Fericitii nostri analisti, locatari ai canalelor de televiziune, carora li s-au alaturat temporar nefericitii opozitiei de azi abia iesiti de la putere, ne bombardeaza zilnic cu banalitatea ca vara politica rom\u00e2neasca a fost bulversata de erori. \u00cen interpretarea lor, acestea tin de schimbarea presedintilor Camerelor si de initierea referendumului pentru demiterea presedintelui, miscari care ar fi \u00eengrijorat Europa. C\u00e2nd Bruxelles-ul a avut chef sa ia \u00een considerare si explicatiile oficiale, nu doar dosarul pregatit de eurodeputatii rom\u00e2ni de dreapta, a aparut o modificare de discurs. Norocul \u00eel pun, cu rezerve, pe seama faptului ca dl Barroso si-a adus aminte de \u00eentelepciunea cu care Seneca cerea sa se faca o judecata dreapta: auditur et altera pars. Comisia Europeana a acceptat sottovoce ca schimbarea nu a \u00eencalcat regulile democratiei, dar ca iuteala cu care s-a produs nu este sanatoasa. Aceasta este cu adevarat o eroare dar nu a Bucurestiului ci a Bruxelles-ului. Democratia nu are viteze, nu se masoara \u00een secunde daca o parcurgi pe 100 de metri. La noi, ca sa ram\u00e2nem pe terenul sportului, democratia a devenit o proba de anduranta, ca maratonul, \u00een care efortul de rezistenta al rom\u00e2nilor abia daca este luat \u00een considerare. Dupa doua decenii de democratie reprezentativa, politica ne umileste, ca popor,\u00a0 exact ca \u00een vremea din urma a dictaturii lui Ceausescu.
\nNu \u00eencape nici o \u00eendoiala ca vara politica din Rom\u00e2nia a fost rascolita de erori. Schimbarea unui presedinte de Camera, care numara voturile \u00een Parlament ca Pristanda steagurile puse la Primarie, nu este o eroare. Considerarea ca inoportuna a demiterii unui presedinte caruia dizgratia propriului popor nu-i rascoleste secretiile umilintei, ci \u00eei st\u00e2rneste satisfactii pentru victorii de mahala, este cinica. Necazurile noastre vin, \u00eensa, din alta parte, dintr-un adevar apasator. Acela ca nu avem oameni de stat care sa gaseasca, pe plan intern, antidotul abandonului intereselor tarii si, pe plan extern, forta de a evita\u00a0 turbulentele \u00een care intram ciclic. Nu avem \u00eenca oamenii care sa fi \u00eenteles corect importanta cruciala a Rom\u00e2niei pentru Europa. Ca sa ofer un reper, amintesc opinia lui Grigore Gafencu care scria, \u00een 1954, ca ,,Rom\u00e2nia e cheia Europei rasaritene si de miazanoapte. Cine tine aceasta cheie si o \u00eentrebuinteaza pentru a-si \u00eentinde \u00eemparatia poate patrunde \u00een Balcani cobor\u00e2nd spre str\u00e2mtori sau urca Dunarea \u00een sus, p\u00e2na \u00een inima Europei\u201c (,,Situatia internationala a Rom\u00e2niei sub ocupatia sovietica dupa zece ani\u201c). Daca este folosit cu \u00eentelepciune si diplomatie, acest statut ne permite sa nu acceptam chemarea la ordine. Schimbarile din mai, de exemplu, puteam sa le explicam de la Bucuresti si, daca era necesar, aduceam un plus de informatii \u00een proxima reuniune a Consiliului Europei. Ne scuteam, astfel, sa ne procopsim cu cele 11 porunci ale dlui Barroso. Demnitatea acestei\u00a0 pozitii o impuneau interesele de stat cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t, entuziasti, rom\u00e2nii aprobasera aderarea