{"id":13054,"date":"2012-09-06T12:19:36","date_gmt":"2012-09-06T10:19:36","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13054"},"modified":"2012-09-06T12:20:02","modified_gmt":"2012-09-06T10:20:02","slug":"minimalismul-la-sat","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/minimalismul-la-sat\/","title":{"rendered":"Minimalismul la sat"},"content":{"rendered":"

Dan Coman, Parohia,<\/em> Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2012, 160 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u201eIrezistibil\u201c, cartea de acum c\u00e2tiva ani a lui Dan Coman, lasa impresia ca relatia scriitorului cu proza e c\u00e2t se poate de pasagera. Contribuiau la aceasta senzatie caracterul fragmentar si puternica amprenta autobiografica. <\/strong><\/em>
\nMai degraba dec\u00e2t o modificare de poetica, trecerea de la poezie la proza parea sa ilustreze doar o nevoie de confesiune ceva mai tranzitiva. De aceea, aproape nimeni nu se astepta ca Dan Coman sa recidiveze at\u00e2t de repede cu roman. Desi, \u201eroman\u201c e cam impropriu spus, daca tinem cont de amestecul de epic si de lirism al \u201eParohiei\u201c\u2026 Greu de \u00eencadrat, cea mai recenta carte a lui Coman pare sa ilustreze superior calitatile poetului si ale prozatorului.<\/strong><\/em>
\nUn narator debil<\/strong>
\nCaci, desi \u201eParohia\u201c are \u00een centru istoria unei familii \u00eentr-un sat bistritean din ultimii ani ai comunismului, modalitatea de transcriere a acestei istorii e c\u00e2t se poate de personala. Pe de o parte, pentru ca romanul nu urmeaza o logica narativa \u00eencheiata la toti nasturii. Capitole lungi, de larga respiratie epica, alterneaza cu notatii scurte, similipoetice. Probabil ca cea mai frapanta \u201etehnica\u201c a volumului este, \u00eensa, o voita lipsa de perspectiva. Toate comentariile de p\u00e2na acum au insistat asupra naturii rudimentare a personajelor, de la brutalul M\u00e2rza, p\u00e2na la fiii redusi mintal (\u00een diferite grade, ce-i drept) ai preotului. Mai putin s-a observat \u00eensa ca debil e \u00eensusi naratorul \u00eent\u00e2mplarilor, \u00een masura \u00een care, mai degraba dec\u00e2t sa le expuna motivatiile si resorturile interne, nu face dec\u00e2t sa le \u00eenregistreze la firul ierbii. Aceasta sub-perspectiva, mai degraba dec\u00e2t spectaculosul evenimentelor, da cheia atmosferei burlesti a cartii. Lipsesc din r\u00e2ndul notatiilor auctoriale nu doar motivatiile actiunilor sau \u00eencadrarile mai generale (abia finalul romanului trimite voalat la izbucnirea Revolutiei din 1990), ci si sondajele psihologice \u2013 ba uneori si precizarile privind identitatea personajelor. Expusa astfel, nu-i de mirare ca lumea satului bistritean din \u201eParohia\u201c capata un aspect ermetic. Desi frazele lui Coman sunt c\u00e2t se poate de limpezi, resortul lor ad\u00e2nc scapa mai \u00eentotdeauna. Un capitol \u00eentreg e structurat, astfel, dupa logica notatiilor poetice (pastr\u00e2nd inclusiv pauzele grafice dintre r\u00e2nduri):
\n\u201e\u00cei placea sa stea \u00een poarta. <\/strong>
\nApara excelent.<\/strong>
\nMa \u00eentorceam de la scoala, ma schimbam si, daca nu mai \u00eentreba nimeni nimic, o taiam pe c\u00e2mp. Faceam ca o cucuvea si Ninia aparea imediat, cu animalele ei \u00eempartite \u00een gramajoare egale, \u00eenaint\u00e2nd fara nici un zgomot.
\n\u00cemi aprindea tigara si mi-o \u00eentindea. N-aveam vreme de pierdut:
\n\u00eenfigeam doua bete \u00een iarba uscata si scoteam de sub tricou manusile de cauciuc lungi p\u00e2na la cot pe care le folosea mama c\u00e2nd clatea hainele la r\u00e2u. Si le punea cu multa \u00eendem\u00e2nare, apoi se aseza la mijlocul distantei dintre bete, aplec\u00e2ndu-se si legan\u00e2ndu-se usor.
\nNu renunta la tigara din coltul gurii, naframa si-o str\u00e2ngea la spate, cizmele de cauciuc plescaiau c\u00e2nd se misca.
\nNumaram sapte pasi de la bete \u00eenspre casa ei. Faceam un semn cu calc\u00e2iul, apoi \u00eemi aranjam cu grija mingea.
\nO minge grea, de guma, ovala si plina de petice.
\nSutam c\u00e2t de tare puteam, fara nicio retinere.
\nSarea si daca n-avea nicio sansa. Se arunca dupa fiecare minge, plonja de-i sareau cizmele din picioare. Apara si desculta, n-o asteptam sa se \u00eencalte, recuperam mingea si trageam iar, imediat.
