Sindrom universal si natural al unor generatii alunec\u00e2nd usor-usor din scena ori efect pustiitor al grabei si agresivitatii nerabdatoare ale \u201ecelor ce vin\u201c \u2013 uitarea, cu inefabila melancolie pe care o simt evocatorii sai, e un fenomen paradoxal: cu c\u00e2t mai \u201euitati\u201c sunt cei uitati, cu at\u00e2t mai mult par sa creasca sansele lor de a fi redescoperiti si \u201ere\u00eenviati\u201c. Si \u00eenca: \u201ere\u00eenviati\u201c \u00eentr-o forma ori haina cu totul noua, de care nici contemporanii lor, \u201esaizecistii\u201c iesiti din mantaua lui Calinescu, n-au fost deplin constienti. Este cazul unui critic si istoric literar precum Dinu Pillat prezentat \u00een \u201eRom\u00e2nia literara\u201c de Razvan Voncu, \u00een lumina volumului restitutiv \u201eDinu Pillat, Spectacolul rezonantei. Eseuri, evocari, sinteze\u201c editie \u00eengrijita de Monica Pillat si George Ardeleanu (Editura Humanitas, 2012). Titlul cronicii lui Razvan Voncu spune totul: \u201eAl doilea Pillat\u201c. La fel s-ar putea intitula si articolul Adinei Dinitoiu despre \u201eAmintirile deghizate\u201c ale lui Ovid
\nS. Crohmalniceanu din editia \u00eengrijita si prefatata de Ioana P\u00e2rvulescu tot la Humanitas. \u201eAl doilea Crohmalniceanu\u201c la antipodul nedreptatitului \u201edogmatic proletcultist\u201c din ochii criticilor sai, este, la a doua sa nastere, produsul celor doua decenii c\u00e2t a condus cenaclul universitar Junimea al \u201eoptzecistilor\u201c \u00eenfiintat de George Ivascu. \u00cen realitate \u00eensa, o realitate aproape invizibila \u00een context, fr\u00e2nturi din ultimul, \u201eal doilea\u201c Crohmalniceanu, asa cum apare el \u00een t\u00e2rziile \u201eAmintiri deghizate\u201c, subvietuiau chiar \u00een epoca lui \u201erealist-socialista\u201c. De un sindrom al uitarii sufera momentan si un critic altadata notoriu precum Sami Damian, nu de mult iesit din scena: \u201eUn mic text discret dintr-un numar trecut al \u00abRom\u00e2niei literare\u00bb\u201c \u2013 scrie Gabriel Dimisianu \u00eentr-o evocare intitulata cu m\u00e2hnire, dar si revolta mocnita, \u201eDeja uitatul S. Damian\u201c \u2013 \u201emi-a dat de veste ca Sami Damian a murit. Erau amintite acolo c\u00e2teva elemente de biografie, se mentiona stabilirea lui Damian \u00een Germania, la Heidelberg, \u00een 1974, erau enumerate cartile pe care le-a scris si, la urma, era exprimat regretul pentru \u201epierderea dureroasa\u201c pe care critica noastra a suferit-o. Nimic mai adevarat, dar asemenea enunturi nu sunt totusi conventionale, nu sunt prea reci? Mie asa mi se par\u201c. Asa este, dar aceasta nu ma \u00eempiedica sa-mi verific, cu textul emotionant si informat al lui Gabriel Dimisianu, parerea despre natura paradoxala a fenomenului universal si natural al uitarii: cu c\u00e2t mai \u201euitati\u201c sunt cei uitati, cu at\u00e2t sansa redescoperirii lor sporeste. Caci, \u00een fine, \u201edeja uitatul S. Damian\u201c prinde o noua viata chiar \u00eencep\u00e2nd cu acest text, comemorativ, al criticului \u201esaizecist\u201c de la \u201eRom\u00e2nia literara\u201c. \u201eAl doilea S. Damian\u201c e previzibil si el, ca si Ovid S. Crohmalniceanu, chiar si \u00een manifestarile critice \u201emarcate de spiritul sociologizant al anilor 50, imposibil de evitat \u00een conditiile de atunci\u201c. Rautaciosii ar putea ricana