la Uniunea Europeana si, odata cu aceasta, transferul unor prerogative de suveranitate nationala. Dar ambitiosul pretendent la presedintie a tinut sa arate ca este mai democrat dec\u00e2t dl Barroso. Si, din pacate, t\u00e2narul nostru prim-ministru, din lipsa de experienta, a acceptat sa duca la Bruxelles acest mesaj perfect inutil. Aceasta este o eroare majora. Avem si noi una, cea a neimplicarii serioase \u00een politica. Platim scump indiferenta pe care am manifestat-o, prin atitudinea de non-combat, la fraudele electorale din 2004 si 2008, la politizarea justitiei, la eludarile repetate, \u00een 2012, ale spiritului legii de catre Curtea Constitutionala si la concursul politiei dat dezordinii \u00een stat \u00een toti cei 23 de ani de la rasturnarea regimului comunist. Toate acestea sunt suma lipsei de reactie adecvata la jaful economic instalat odata cu marea privatizare pentru care a insistat at\u00e2t de atletic Comisia si alte instante europene. Pentru ,,reformele\u201c socotite necesare privatizarii, Comisia a impus viteza maxima, fara sa evalueze consecintele. A reactionat abia c\u00e2nd coruptia adusa de privatizare nu a mai fost de suportat, dar era prea t\u00e2rziu. Sa spunem deschis: nici p\u00e2na azi, \u00een evaluarea acestui fenomen devastator, instantele europene nu au fost dispuse sa ia \u00een calcul propriile lor beneficii. C\u00e2nd vor fi analizate serios cauzele si conditiile privatizarii \u00een Rom\u00e2nia se va constata ca interesele strainilor nu au avut nici urma de neprihanire.
\nAcum sa ne oprim ceva mai aplicat la schimbarile de pe scena politica rom\u00e2neasca. Nervozitatea st\u00e2rnita la Berlin fata de acestea nu are nimic de-a face cu aspiratiile rom\u00e2nilor, ci cu jocurile de putere \u00een Europa. C\u00e2nd doamnei Merkel \u00eent\u00e2lnirile cu presedintele rom\u00e2n \u00eei st\u00e2rneau haz, nimeni nu avea cel mai mic motiv sa creada ca, \u00een Bundestag, cancelara aprinsese candela grijii pentru soarta democratiei \u00een Rom\u00e2nia. De \u00eendata ce au venit la putere socialistii \u00een Franta, atitudinea s-a schimbat brusc. Spectrul pierderii dreptei \u00een Europa se arata si la Bucuresti. Si asa s-a ajuns sa se considere ca presedintele rom\u00e2n, care \u00eesi gasea cu greu un loc p\u00e2na si \u00een fotografiile de grup ale europenilor, trebuia salvat. Desi, \u00een final, s-a acceptat ca schimbarile din mai nu au pus \u00een pericol democratia \u00een Rom\u00e2nia, condamnarea lor nu a \u00eencetat la Berlin si la Bruxelles. Frisoanele trebuie puse \u00een legatura cu stradania de a fi evitat efectul bulgarelui de zapada pe care \u00eel pot avea schimbarile de la Paris. Perspectivele alegerilor din Germania sunt \u00een plina evaluare. Lor li se adauga reala slabire a fortelor de dreapta \u00een Italia, Spania si Portugalia, criza fara leac a Greciei si st\u00e2njenitoarea situatie \u00een care a intrat democratia \u00een\u00a0 Ungaria, Olanda, Finlanda, Belgia unde dreapta, ca sa guverneze, recurge la sprijinul extremistilor. Rom\u00e2nia mai lipsea din acest tablou! Pe acest fond, desi reconsiderata constitutionalitatea lor, schimbarile din tara noastra nu au putut fi acceptate fara rezerve. De aici si nervozitatea dlui Barroso.
