eleganta stilului. Istoria literara sau, de pilda, cea a cuvintelor vechi, memorabile, pe care Ioan Adam le-a repovestit \u00eentr-o carte \u00eencalzita de suflul epico-liric antonpannesc, dar si istoria mare, inclusiv cea politica (vezi \u201ePanteon regasit. O galerie ilustrata a oamenilor politici rom\u00e2ni\u201c, Editura Gramar, 2000) devin sub condeiul sau naratiuni pasionante. Putini dintre clasicii nostri au avut si au sansa de a se \u00eent\u00e2lni \u00een posteritate cu cercetatori, critici si editori competenti, care, ca Ioan Adam, odata angajati \u00eentr-un proiect cu adevarat important \u2013 cum e, de exemplu, o editie critica \u2013 sa-l duca p\u00e2na la capat. Printre ei se afla indubitabil Duiliu Zamfirescu. O dovedeste, o data \u00een plus, recent aparutul volum la Editura Biblioteca Bucurestilor intitulat \u201e\u00cen Basarabia\u201c, editie \u00eengrijita si prefatata de Ioan Adam, care semneaza si amplele comentarii si note explicative. Este vorba de articolele creatorului Comanestenilor despre Basarabia si Bucovina \u2013 \u201eun mic tezaur p\u00e2na acum nestiut\u201c. Aceasta extrem de pretioasa restituire ne este oferita \u00een anul unei duble comemorari: doua secole de la anexarea Basarabiei de catre Rusia tarista si 90 de ani de la moartea scriitorului. \u00cen paranteza fie spus, prin acte de cultura de o asemenea valoare ar trebui sa fie marcate aniversarile, comemorarile si sa fie evocate evenimentele care nu o data ne-au \u00eens\u00e2ngerat istoria si ne-au crestat sufletul, iar nu prin operetistice \u201epoduri de flori\u201c, lamentari penibile si cedari vinovate.<br \/>\nAvem acum editate \u00een integralitatea lor textele despre Basarabia si Bucovina ale scriitorului, politicianului si diplomatului Duiliu Zamfirescu, care pe 20 februarie 1918 pleca din Iasi, atunci capitala (provizorie) a Rom\u00e2niei, la Chisinau, cu o misiune speciala. \u00cen relatarile ziarelor vremii, consultate de Ioan Adam, se vorbea chiar de functia de \u201eguvernator\u201c al Basarabiei, ceea ce era cu totul exorbitant. De fapt, Alexandru Averescu, originar el \u00eensusi din Basarabia, \u00een calitatea pe care o avea \u00een acel moment de prim-ministru, \u00eel trimitea pe prietenul sau ca reprezentant plenipotentiar pe l\u00e2nga Consiliul Directorilor Generali din Republica Democratica Moldoveneasca, proclamata cu aproape trei luni \u00een urma, la 2 decembrie 1917.<br \/>\nScriitorul, experimentat diplomat, era \u2013 toate actiunile politicianului si \u00een primul r\u00e2nd publicistica sa o atesta pe deplin \u2013 si un patriot ardent, \u00eensufletit de-a lungul \u00eentregii sale vieti de \u201eVisul Daciei Traiane\u201c, de ceea ce el numeste un \u201edor\u201c din care, de altfel, scrie Ioan Adam, \u201e\u00eesi facuse un ax existential\u201c. Tulburatoare \u00een acest sens este marturisirea lui Duiliu Zamfirescu din prefata la a cincea editie a romanului \u201eViata la tara\u201c, text inclus de editor \u00een volumul la care ma refer: \u201eCel ce scrie aceste r\u00e2nduri este un om caruia Dumnezeu i-a dat dureri si bucurii personale ca la toti muritorii, dar care a avut marele noroc de a fi trait o viata \u00eentreaga hranind un dor, si de a se apropia de sf\u00e2rsitul vietii cu dorul \u00eemplinit. Timp de 40 de ani am suspinat dupa Transilvania; timp de 15 ani am trait la Roma, ador\u00e2nd pe Traian; timp de doi ani am facut parte din Parlamentul Rom\u00e2niei Mari, \u00een care am lucrat alaturi de fratii nostri din Ardeal si Banat, din Bucovina, din Bsarabia, la consolidarea frumosului nostru stat \u00abDacia Traiana\u00bb\u201c. Era decembrie 1921, cu sase luni \u00eenainte de moartea scriitorului (3 iunie 1922). Si, \u00eentr-adevar, ne \u00eencredinteaza exegetul sau: \u201eUn examen al operei care include nu doar scrierile de fictiune, ci si corespondenta, publicistica, demonstreaza ca autorul ei chiar traise patru decenii sub flamura acestui tel \u00eenalt\u201c.<br \/>\nIoan Adam evoca momentul \u00eencheierii misiunii lui Duiliu Zamfirescu \u00een Basarabia, c\u00e2nd acesta dezvaluia \u00een \u201e\u00cendreptarea\u201c, oficiosul Ligii Poporului, formatiune printre ai carei fondatori se numara, continutul mandatului ce-l avusese ca reprezentant plenipotentiar: \u201eInstructiile date mie de Generalul Averescu, c\u00e2nd m-a trimis \u00een Basarabia, erau clare si precise: autonomie, pe baza dezvoltarii simtului national; disparitia latifundiilor, prin \u00eempartirea lor la tarani pe baza despagubirilor \u00een bani; libera dezvoltare a nationalitatilor si participarea lor la viata publica, \u00een limitele notiunei de stat moldovenesc; orientare politica pur democratica\u201c. Misiune dificila, comenteaza Ioan Adam, av\u00e2nd \u00een vedere conditiile istorice, economice, politice