Mircea Muthu nu produce at\u00e2ta confuzie \u00eentre calificarile sale de exeget si de poet pe c\u00e2t produc, bunaoara, Gheorghe Grigurcu sau Ion Pop. Nu e vorba, \u00een cazul sau, de vocatii egale si concurente ori macar de pus \u00een cumpana. Precum la Vianu sau Streinu, poezia e pentru el doar un violon d\u2019Ingres, desi, cu palpitatii rare, i-a \u00eensotit tot drumul hermeneutic. Reflex discret al reveriilor sau melancoliilor de carturar, poezia lui Mircea Muthu e din cea de rafinament intelectual, cu subtil si \u00eencarcat substrat livresc ce o leaga, aluziv sau direct, de o concentrata serie de poeti de electiune. Petru Poanta o considera, pe drept, \u201eintelectualista si livresca\u201c (poezie de critic), \u201econgenera manierismului alexandrin\u201c si av\u00e2nd ca \u201emodel poetic agreat\u201c pe Ion Barbu, model investit \u00een profesarea unor \u201erafinate pasteluri intelectualizate\u201c. Blaga si Kavafis au fost alte doua nume invocate ca empatii de formula, nume, de altfel, deconspirate chiar de autor. \u201eEsente\u201c-le din 1994 au o conduita discursiva mai criptica (poate cu un premeditat ermetism) fata de \u201eGrafii\u201c-le din 2004, nici ele de tot deschise, dar mai libere \u00een exercitiul senzual al imaginii, \u00een notatia ca inflorescenta a starii. Nici \u00een formula discursiva, nici \u00een substantialitatea lor sublimata volumele nu se rup \u00eensa unul de altul, practic\u00e2nd cam \u00een egala masura intelectualizarea senzatiilor, propulsia dirijata spre sens si concentrarea sugestiva cu fosnet abstract. E limpede ca ele ies dintr-o unitate afectiv-intelectiva si ca sunt cenzurate de o aceeasi discretie confesiva. Totusi, startul \u201elivresc\u201c, pe motive si teme de rafinament, e mai vizibil \u00een primul volum, cel de-al doilea ascunz\u00e2nd motivatia livresca \u00een aluzii si scurt\u00e2nd drumul de la existential la textual. Poate tocmai de aceea Mircea A. Diaconu, vorbind despre cel din urma, zicea ca \u201epoemele lui Mircea Muthu nu se \u00eentemeiaza\u201c pe o \u201emiza estetica, ci pe una existentiala\u201c (\u201eestetica\u201c, desigur, \u00een loc de livresca, \u00eentruc\u00e2t nu vad cum ar putea lipsi \u201emiza estetica\u201c din cea \u201eexistentiala\u201c \u00een cazul poeziei; plus ca, oric\u00e2t ar scurta drumul confesiv, Mircea Muthu ram\u00e2ne, totusi, un \u201eestet\u201c al propriilor stari, totdeauna trecute printr-un laborator de sublimare si rafinare expresiva).
\nProgramatica sau spontana, exista o convergenta de fundament \u00eentre marea tema a exegetului (balcanitatea) si codicele cu reverii grecesti (bizantine) ale poetului. Reveriile lui Mircea Muthu sunt mai \u00eent\u00e2i culturale (la \u00eentretaierea Greciei arhetipale a lui Ion Barbu cu elenismul alexandrin al lui Kavafis), invocari si epifanizari ale unei lumi disparute sub melancolia mirajului, \u201efeerii\u201c ale imaginatiei restitutive: \u201eLucea cristalul \u00eensel\u00e2nd\/ elinul \u00eendoliatului Bizant,\/ cu ochii supti, \u00eentoarse c\u00e2rma\/ spre feeria din ad\u00e2nc;\/ trecea, zarita niciodata,\/ istoria putreda spre-apus,\/ un cronicar s-a rezemat \u00een barba\/ dormind peste cerneluri dus;\/ biserici \u00eenvelite \u00een tacere\/ pe fundul marii se \u00eentind,\/ amestec de venin si miere,\/ ochi magic, nu pot sa te-ating;\/ e colbul greu si lacatul nedrept,\/ ram\u00e2ne ritmul \u2013 un ecou\/ vibr\u00e2nd \u00een aer mucezit si spelb,\/ al unui sf\u00e2nt cu bratele pe piept\u201c (\u201eGlasul\u201c). Conduita imaginativa e cam barbiana \u2013 si nu mai putin barbian e efortul de resuscitare a lumii pierdute, \u201emagia\u201c ratata a re\u00eenvierii si convertirea ei \u00een melancolia ca reverie. Dar mirajul acestei lumi se actualizeaza, totusi, caci poetul se scufunda \u00een el, notatiile de \u201eactualitate\u201c peisagistica nefiind dec\u00e2t cheia cu care se porneste epifania. Ca si Pillat, si Mircea Muthu noteaza impresii de peisaj spre a se trezi fata-n fata cu stihiile mitice, acces\u00e2nd timpurile primordiale: \u201eMiroase putred a licheni si sare\/ corabiile se leagana, nat\u00e2nge,\/ peste tacerea lucie \u2013 ochiul scurs,\/ stingher, un lopatar zbura din s\u00e2nge\/\/ cu zorii vineti sugrumati \u00een cioc.\/\/ \u00eenca viseaza tarmul stele oarbe,\/ luceste mort un peste-n barca,\/ ad\u00e2ncul linistit ma soarbe,\/ respira lung ultima Parca\/\/ salt\u00e2nd verzui, cu valurile-n joc\u201c (\u201eMarina\u201c). Nu-i de mirare ca dupa aceasta serie de contacte cu latentele adormite (dar retrezite) ale primordialitatii mitice poetul descopera (fie si prin intermediar) ca, de fapt, timpul \u201esta\u201c (si atunci miticul si cotidianul sunt simultane): \u201eAt\u00e2rna pestii la uscat\/ leganati de briza Oceanului,\/ cu barca jumatate putrezita\/ alunec \u00eencet pe l\u00e2nga voi,\/ e soapta alba tipatul de aur\/ oprind la tarmul fara c\u00e2ini,\/ undeva, undeva\/ murise crabul ratacit\/ afl\u00e2nd t\u00e2rziu ca timpul sta, rotund\u201c (\u201eLitoral\u201c). \u00cen orice caz, poetul dupa stratul mitic al lumii umbla (\u201ecaut gestul\/ tot mai ascuns \u00een limpezimi de mit\u201c, zice el \u00een \u201eTeribili oameni\u201c) si exorcizarea uitarii lui o profeseaza: \u201enu muceziti, profetilor, \u00een rafturi\/ precum \u00een noi tacu Orientul\/ iesind perfid, din ultimul parfum\u201c. Iar peripetiile prin care trece (oric\u00e2t de contorsionate de impulsuri ermetizante) pe vremea aceea se petrec: \u201eUrcam \u00een tropot, om si cal\/ pe dealul ce se str\u00e2nge ghem\/ ca bocitoarea fara lacrimi,\/ ce mare-i lumea dupa noi \u2013\/ zeii cei saraci si lacomi;\/ asteapta-n culme hotii vineti\/ p\u00e2nditi de potere si ploi\/ sa zv\u00e2rle, \u00eenainte de-a pleca,\/ lumina zilei fara moarte\u201c (\u201eStafeta\u201c). Desi cultiva un stil intelectual acut, cu multa bravada de abstractii si cu permutari de calitati ce vizeaza mai totdeauna un salt al lucrului \u00een idee (macar \u00een ideea lui), Mircea Muthu e un extatic reprimat: caci o extaza sublimata a contopirii \u00een mitice c\u00e2nta el. Aceasta e, de fapt, afinitatea structurala, substantiala cu Ion Barbu: topirea \u00een extaza mithos-ului, \u00een mirajul substratelor (doar ca la Muthu foarte timida). Celelalte afinitati, mai epidermice, fie ca e vorba de transpunerea abstractizanta, fie ca e vorba de imaginea cifrata, cu scop de hieroglifa, sunt doar consecinte.
