{"id":13029,"date":"2012-08-30T13:20:25","date_gmt":"2012-08-30T11:20:25","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13029"},"modified":"2012-08-30T13:21:10","modified_gmt":"2012-08-30T11:21:10","slug":"utopia-lui-9-12","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/utopia-lui-9-12\/","title":{"rendered":"Utopia lui 9-12"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Ce ati face daca ati avea mai mult timp liber? Ati explora misterele spatiului si ale timpului? Sau v-ati \u00eencaiera, ati fura si nu v-ati mai opri din baut, se \u00eentreaba Richard A. Posner \u00een \u201eThe New York Times\u201c. <\/strong><\/em><br \/>\n<em><strong>Posner comenteaza o carte intitulata \u201eHow much is enough?\u201c (\u00een traducere, \u201eC\u00e2t de mult este suficient?\u201c), semnata de Robert Skidelsky si Edward Skidelsky \u2013 tata si fiu, unul istoric, celalalt filosof. Teza cartii e aceea ca oamenii din tarile bogate, precum Marea Britanie si Statele Unite, muncesc prea mult \u00een ziua de astazi si, din aceasta cauza, rateaza \u201ebucuriile vietii\u201c \u2013 un concept etic ce defineste o viata \u201epe care ne-o dorim cu adevarat, nu doar una pe care doar vag si de la distanta ne-o dorim\u201c.<\/strong> <\/em><br \/>\nCei doi Skidelsky pornesc, la r\u00e2ndul lor, de la un eseu publicat \u00een 1931 de economistul John Maynard Keynes, intitulat \u201eEconomic Possibilities for Our Grandchildren\u201c (\u201ePosibilitati economice pentru nepotii nostri\u201c). Keynes anticipa ca, daca nu vom trece prin \u00eenca un razboi mondial, veniturile pe cap de locuitor, \u00een urmatoarea suta de ani, ar creste de patru p\u00e2na la opt ori, din cauza investitiilor continue de capital. P\u00e2na aici, economistul britanic a avut dreptate \u2013 \u00een ciuda faptului ca am trecut prin \u00eenca un razboi mondial, PIB-ul pe cap de locuitor \u00een SUA a crescut de aproape sase ori, din 1931 (si cam la fel si \u00een Regatul Unit), si mai sunt \u00eenca 19 ani p\u00e2na la \u00eemplinirea secolului. Dar Keynes credea si ca aceasta crestere a PIB-ului va avea ca efect o scadere dramatica a numarului de ore de munca; p\u00e2na \u00een 2030, o persoana ar trebui sa munceasca doar 15 ore pe saptam\u00e2na, pentru a-si pastra standardul de viata. Dupa rezolvarea \u201eproblemei economice\u201c, provocarea urmatoare ar fi cum sa umplem timpul liber al oamenilor cu activitati relaxante, pline de satisfactii.<br \/>\nCea de-a doua parte a profetiei lui Keynes e departe, \u00eensa, de a se \u00eemplini. Oamenii din tarile bogate muncesc mai putine ore pe saptam\u00e2na, \u00een medie, fata de 1929 \u2013 c\u00e2nd Marea criza economica, reduc\u00e2nd cantitatea de munca disponibila, a avut drept consecinta si scaderea saptam\u00e2nii de munca de la 50 la 40 de ore. Dar Keynes era de parere ca, \u00een 2010, englezii si americanii vor lucra doar 20 de ore pe saptam\u00e2na. \u00cen esenta, el avea dreptate spun\u00e2nd ca, deoarece marfurile si serviciile pot fi produse cu mult mai putine ore de munca dec\u00e2t \u00een 1930, am putea trai acum la fel cum traiau bunicii nostri pe atunci, muncind astazi mult mai putin. \u00censa problema e ca azi vrem sa traim mai bine dec\u00e2t bunicii nostri, \u00een anii \u201930.<br \/>\n\u201eCe am face cu tot timpul liber pe care l-am avea brusc pe m\u00e2na?