{"id":13057,"date":"2012-09-06T12:22:11","date_gmt":"2012-09-06T10:22:11","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13057"},"modified":"2012-09-06T12:22:28","modified_gmt":"2012-09-06T10:22:28","slug":"un-sangeros-razboi-cu-autorul-care-pana-la-urma-n-a-mai-avut-loc","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-sangeros-razboi-cu-autorul-care-pana-la-urma-n-a-mai-avut-loc\/","title":{"rendered":"Un sangeros razboi cu autorul, care, pana la urma, n-a mai avut loc"},"content":{"rendered":"

Liviu Antonesei, Victimele inocente si colaterale ale unui s\u00e2ngeros razboi cu Rusia. Unsprezece povestiri,<\/em> Polirom (Ego. Proza), sIasit, 2012, 224 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u201e\u00cen literatura pe care o scriu, totul este real, totul este imaginar, totul este fantasmatic, ele se amesteca, iar imaginatia, ca si celelalte dimensiuni amintite se auto-limiteaza c\u00e2t este nevoie pentru a se armoniza. Daca procesul merge, iese un text (…) bun. Daca textul e prost, e clar ca mecanismul s-a blocat undeva, ca motorul a fost gripat.\u201c (Liviu Antonesei, interviu realizat de Andra Rotaru: http:\/\/www.agentiadecarte.ro\/2012\/05\/nu-exista-distinctii-esentiale-intre-diferitele-dimensiuni-ale-realitatii\/, accesat pe 27 august 2012).
\nPrezentate pe situl editurii-mama cu sentimentul ca \u201epreocuparea majora ce leaga textele si creeaza tematica \u00eentregului volum este aceea a confruntarii cu propriul destin, la o v\u00e2rsta la care \u00eeti constientizezi nu doar maturitatea, ci si calea ei fireasca spre batr\u00e2nete\u201c, las\u00e2ndu-mi deoparte convingerea, din pacate nu generala, umana, flagranta, ca \u00eembatr\u00e2nirea nu e deloc fireasca doar pentru ca ni se \u00eent\u00e2mpla tuturor, as avea cam aceeasi remarca \u00een ce priveste fatala grija vadita de aceste \u201eVictime inocente…\u201c. Nu cred ca Liviu Antonesei crede \u00een destin, dupa cum nu vad o preocupare majora comuna celor unsprezece povestiri. \u00cen fond, vorbim de niste proze scurte, nu despre altceva. Mignone, dar si minimaliste. Sau, poate, prelu\u00e2nd jargonul auctorial, des fausses maigres?
\nDin tinutul secuiesc <\/strong>
\npe tar\u00e2mul femeiesc<\/strong>
\nFie ca sunt rezultantele unui joc textualist cu realitatea, fie ca fac drumul invers, \u00eenchipuind ludic un de-a v-ati ascunselea realist cu textul, fiecare dintre piesele cartii pare un mic eseu despre te miri unde si ce. Registrele sar de la socioreportaj la confesiune tragicomica sau cvasiparabola, gener\u00e2nd un puzzle de \u00eentors pe toate fetele, numai bun ca lectura de hiperconsum. \u00cenc\u00e2t ultimul volum semnat Liviu Antonesei se citeste \u2013 pentru ca e scris la fel \u2013 dintr-o suflare. Lejer, indecis, indecidabil, dar de \u201eo indecizie reala, nu (…) jucata\u201c, ce vine sa traseze niste finaluri deschise pe care titlurile povestirilor, mai degraba de capitole dintr-un roman lacunar, le anunta cumva de fiecare data.