\nGrecitatea nu e mai putin manifesta \u00een \u201eGrafii\u201c, unde epifaniile alexandrine, dupa Kavafis, sunt de-a dreptul ostentative: \u201eLa Megara \u00een golful de argint\/ orasul scufundat leagana umbre\/ si albe strazi \u00een cerul inversat;\/ nimicul naste stranii forme\/ \u00een cub fluid, sub tarmul inelat;\/ arhonti \u00eesi pleaca pestii-spada\/ dans\u00e2nd cu capete la subsuoara\/ pe margini de abis albastru;\/ \u00een agora patrata si lichida\/ \u00eencet, o caracatita coboara\/ rotindu-si ochiul spre Bizant\/ si \u00een amurgul de un rosu putred\/ Irina mai vorbeste de pe ziduri\/ si Psellos scrie \u00eenca, printre alge,\/ cinstind memoria s\u00e2ngelui, ce-a fost\u201c (\u201eOrasul scufundat\u201c). Transparenta realului, transformat \u00een cod de semne, nu face dec\u00e2t sa activeze rumoarea livresca a substratului, sa capteze ecourile din ad\u00e2ncul istoriei. Chiar si \u201eocazionalele\u201c se revendica de la un timp \u201egeologizat\u201c (\u201etimpul de piatra\u201c e o metafora cu izomorfism recurent, de dublu sens: eternizare \u00een semn, pe de o parte, agresivitate, pe de alta parte), \u00eenscriindu-se \u00een timpul imemorial al grafiilor pietrificate si transform\u00e2nd violenta clipei \u00een semn peste vremi: \u201eCa un bivol rosu seara\/ umple cochilia unei v\u00e2rste\/ pietrific\u00e2nd-o, asa cum\/ spirala melcului albastru\/ \u00een zidul translucid de sare,\/ \u00een zidul translucid de sare\u2026\u201c (\u201eAniversara\u201c). Desenele de peisaj sunt acum mai aproape de maniera expresionista, cu precipitari imaginative si condensari de stare, dar peisajele stau sub acelasi semn melancolic (uneori tradus aforistic): \u201ePierdut si nevazut\/ greierul zdrobeste linistea\/ \u00een c\u00e2mpia rosie din Aragon;\/ si mori de v\u00e2nt \u2013 \u00eenalte lum\u00e2nari\/ plant\u00e2nd absente incendiate;\/ l\u00e2nga biserica ce se destrama\/ cum cad, bufnind, caisele t\u00e2rzii,\/ Ay, viata \u2013 aceasta \u00eenaintare cu spatele!\u201c (\u201eLa meridianul zero\u201c). Acute sunt si peisajele de stare, de senzatie, un fel de peisaje \u201eanalitice\u201c si clinice: \u201eT\u00e2mpla st\u00e2nga se desparte de t\u00e2mpla dreapta\/ lu\u00e2ndu-o la fuga peste deal;\/ T\u00e2mpla dreapta pleaca de l\u00e2nga t\u00e2mpla st\u00e2nga\/ alunec\u00e2nd mereu spre vale\/ si \u00eentre ele \u2013 fruntea, un abis\/ cutreierat de ascensoare\u201c etc. (\u201eMigrena\u201c). \u00cen general \u00eensa \u201egrafiile\u201c lui Mircea Muthu sunt caligrafii melancolice ale inefabilului, ecuatii diafane ale unor imponderabile elegiace: \u201e\u00centre Eu si Tu\/ fuioare lungi de ceata ling\/ albia de cuvinte moarte\/\/ \u00centre Eu si Mine\/ doar nemiscatele cicade mai aduc\/ respiratia calma a Oceanului\u201c (\u201e\u00centre, I\u201c). \u201eSeninatatea privirii\u201c subliniata de Andrei Bodiu vine din ethosul contemplativ, dar si dintr-un optimism al \u201eurmei\u201c, din \u00eencrederea \u00een pozitivitatea trecerii: \u201eSa te retragi, usor, precum apa\/ limpede dupa varateca ploaie,\/ las\u00e2nd \u00een urma gr\u00e2ul verde\/ si macii \u00eenfloriti;\/ Sa te retragi, \u00eencet, precum aurul\/ spre miezul pam\u00e2ntului\/ distil\u00e2nd esentele t\u00e2rzii;\/ \u00cen propria umbra sa te retragi,\/ precum \u00een vechiul desc\u00e2ntec\/ z\u00e2mbetul, cuv\u00e2ntul, lacrima\u201c (\u201eSa te retragi\u201c). Proiectul extatic din \u201eEsente\u201c a devenit proiect melancolic \u00een \u201eGrafii\u201c, dar si melancolia lui Muthu mizeaza tot pe contopire, asa ca, fie si cu sens oarecum schimbat, cele doua se \u00eent\u00e2lnesc.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Mircea Muthu nu produce at\u00e2ta confuzie \u00eentre calificarile sale de exeget si de poet pe c\u00e2t produc, bunaoara, Gheorghe Grigurcu sau Ion Pop. Nu e vorba, \u00een cazul sau, de vocatii egale si concurente ori macar de pus \u00een cumpana. Precum la Vianu sau Streinu, poezia e pentru el doar un violon d\u2019Ingres, desi, cu… Cite\u0219te mai mult »Mircea Muthu poet<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3235,3026,3045],"class_list":["post-13069","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-mircea-muthu","tag-poeti-actuali","tag-poezie-de-azi"],"views":1444,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13069","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13069"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13069\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13069"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13069"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13069"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}