\nSi acum, sa proiectam dintr-un alt unghi, o alta lumina asupra \u00eent\u00e2mplarilor prin care a trecut Bucurestiul. Perspectiva\u00a0 reintrarii Rom\u00e2niei \u00een zona de interese a unei Frante socialiste nu a fost vazuta cu ochi buni la Bruxelles si din alte motive, altele dec\u00e2t cele ale dreptei europene. Acestea vor fi aflate c\u00e2nd vom cunoaste continutul ,,discutiilor\u201c Barroso-Ponta. Dl Barroso nu este obligat sa ne spuna ce s-a \u00eent\u00e2mplat, desi marturisirea lui, daca s-ar produce, i-ar face serviciul unui bun democrat. Dar t\u00e2narul nostru prim-ministru are fata de istorie aceasta datorie. Poate ca unii dintre noi au rabdare sa-i astepte memoriile promise cu un z\u00e2mbet strengaresc. Multi nu mai avem timp. De aceea, sunt \u00eendreptatit sa consider ca nu trebuia sa se \u00eentoarca la Bucuresti cu cele 11 porunci numai pentru a-i demonstra domnului Barroso ca, de dragul democratiei, putem accepta orice conditie. Aceasta slabiciune a devenit p\u00e2rghie \u00een m\u00e2inile comisarului general pe care a folosit-o cu panas dictatorial pentru a-si sprijini familia politica din Rom\u00e2nia. Aici este eroarea cea mai grava a dlui Barroso. Domnia sa nu a fost ales sef al Comisiei ca om politic. Din functia pe care o are nu trebuie sa se \u00eengrijoreze c\u00e2nd o schimbare de guvernare \u00eentr-un stat membru nu convine familiei politice din care provine. Grija domniei sale este pentru respectarea regulilor democratiei iar \u00een Rom\u00e2nia, s-a convins p\u00e2na la urma, acestea au fost respectate. Doamna Merkel, da, are o \u00eendreptatire sa se lupte pentru interesele dreptei pentru ca a venit la putere \u00een numele ideologiei de dreapta. Eroarea domniei sale este \u00een alta parte: nu ne convinge ca poate depasi alergia istorica germana fata de rom\u00e2ni.
\nSi acum, o alta observatie legata str\u00e2ns de tratamentul Rom\u00e2niei pe plan european. C\u00e2t timp Franta era la dreapta, Bucurestiul a fost ignorat sau chiar tratat cu dispret. Revedeti scena c\u00e2nd Sarkozy \u00eei refuza o lamurire presedintelui rom\u00e2n ridic\u00e2nd m\u00e2na \u00eentr-un gest folosit pentru subalterni. Sosirea socialistilor la putere pe malul Senei schimba lucrurile. Perspectiva reintrarii Rom\u00e2niei \u00een orbita unei Frante socialiste, ca ,,partener ocrotit\u201c, nu putea fi agreata de actuala dreapta europeana. Ea aminteste de initiativele de tipul celei luate de Mitterrand care a readus ,,mica sora latina\u201c, prin Francofonie, \u00een zona de influenta preponderenta a Parisului.
\nCe pacat ca t\u00e2narul nostru prim-ministru, politician modern si pragmatic, nu a uzat de \u00eentelepciunea cu care Gafencu\u00a0 intuia statutul tarii noastre. Daca s-ar fi folosit de drepturile conferite de importanta, puterea si situarea la Gurile Dunarii a Rom\u00e2niei, el ar fi putut sa o tempereze chiar si pe doamna Merkel. Concluzia la care sunt obligat: decontarea tuturor erorilor de mai sus se va face exclusiv pe seama rom\u00e2nilor. Aceasta este povara pe care va trebui sa o ducem \u00eenca un timp.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Fericitii nostri analisti, locatari ai canalelor de televiziune, carora li s-au alaturat temporar nefericitii opozitiei de azi abia iesiti de la putere, ne bombardeaza zilnic cu banalitatea ca vara politica rom\u00e2neasca a fost bulversata de erori. \u00cen interpretarea lor, acestea tin de schimbarea presedintilor Camerelor si de initierea referendumului pentru demiterea presedintelui, miscari care ar… Cite\u0219te mai mult »Povara erorilor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4],"class_list":["post-13043","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial"],"views":1710,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13043","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13043"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13043\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13043"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13043"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13043"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}