\nPrin urmare, \u201e\u00centr-un sat din secuime, icoana Maicii Domnului a \u00eenceput deodata sa vorbeasca\u201c, dupa cum singur spune pastorul indigen, tulburat \u00een limba rom\u00e2na. Dublu motiv de mirare pentru sociologul naratorial, a carui mai mult dec\u00e2t neaosa tulburare se manifesta la r\u00e2ndu-i plenar c\u00e2nd ajunge la fata chipului sf\u00e2nt, auzind vopseaua vorbind rom\u00e2neste; ba mai mult, intrusul fuge, direct la \u201egara din Sf\u00e2ntu Gheorghe. \u00cenainte de pr\u00e2nz eram \u00een tren. Nu catre casa, ci spre Bucuresti \u2013 era primul care venea si pleca. \u00cen asemenea \u00eemprejurari, \u00eentotdeauna este cautat un vinovat si, dupa cum am \u00eenvatat nu at\u00e2t din experienta, c\u00e2t scum altfel? \u2013 n.m., L.M.t mai degraba din lecturi, nu numai ca este cautat un tap ispasitor \u2013 dar mereu este gasit\u201c. Apoi, devenit revelionard \u00eentr-un polis cosmopolit (\u201eOcolul Cracoviei \u00eentr-o singura noapte, laolalta cu incredibila si banala poveste de dragoste a unui turist yankeu\u201c), prozatorul observa un barbat amorezat pe nepusa masa de-o chelnerita, catalog\u00e2nd \u00eempreuna cu partenera sa diferitele si variatele deznodaminte posibile; fragmentul va fi\u00a0 completat \u00een a doua jumatate a volumului prin \u201eCe cauta neamtul \u00een Polonia?\u201c, ocazie pentru Liviu Antonesei de-a ne da lectii gastronomice de generozitate, nu doar de bun-gust \u00een scriitura.
\nMai departe, \u00een \u201eA doua marturie a Mariei, cealalta Marie\u201c, se recurge la stravechiul truc al manuscrisului gasit, mai exact la un caiet cu \u00eensemnarile unei foste narcisiace \u2013 altfel spus, \u00eentoarcerea pactului fictional, mascat \u00een pact autobiografic. Fericitul posesor al notitelor ne ofera un portret robot al ipocriziei feminine (deloc misogin, de altfel), ce observa ca, spre deosebire de prostul congener, pentru specia numita femeie, dragostea fizica precede dragostea cu D mare sau mai stiu eu de care. Firesc, probabil, autorul aseaza \u00een imediata continuare a cartii \u201eZiua \u00een care a \u00eenceput sa moara tata\u201c, cel mai acut personal text, la care se prea poate ca \u00eensusi Liviu Antonesei sa tina prea mult, av\u00e2nd \u00een vedere legitimarea sa de catre tata, ca rezultat al citirii unor bucati eseistice pornind de la propozitia \u201eToti oamenii sunt muritori\u201c: \u201eDa, Liviu, cred ca ai \u00eencurcat-o, esti scriitor\u201c, adevarata formula de binecuv\u00e2ntare paterna, de sustinere mai favorabila dec\u00e2t tot talentul si tratatele de inspiratie.
\nCaldura mare<\/strong>
\nPoate cam pripit ale(a)s(a) ca titlu de volum (de un spectaculos comercial oricum debarasabil, desi ciuntit), \u201eVictimele inocente si colaterale ale unui s\u00eengeros razboi cu Rusia care p\u00eena la urma nu a mai avut loc\u201c, surprinde modul \u00een care istoria mare, cu tavalugul si nerabdarea sa proverbiala, navaleste \u00een istoria mica dintr-o vacanta de vara, c\u00e2nd un copil devine comandant al unei armate \u00eencropite peste noapte, hotar\u00e2t sa nu-si lase cartierul sub sinele acelorasi tancuri ce invadasera Cehoslovacia. \u00cen plus, aduc\u00e2nd putin cu stilul si atmosfera din \u201eMendebilul\u201c cartarescian, povestirea se naste involuntar ca o rememorare cauzata madlenic de o carte postala din 1968, ivita dupa moartea mamei; de fapt, naratorul o gaseste \u00eempreuna cu doua plicuri datate 1989, las\u00e2ndu-l pe lectorul neavizat sa saliveze dupa \u00eenca o microrelatare a unui hipersaturat eveniment macroistoric, pe care, din fericire, Liviu Antonesei se multumeste sa-l treaca rapid cu vederea.