si, desigur, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, moral-psihologice, \u00een care principiile \u201eadmirabile, democratice, juste \u00een esenta lor ultima\u201c trebuiau aplicate: \u201eC\u00e2nd am ajuns la Chisinau, prima mea grije a fost, fireste, sa fac cunostinta membrilor guvernului si sa ma prezint Presedintelui Sfatului Tarii. Am avut placerea sa gasesc numai oameni tineri, o societate binevoitoare, femei gentile si, ca peste tot, foarte pasionate. Lumea parea a trai \u00eentr-un echilibru nestabil, alerg\u00e2nd dupa locuinte, dupa restaurante, dupa zahar si dupa talpi de cizme, cu pofta salbatica de a se bucura de viata a oamenilor ce au scapat de moarte. Asa ceva trebuie sa se fi petrecut pe vremea Directoratului, \u00een Franta, c\u00e2nd lumea, iesita de sub Teroare, vrea cu orice pret \u00absa se amuzeze\u00bb, desi guvernul era batut la frontiera si sf\u00e2rsea printr-un faliment de stat\u201c.<br \/>\nCa si astazi, lucrurile stateau altfel la fata locului, cu totul altfel de cum erau ele vazute de la Bucuresti sau de la Iasi, Duiliu Zamfirescu gasind dincolo de Prut o lume traumatizata de o istorie ingrata, o lume a contrastelor, instabila, banuitoare, vulnerabila, expusa manipularilor, \u00een fine, o lume periferica aflata, nu doar geografic, la marginea unui mare imperiu si, totodata, la marginea Europei.<br \/>\nArticolul cel mai \u00eentins, \u00een fond o analiza pluriperspectivista, este cel din care tocmai am citat, al carui titlu \u2013 \u201e\u00cen Basarabia\u201c \u2013 Ioan Adam l-a dat \u00eentregului volum. Cu intuitia romancierului privind observarea si patrunderea psihologiilor, cu experienta diplomatului, Duiliu Zamfirescu caracterizeaza clasa politica din Basarabia acelei epoci si pe liderii ei, schit\u00e2nd c\u00e2teva portrete memorabile. Unele personaje portretizate de el aveau sa patrunda \u00een Panteonul national. Ion Inculet i se \u00eenfatisa ca \u201eun barbat echilibrat, cu marea facultate sufleteasca de a apropia pe oameni \u00eentre d\u00e2nsii, \u00een loc de a-i \u00eenvrajbi (\u2026) D. Inculet mai are un mare merit: nu e \u00eensurat, \u00eentr-o tara \u00een care toata lumea se \u00eensoara cu o verva extraordinara si unde toate sotiile rom\u00e2nilor sunt rusoaice sau ucrainiene \u2013 ceea ce dovedeste farmecul lor si fragilitatea noastra. Aceasta stare de burlacarie permanenta, mai cu seama \u00een democratiile revolutionare, permite acel vivere parvo, care asigura biruinta asupra infamei burghezii care, la Chisinau mai mult ca oriunde, man\u00e2nca foarte rar de post\u201c. Iata-l si pe Pan Halippa \u201efiziceste, antiteza colegului sau: pe c\u00e2t este d. Inculet de ras si de tuns, pe at\u00e2ta este d. Halippa de pletos si de barbos; pe c\u00e2t este cel dint\u00e2i de nalt si de blond, pe at\u00e2ta este cel de-al doilea de putin si de brun. Sufleteste, \u00eensa, ei se aseamana prin aceleasi nobile aspiratiuni patriotice. D. Halippa si-a facut studiile tot pe la Dorpat (ca si Inculet \u2013 n.m., C.C.), dar si le-a completat la Universitatea noastra de la Iasi. D-sa vorbeste si scrie rom\u00e2neste ca noi. De aceea se si gaseste \u00een fruntea gazetei celei mai populare din Basarabia, care, scrisa cu litere cirilice, patrunde peste tot si contribuie la desteptarea constiintei nationale. D. Halippa mai este si poet, atunci c\u00e2nd g\u00e2ndurile, ostenite de proza gazetariei si de grijile Camerii, se \u00eendreapta catre visuri\u2026 La domnia sa, probabil, se va g\u00e2ndi Academia Rom\u00e2na, \u00een ziua \u00een care va hotar\u00ee sa rezerve un loc Basarabiei\u201c. <em><strong>(va urma)<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00cen Ioan Adam, istoric literar \u00eentotdeauna riguros documentat, critic si eseist cu o remarcabila imaginatie a ideilor, Duiliu Zamfirescu si-a gasit, nu ezit sa afirm, editorul, biograful, exegetul ideal, dar si un spirit afin privind fluenta, expresivitatea si eleganta stilului. Istoria literara sau, de pilda, cea a cuvintelor vechi, memorabile, pe care Ioan Adam le-a&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/duiliu-zamfirescu-si-basarabia\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Duiliu Zamfirescu si Basarabia<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8190],"class_list":["post-13075","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-duiliu-zamfirescu-si-basarabia"],"views":2066,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13075","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13075"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13075\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13075"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13075"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13075"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}