cu exemplul celor putini care au evitat chiar atunci, c\u00e2nd era \u201eimposibil\u201c, numitul \u201espirit sociologizant\u201c, ori au tacut de tot, \u00een catuse sau la cimitir. \u00cen cazul lui S. Damian, ca si al lui Ovid S. Crohmalniceanu, ca si al multor altora, va urma o lunga, dificila despartire de acel spirit tutelar, \u201epe masura ce climatul general devenea altul\u201c \u2013 scrie G. Dimisianu \u2013 \u201e\u00eengaduind cercetarea propriu-zis literara, valorizarea estetica. Studiile masive despre romanele lui G. Calinescu, despre Marin Preda, despre \u201edirectii si tendinte \u00een proza noua\u201c se \u00eenscriu \u00een acel orizont al redescoperirii esteticului\u201c. \u00cen ele, \u00een acele studii, partial datate, se \u00eentrevad totusi semnele celui de-al doilea, viu si viabil, S. Damian, supravietuitorul celui \u201edeja uitat\u201c. Exista si un al treilea S. Damian, la antipodul bl\u00e2ndetii fara limite si amenitatii cu care a fost creditat \u00een epoca si dupa aceea, p\u00e2na azi, c\u00e2nd omul si-a dat obstescul sf\u00e2rsit. Unul care se naste din propozitia lui G. Dimisianu, potrivit careia S. Damian \u201e\u00eentelege de ce s-a produs un eveniment sau altul, de ce s-a mers \u00eentr-o anume directie, \u00eentelege fara a fi \u00eensa neutru\u201c. Din haina prea bl\u00e2ndului critic apare, astfel, un personaj nou, un moralist, \u201epledant si polemic, adversar inflexibil, \u00eenversunat al mentalitatilor obscurantiste al nationalismelor si al reflexelor totalitariste, \u00een special de dreapta, respinge \u201emalversatiile ivite \u00een cultura\u201c si ia totdeauna apararea valorilor democratiei, a deschiderilor europene, pro-Occident, \u00een fine. Eseurile din \u201eDuelul invizibil\u201c (1977), \u201eFals tratat de psihologia succesului\u201c (1995), \u201eReplici din burta lupului\u201c (1997), \u201eArunc\u00e2nd manusa\u201c (1999) aduc marturia capacitatilor polemice ale lui
\nS. Damian. Cine a vorbit despre bl\u00e2ndetea lui fara limite se vede ca nu l-a citit\u201c. \u00centr-adevar, acesta ram\u00e2ne de citit, inclusiv cu excesele inevitabile pe care un ins pledant si polemic, adversar inflexibil, \u00eenversunat le comite, confirm\u00e2nd astfel si defectele care \u00eensotesc fatal marile calitati (\u201ecazul\u201c \u201eDelirul\u201c, \u201ecazul\u201c \u201eCaderea \u00een lume\u201c si altele c\u00e2teva…) \u00centr-un critic suspectat (!) de \u201ebl\u00e2ndetea fara limite\u201c, clocotea chiar si un \u201eanarhist\u201c, cu un gust ascutit al avangardei, dar tainuit, pentru experiment si revolta literara: \u201eAnii liberalizarii ideologice relative de la mijlocul deceniului sapte al veacului trecut\u201c \u2013 atrage atentia G. Dimisianu \u2013 \u201efac sa se manifeste \u00een voie o dispozitie oarecum tainuita p\u00e2na atunci a lui S. Damian: aceea de a \u00eencuraja experimentele, inovarile, revoltele fata de clisee, fata de normele neclintite. Oniricii \u00eei dob\u00e2ndesc girul (D. Tepeneag, Vintila Ivanceanu, Iulian Neacsu, Florin Gabrea) si \u00een general tinerii care inoveaza, desfid canoanele, convenientele. Deci nu doar pe onirici \u00eei \u00eencurajeaza, ci si pe alti tineri \u00een ale caror texte desluseste un sunet nou: Stefan Banulescu, Nicolae Velea, Sorin Titel, George Balaita, D.R. Popescu, S\u00e2nziana Pop. Toti acestia