\nPeste ani, ca si cum ar fi desprinse dintr-un jurnal de vacanta cretana, \u201eO\u00a0 dimineata foarte buna pentru un drum spre plaja\u201c nu e nimic altceva dec\u00e2t un drum printre posibile personaje: \u201edaca as fi un scriitor de romane politiste, (…) i-as da cinci euro omului de la receptie si as afla datele de baza ale personajelor, as pune apoi un microfon undeva la masa lor si le-as asculta conversatia, dar (…) nu sunt autor de romane politiste\u201c; iar \u201eNeasteptata aparitie a lui Poseidon pe insula lui Zeus\u201c, cu alte cuvinte a unui preot sexagenar cu fizic neptunic, se apropie de un ecumenism gratuit si facil \u2013 demascata \u201ehierofanie\u201c fiind o posibila contrapondere la un alt \u201eslujitor al lui Hristos\u201c, cel din prima povestire.
\nMai departe, \u201eNefericita aventura a prietenului meu Adam Leon, profesor, literat, fotograf si martir\u201c, \u00een razboi surdo-mut cu sotia din cauza unei nimfomane. Bine\u00eenteles, Liviu Antonesei nu poate pierde prilejul sa intervina cu teorii literare si deconventionalizari metatextuale, care, de la un punct, nu fac dec\u00e2t sa produca lehamite: \u201ePovestea destul de greu, cu pauze si reveniri, cu precizari dupa alte pasaje de poveste, asa ca voi \u00eencerca sa rezum, pe c\u00e2t posibil, incredibila sa \u00eent\u00e2mplare dintr-o frumoasa dimineata de sf\u00e2rsit de primavara. Ceea ce \u00een viata e dezl\u00e2nat, lacunar, repetitiv, b\u00e2lb\u00e2it nu poate ram\u00e2ne la fel \u00een literatura, pentru ca risti sa fii acuzat de critici de lipsa coerentei. Desi, la urma urmei, nu despre literatura este vorba aici, ci despre \u00eencercarea de a ajuta un prieten ajuns la grea \u00eencercare\u201c. Daca vrem cu adevarat literatura, o vom gasi cu asupra de masura \u00een caricatural-grotescul \u201eUn presedinte oarecare\u201c \u2013 deci tipic \u2013 autosuspendat \u00een urma unui miros (de cadavru, sa-i spunem) pe care-l exhala din toti porii. Daca vrem altceva, nici literatura, nici subversiune, putem citi tot, p\u00e2na la capat, ca niste buni lectori specializati. \u00cen ultima povestire din volum, \u201eRaport despre doua cupluri smulse realitatii, \u00eensotit de un comentariu vag, imprecis, privind realitatea ca atare\u201c, personaj-narator-autorul se documenteaza la strand, eventual pentru viitoarea carte.
\n\u201eVictimele inocente…\u201c ale lui Liviu Antonesei: niste oameni fotografiati \u00een noaptea dintre ani, treziti din somn ca \u00eentr-un vis odorific, sau dati pe m\u00e2na detectivilor pentru a se dovedi mai reali dec\u00e2t fanteziile, fantasmele si presupunerile unui prozator ce declara la tot pasul ca, macar pentru el, cel putin, toata literatura e realista si autobiografica, din simplul motiv ca, nu-i asa, visele si dorintele ne sunt la fel de \u00eent\u00e2mplate precum faptele sau vorbele, daca nu cumva ne dorim viata sau ne traim visele. Chiar e necesar un scriitor bun pentru concluzia asta? Probabil ca da.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Liviu Antonesei, Victimele inocente si colaterale ale unui s\u00e2ngeros razboi cu Rusia. Unsprezece povestiri, Polirom (Ego. Proza), sIasit, 2012, 224 p.   \u201e\u00cen literatura pe care o scriu, totul este real, totul este imaginar, totul este fantasmatic, ele se amesteca, iar imaginatia, ca si celelalte dimensiuni amintite se auto-limiteaza c\u00e2t este nevoie pentru a se… Cite\u0219te mai mult »Un sangeros razboi cu autorul, care, pana la urma, n-a mai avut loc<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7959,7960],"class_list":["post-13057","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-liviu-antonesei","tag-victimele-inocente-si-colaterale-ale-unui-sangeros-razboi-cu-rusia-unsprezece-povestiri"],"views":1453,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13057","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13057"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13057\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13057"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13057"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13057"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}