\nC\u00e2nd n-o apara ea, trageam eu pe l\u00e2nga\u201c.
\nPresbitism cronic<\/strong>
\nParadoxul e ca, fara a depasi vreodata limitele realismului, o asemenea modalitate stilistica \u00eencurajeaza ambiguitatile de tot soiul, fac\u00e2nd ca relatiile dintre personaje sa devina imposibil de precizat. Aproape nimic nu e explicabil pe cale logica, de la bizara relatie a naratorului cu schioapa Ninia, partenera de fotbal, de fumuri de tigara si apoi de viata, p\u00e2na la violentele militianului M\u00e2rza asupra populatiei. Si \u2013 din nou \u2013 nu pentru ca aceasta lume n-ar avea propria coerenta si consistenta, ci pentru ca vocea naratoare sufera de presbitism cronic. Vazute prea de aproape, sentimentele de dragoste\/ adversitate, disputele politice sau doar ritualurile de zi cu zi ale vietii de la sat se scufunda \u00een zona pulsionalului. Dimensiunea informa a pre-simtirilor, a presentimentelor, a instinctelor si a umorilor \u00eel intereseaza cel mai mult pe Dan Coman \u00een aceasta falsa monografie a satului rom\u00e2nesc. E interesant de observat ca proaspatul prozator bifeaza, \u00eentr-adevar, toate cliseele romanului nostru rural: iubirea interzisa, avaritia, cruzimea autoritatilor fata de localnici, nevoia de puritate naturala amestecata cu bestialitatea primitivului, descrierea evenimentelor festive etc. At\u00e2ta doar ca acestor tematici li se extrag cu tact si meticulozitate vertebrele, p\u00e2na devin aproape de nerecunoscut. Din ele mai ram\u00e2ne o atmosfera difuza, apasatoare sau eliberatoare, precum si o gestica umana greu de integrat \u00eentr-un ansamblu. De altfel, majoritatea capitolelor din roman se cer citite si savurate separat. Daca pe Dan Coman nu-l intereseaza \u2013 sau n-are talent pentru \u2013 constructia epica pe spatii vaste, \u00een schimb, el e deja un maestru al genului miniatural. Nu fragmente de proza scurta, ci mici tablouri aproape comportamentiste despre \u201emoravurile\u201c unei umanitati sucite fac savoarea acestei proze de citit cu lupa. Nimic liricoid \u00een spatele gesturilor exotice ale personajelor, caci, ca un prozator adevarat, Dan Coman are deja stiinta economiei cuvintelor si a gesturilor. \u00cen schimb, multa senzorialitate si culoare \u00een cele mai ne\u00eensemnate miscari ale acestor rurali minimalisti: \u201eCum venea iarna, cum se facea imediat seara. Totul se oprea. Nu mai era nimic de facut si mama se linistea \u00een sf\u00e2rsit, st\u00e2nd aplecata peste lucrul ei de m\u00e2na, cos\u00e2nd p\u00e2na se termina lumina zilei fete de masa cu flori. Uneori \u00eel ajutam pe tata sa care lemne \u00een casa, alteori ma uitam pe geam cum da zapada deoparte, fac\u00e2nd o carare subtire si dreapta p\u00e2na la poarta. Degeaba scuturam antena, degeaba o \u00eenv\u00e2rteam prin zapada, iarna, televizorul nu functiona deloc. La cinci si jumatate aprindeam lumina, la sase se lua. \u00cemi placeau mult de tot momentele acelea dintre stingerea becului si aprofundarea lampii. Stateam \u00eentins pe pat, ascult\u00e2nd lemnele trosnind \u00een soba de tabla, urmarind flacarile, ridic\u00e2nd privirea si urm\u00e2nd umbrele jucause \u00eencoace si-ncolo pe pereti. \u00centotdeauna gaseam o umbra care sa semene cu Ninia si nu ma mai dezlipeam de ea\u201c.
\nRam\u00e2ne doar riscul ca acest hedonism senzorial, niciodata motivat epic \u2013 ba chiar amplificat de stilul eliptic al prozatorului \u2013, oric\u00e2t de savuros la o lectura lenta, sa nu plictiseasca cititorul ceva mai grabit, mai ales \u00eentr-o traditie literara obisnuita cu subiecte virile. Chiar si asa, \u201eParohia\u201c \u00eel consacra pe Dan Coman drept un prozator experimental demn de luat \u00een seama, capabil oric\u00e2nd sa insufle o gura de aer proaspat prozei noastre de azi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dan Coman, Parohia, Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2012, 160 p.   \u201eIrezistibil\u201c, cartea de acum c\u00e2tiva ani a lui Dan Coman, lasa impresia ca relatia scriitorului cu proza e c\u00e2t se poate de pasagera. Contribuiau la aceasta senzatie caracterul fragmentar si puternica amprenta autobiografica. Mai degraba dec\u00e2t o modificare de poetica, trecerea de la poezie la… Cite\u0219te mai mult »Minimalismul la sat<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[267,7698,2516],"class_list":["post-13054","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dan-coman","tag-parohia","tag-prozatori-romani-contemporani"],"views":1662,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13054","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13054"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13054\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13054"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13054"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13054"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}