reprezinta pentru el cursul nou al prozei, sincronizat, macar \u00een unele cazuri, cu experientele europene sau sud-americane\u201c\u2026 Reprezentant al echilibrului \u00een critica rom\u00e2neasca de astazi, dupa opinia lui Marian Papahagi, criticul care scrie despre \u201edeja uitatul S. Damian\u201c nu ia acest echilibru drept compromis, ci \u00een \u00eentelesul sau organic, ca un echilibru \u00eentre antiteze: de aceea, va scrie cu aceeasi suplete si cu egal gust literar despre clasicul, \u201e\u00eenvechitul\u201c Costache Negruzzi, ca si despre moderni si modernisti, \u00eentr-o lectura deschisa, permeabila varietatii infinite a stilurilor literare. \u00cen buna masura, ceea ce scrie despre \u201edeja uitatul S. Damian\u201c i se potriveste lui \u00eensusi, ilustr\u00e2nd o predispozitie \u00eennascuta si cultivata a adevaratului critic: dispozitia \u201ede a \u00eencuraja experimentele, inovarile, revoltele fata de clisee, fata de normele neclintite\u201c. \u00cen fond, prin scrierile ce-i fac de neuitat, asemenea critici dezvaluie \u201emodernitatea\u201c clasicului Negruzzi si \u201evechimea\u201c oniricilor D. Tepeneag si Vintila Ivanceanu, pe scurt, a tuturor \u201econtemporanilor nostri\u201c, vechi ori noi. Iata motivul pentru care \u201ecei uitati\u201c, cu c\u00e2t sunt mai uitati, cu at\u00e2t mai mult \u00eesi cresc sansele de a fi recititi si redescoperiti.
\n\u201eInternationala mea\u2026\u201c
\nDe un comentariu drept si comprehensiv al lui Alex Goldis se bucura \u00een paginile revistei \u201eRom\u00e2nia literara\u201c masiva depozitie memorialistica a unuia dintre marii intelectuali din st\u00e2nga elitei rom\u00e2nesti: Ion Ianosi, cu volumul \u201eInternationala mea. Cronica unei vieti\u201c (Iasi, Editura Polirom, 858 pag.). Prima tentatie a cititorului acestei carti exceptionale e aceea de a o citi \u00een oglinda cu volumul, si el masiv, al altui mare intelectual rom\u00e2n, acesta \u201ede dreapta\u201c, din elita noastra: Adrian Marino, cu \u201eViata unui om\u201c singur, aparut la aceeasi mare editura Polirom. De la \u201eViata unui om singur\u201c la \u201eInternationala mea\u201c e distanta, uriasa, dintre doua feluri de a trai \u00een lume, pentru sau \u00een contra lumii: chestiunea dublei g\u00e2ndiri si a comportamentului \u201edeghizat\u201c se pune de la sine. O expertiza asupra acestor moduri dramatice de a supravietui sau de a \u00eencerca sa supravietuiesti ar fi mai mult dec\u00e2t binevenita: doi mari intelectuali, cu optiuni diferite si \u201esuferind\u201c diferit epoca \u00een care au trait. Pe unul dintre ei epoca a lasat urme de nesters, sentimente si resentimente pe care nicic\u00e2nd nu si le poate reprima, necum \u00eenfr\u00e2nge: amaraciunea se revarsa \u00een valuri contra tuturor si \u00eempotriva a toate. Nu mai exista remediu pentru o \u00eempacare cu lumea. Nu mai putin marcat de epoca si conjunctura, celalalt este un mare intelectual care stie si \u00eentelege ca, oric\u00e2t de \u201eleninist\u201c ar suna, nu poti trai \u00een societate fiind liber de societate! Se poate, vin ceilalti cu raspunsul: se poate trai \u00een pesteri sau \u00een puscarii. Ce aleg, ce urasc, ce iubesc cei doi pot furniza o suma de comparatii menite, eventual, ca la capatul unui drum \u00eenchis, cele doua m\u00e2ini despartite, st\u00e2nga si dreapta, sa revina la acelasi