\u201c, se \u00eentreaba Richard A. Posner. Cei mai multi oameni s-ar plictisi foarte repede, fara resursele pentru activitatile de relaxare incitante si variate cu care sunt obisnuiti \u2013 calatoriile \u00een strainatate, filmele si televiziunea, cazinourile, restaurantele, competitiile sportive, participarile \u00een competitii atletice, jocurile pe calculator, dietele, interventiile de chirurgie estetica si \u00eembunatatirea sanatatii si a longevitatii. Daca toata lumea ar lucra doar 20 de ore pe saptam\u00e2na, doar putine dintre aceste oportunitati s-ar mai putea materializa, deoarece oamenii care ar munci at\u00e2t de putin n-ar mai putea sa si le permita. Nici serviciile care ofera aceste activitati n-ar mai avea personal pe masura.<br \/>\nImplicatiile unui astfel de program de munca, de la 9 la 12, ar fi at\u00e2t sociale, c\u00e2t si individuale, arata Posner. Productivitatea muncii ar scadea, deoarece muncitorii ar acumula experienta si ar deveni eficienti mult mai lent. Tarile occidentale ar fi lipsite de aparare, daca soldatii lor ar fi \u00een serviciu doar 20 de ore pe saptam\u00e2na, si ar avea mai putine arme, deoarece si fabricile de armament ar functiona tot 20 de ore pe saptam\u00e2na. C\u00e2t despre ordinea civila, si ea ar avea de suferit, daca politistii, pompierii si doctorii n-ar munci dec\u00e2t de la 9 si 12.<br \/>\nDar cu ce ne-am umple tot acest timp liber? Poate vom \u00eenvata, cu totii, sa sculptam, sa c\u00e2ntam la un instrument muzical sau ne vom g\u00e2ndi la misterele spatiului si ale timpului. \u201eDar e ridicol sa ne g\u00e2ndim, scrie Richard A. Posner, ca, daca ar munci \u00eentre 15 si 20 de ore pe saptam\u00e2na, oamenii si-ar folosi timpul liber ca sa sculpteze \u00een marmura sau sa descifreze o partitura muzicala. Daca le-ar lipsi bunurile de larg consum si serviciile cu care sa-si umple timpul, ei s-ar lua la harta, ar fura, ar m\u00e2nca p\u00e2na s-ar sparge si ar dormi mult. Aristocratii englezi, \u00een vremurile lor de glorie, nu munceau, dar nici nu sculptau \u00een marmura si nu explorau misterele spatiului si ale timpului. V\u00e2natoarea, jocurile de noroc si amorurile erau activitatile lor preferate cu care \u00eesi ocupau tot timpul.\u201c<br \/>\nAsa ca, daca vrei ca cineva sa munceasca doar o jumatate din norma actuala de munca, pentru numai o jumatate din salariul actual, scrie Richard A. Posner, ar fi bine sa te g\u00e2ndesti foarte serios si sa gasesti un raspuns la \u00eentrebarea: oare ce-o sa fac c\u00e2nd ma voi trezi cu at\u00e2ta timp liber pe m\u00e2na?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Ce ati face daca ati avea mai mult timp liber? Ati explora misterele spatiului si ale timpului? Sau v-ati \u00eencaiera, ati fura si nu v-ati mai opri din baut, se \u00eentreaba Richard A. Posner \u00een \u201eThe New York Times\u201c. Posner comenteaza o carte intitulata \u201eHow much is enough?\u201c (\u00een traducere, \u201eC\u00e2t de mult este suficient?\u201c),&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/utopia-lui-9-12\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Utopia lui 9-12<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[8174,8173,8175],"class_list":["post-13029","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-ore-de-munca","tag-progam-de-munca","tag-timp-liber"],"views":1580,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13029","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13029"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13029\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13029"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13029"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13029"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}