corp, pastr\u00e2ndu-si functiunile si dotarile specifice pentru a \u00eentretine si face sa supravietuiasca \u00eensusi \u201ecorpul\u201c din care fac parte. O fi o iluzie: o lectura \u00een oglinda a celor doua depozitii cum putine avem ar fi binevenita. \u00cen loc de aceasta \u201efantezie\u201c, ma bucur deocamdata sa notez opinia cumpanita si comprehensiva a unui critic din \u201enoua generatie\u201c despre \u201eInternationala mea\u2026\u201c de Ion Ianosi. \u201eCaci, per total, \u00abInternationala mea\u2026\u00bb e marturia extrem de credibila si de nuantata a unuia dintre putinii nostri intelectuali veritabili de st\u00e2nga\u201c \u2013 scrie Alex Goldis. \u201eTemperamentul discret si prudent, dar \u00een acelasi timp sincer, ferm si lipsit de emfaza l-au facut pe Ion Ianosi sa parcurga, fara mari accidente biografice, momentele cele mai dificile ale istoriei postbelice. Militant socialist \u00eenca de pe bancile liceului, Ianosi n-a facut niciodata exces de zel nici c\u00e2nd i s-au \u00eencredintat functii oficiale. Dimpotriva. Profesorul de estetica si-a c\u00e2stigat respectul breslei scriitoricesti sprijinind de c\u00e2te ori a fost posibil publicarea unor carti importante (\u201eJurnalul de la Paltinis\u201c, \u201eDrumul la zid\u201c, \u201eExpresivitatea involuntara\u201c etc.) sau intrarea unor scriitori valorosi \u00eentr-un circuit interzis (Ana Blandiana).
\nAutobiograful \u00eesi poate marturisi deschis, fara a face caz, meritele, sanction\u00e2ndu-si cu onestitate, excesele. Mai \u00een gluma, mai \u00een serios, c\u00e2teva pasaje din \u201eInternationala mea\u2026\u201c aduc o autocritica luminata de pe pozitia celui care are totusi constiinta \u00eempacata ca n-a gresit \u00een momente cheie si ca \u201ea iesit onorabil din capcane\u201c. Aceasta mistica a faptelor concrete, de contabilizat imediat, provine nu doar din \u00eencrederea marxista \u00een contingent, ci si din constiinta ca, la un bilant obiectiv, esteticianul si-a pus activitatea \u00een slujba binelui chiar din interiorul unui sistem profund viciat\u201c. Existenta si activitatea profesionala a lui Ion Ianosi infirma opinia, plina de prejudecati, ca \u00eentr-un sistem tarat si viciat toti indivizii traiesc si supravietuiesc viciosi si tarati orice ar face. Din contra, ne spune exemplul sau \u201ecazul\u201c lui Ion Ianosi, Binele poate fi slujit chiar \u00een (din) interiorul Raului, oric\u00e2t de straniu ar suna aceasta constatare (nu spun idee, opinie sau optiune!). Mai departe, Alex Goldis subliniaza un alt fapt paradoxal: \u201eDestul de singular \u00een destinul intelectual post-revolutionar e si faptul ca Ianosi nu si-a retractat niciuna dintre credintele anterioare, asa cum au facut multi altii, sub amenintarea furiei nediferentiate a anticomunismului. Dimpotriva, Ion Ianosi a avut curajul sa atraga atentia asupra valorilor de st\u00e2nga chiar c\u00e2nd acestea au fost asimilate acuzator comunismului, stalinismului, leninismului. Profesorul a avut curajul reeditarii si revalorizarii lui Marx (2004) drept filozof fundamental al modernitatii \u00eentr-o perioada c\u00e2nd la noi el mai trecea drept criminal de razboi. Polemicile lui cordiale si nuantate, dar categorice, cu Vladimir Tismaneanu sau Andrei Plesu \u2013 plus ne\u00eentelegerile tacite cu Gabriel Liiceanu, taxat drept \u201eun anticomunist visceral\u201c \u2013 l-au pastrat pe Ion Ianosi \u00eentr-o dezbatere de idei necesara \u00een inflamatele decenii postrevolutionare\u201c. Ion Ianosi ar putea marturisi, \u00eempreuna cu un Sartre, ca important nu este ce a facut istoria din tine, dar ceea ce tu ai facut cu ceea ce istoria a facut din tine: din acest unghi de vedere, \u201eretractarea\u201c credintei anterioare \u00een valorile promovate de aceasta ar fi dovada lasitatii intelectuale. Si Ion Ianosi nu o face, deoarece serviciile mari si autentice aduse culturii rom\u00e2ne \u00een timpul comunismului au fost facute chiar \u00een numele acestor valori ignorate, viciate \u00een chip demagogic sau aruncate la gunoi. Un veritabil intelectual de st\u00e2nga a carui marturie impresionanta se \u00eencheie \u2013 dar nu se sf\u00e2rseste! \u2013 cu aceasta admirabila promisiune si profesiune de credinta respectate \u00een fapte, nu doar \u00een vorbe: \u201eMajoritatea intelectualitatii din Rom\u00e2nia a fost dintotdeauna conservatoare. Liberalii, desi la origine anticonservatori, au migrat de pe pozitii moderat de st\u00e2nga pe altele subliniat de dreapta. Social-democratii au fost putini si neinfluenti. Pe ce ma bazez ca om de st\u00e2nga, \u00een conditii deloc prielnice pentru ea, azi si aici? Cum sa-mi justific pozitionarea? Sau sa nu mai disociez st\u00e2nga si dreapta, dupa cum (ne) \u00eendeamna at\u00e2tia? La capatul at\u00e2tor deziluzii ar fi cazul sa-mi asum formula unui prieten, care s-a definit \u00een fata mea ca un \u201edezangajat\u201c? Nu, eu nu sunt nici azi un dezangajat, macar pentru mine si putinii cu care mai comunic. Repet \u00eentrebarea: De ce sunt \u00een continuare de st\u00e2nga? Raspund: din cauza nedreptatilor si a nedreptatitilor. Caci \u00eenainte de a fi ideologica, st\u00e2nga este (sau ar trebui sa fie) sociala\u201c.<\/p>\n
<\/p>\n
Erata<\/strong>
\n\u00cen articolul \u201eSpiritul critic si nodul \u00een papura\u201c, publicat de dl C. Stanescu \u00een numarul de saptam\u00e2na trecuta (32) al revistei \u201eCultura\u201c, \u00een loc de \u201e\u00abActualitatea literara\u00bb, \u00abrevista a Uniunii Scriitorilor din Rom\u00e2nia\u00bb\u201c se va citi \u201e\u00abActualitatea literara\u00bb, \u00abrevista a Unirii Scriitorilor din Rom\u00e2nia\u00bb\u201c.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"Sindrom universal si natural al unor generatii alunec\u00e2nd usor-usor din scena ori efect pustiitor al grabei si agresivitatii nerabdatoare ale \u201ecelor ce vin\u201c \u2013 uitarea, cu inefabila melancolie pe care o simt evocatorii sai, e un fenomen paradoxal: cu c\u00e2t mai \u201euitati\u201c sunt cei uitati, cu at\u00e2t mai mult par sa creasca sansele lor de… Cite\u0219te mai mult »Despre cei uitati<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8178,1464,482],"class_list":["post-13038","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dinu-pillat","tag-razvan-voncu","tag-romania-literara"],"views":1726,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13038","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13038"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13038\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13038"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13038"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13038"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}