{"id":13018,"date":"2012-08-30T13:14:58","date_gmt":"2012-08-30T11:14:58","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13018"},"modified":"2012-08-30T13:15:17","modified_gmt":"2012-08-30T11:15:17","slug":"23-august-cu-fast-cu-mic-si-cu-mare-mai-mult-zi-libera-decat-zi-nationala-i","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/23-august-cu-fast-cu-mic-si-cu-mare-mai-mult-zi-libera-decat-zi-nationala-i\/","title":{"rendered":"23 august cu fast, cu mic si cu mare,  mai mult zi libera decat zi nationala (I)"},"content":{"rendered":"<p>Textul de fata porneste de la un proiect de istorie orala \u00een care am dorit sa surprind, prin intermediul interviurilor specifice, conservarea, \u00een memoria colectiva, a unor elemente din cultura festiva si din comunitatea emotionala a comunismului. Am urmarit, \u00een acest proiect, felul \u00een care unii dintre contemporani \u00eesi amintesc despre sarbatorirea lui 23 august 1944, despre functiunea acestei sarbatori ca \u201eloc al memoriei\u201c si prilej de manifestare a timplui liber.<br \/>\nDaca fiecare dintre intervievati s-a raportat relativ diferit la acelasi eveniment (festiv), semanticile si concluziile sunt similare; mediul socio-cultural, apartenenta generationala, imaginea de sine, \u201edistantarea\u201c istorica, succesiunea rapida de evenimente istorice fundamentale petrecute \u00eentr-o secventa cronologica scurta au determinat un set de perceptii si explicatii precum cele pe care le veti descoperi mai jos. Unul dintre studentii mei, Popa Razvan, a realizat niste interviuri \u201e\u00een familie\u201c si a obtinut narari plastice si interesante, reconstituind involuntar, \u00een maniera \u201eefectului Rashomon\u201c, reimaginarile evenimentului 23 august, \u00eentr-o comunitatea rurala. Protagonistii sunt Aneta Badita, Viorel Aspritoiu si Adelin Badita \u2013 localnici din comuna Glavile, judetul Valcea.<br \/>\n<strong>\u00cenvatatoarea, fosta directoare<\/strong><br \/>\n<strong> de scoala<\/strong><br \/>\nFara resentimente, plina de paradoxuri si aplecata spre compromisuri cu istoria, fosta \u00eenvatatoare Aneta Badita (1) povesteste despre \u201e23 august, fosta zi nationala\u201c a Romaniei: \u201e\u00cemi este destul de greu, caci anii au trecut si nu \u00eemi mai amintesc exact desfasurarea fiecarei zile de 23 august, mai ales ca prin prisma meseriei am avut de-a face cu aceasta sarbatoare \u00een decursul a numerosi ani de comunism. Prima data, cand am fost implicata \u00een regiile acestei zile, a fost la finalul anilor \u201950, dupa ce am absolvit Liceul Pedagogic din Campulung Muscel, devenind \u00eenvatatoare \u00een comuna Amarasti, raionul Dragasani. Atunci&#8230; era o zi de chin, pentru ca, desi era vacanta, fiind \u00eenscrisa \u00een organizatia locala de partid, aveam de facut cu elevii o serie de activitati prin care si comuna noastra trebuia \u00absa cinsteasca\u00bb evenimentul de la 23 august&#8230; Era vara, era greu sa aduni copiii la scoala, se mai \u00eentampla sa mai vina si cate cineva de la raion, iar atunci&#8230; era o presiune \u00een plus! Fiind o comunitate mica, nu era ca \u00een marile orase. La noi se facea o sedinta mai solemna a organizatiei (de partid \u2013 n.n.), cu discursuri; sedinta era urmata, de regula, de o masa cu toate cadrele de partid, dar si cu bugetarii din comuna, chiar daca nu erau membri de partid.<br \/>\nSi elevii aveau un rol bine conturat. Se facea, dar nu \u00een fiecare an, o mica serbare, se spuneau poezii patriotice, se organizau si mici \u00eentreceri sportive cu elevii scolilor vecine, dar nu era ceva obligatoriu; \u00eensa, \u00een ultimii ani, dupa 1975, devenisera oarecum obligatorii manifestatiile de acest gen. La noi \u00een comuna, 23 august era, totusi, o zi banala. E mult spus banala, dar \u00een timpul lui Dej, cel putin la noi, nu era ca la oras&#8230; dar, spre final, adica dupa 1980, s-a schimbat si la noi cate ceva, mai ales ca ultimii doi primari s-au \u00eentrecut sa iasa \u00een evidenta \u00abla judet\u00bb.<br \/>\n\u00cen toata rutina, au existat \u00eensa cateva momente care merita povestite. Cand am iesit \u00eenvatatoare, dupa o inspectie de grad, inspectoarea m-a propus ca sa ma ocup de pionieri \u00een raionul Dragasani, asa ca a trebuit ca raionul sa trimita o delegatie de pionieri la centrul regiunii, adica la Pitesti. Cu ocazia aceea, eu am fost pentru prima data la o defilare a partidului. Alt moment a fost cand, \u00een ultimii ani ai lui Ceausescu, aceeasi poveste s-a repetat (cea cu delegatia \u2013 n.n.) si a trebuit ca scoala din Glavile, unde devenisem din 1984 directoare, sa trimita cativa pionieri la defilarea de la Ramnicu V\u00eelcea. De acel moment \u00eemi aduc aminte cu amuzament. Profesorul de sport de la noi, care trebuia sa conduca delegatia la oras, a primit sarcina sa selecteze doar elevi \u2013 fete si baieti \u2013 \u00eenalti. A fost destul de greu sa gasim asa ceva, chiar daca erau clase paralele la fiecare an de studiu. \u00cemi amintesc ca profesorul Aspritoiu a fost foarte emotionat atunci, se temea ca va da gres cu cate ceva, ca elevii vor fi stangaci \u00een regia defilarii.<br \/>\n\u00cen 23 august 1984 se terminase noul corp al scolii din Glavile, amenajandu-se si baza sportiva. Atunci, \u00een primarie si \u00een scoala, au sunat discursuri, s-a facut o mica parada pe terenul scolii, parada \u00een care elevii primisera, de la judet, pancartele si portretele cu Ceausestii. A fost o bucurie, pentru ca scoala a fost terminata prin munca satenilor, a fost si o serbare, a venit cam toata comuna, \u00een afara de muncitorii activi de erau pe la fabrici&#8230; Pai, ei lucrau \u00een fabrici sau erau dusi fortat la parade si marsuri la \u00abJudet\u00bb&#8230; Stiu cativa glaveni de lucrau la Combinatul de la Govora&#8230; de au ajuns, cu un astfel de prilej, si la Bucuresti, pe Stadionul National.<br \/>\nAltfel, nu se \u00eentampla nimic mai deosebit, poate doar faptul ca magazinul cooperativei era mereu plin \u00een saptamana cu 23 august si ca lumea de statea la coada reusea sa cumpere ce dorea, mai ales paine, aliment care \u00eenainte disparea brusc; primeau numai cei cu contract de porc. De asemenea, chiar si alte produse rare, precum cafea sau tutun, puteau fi gasite&#8230; apoi, brusc, dispareau.<br \/>\nEra greu, caci ajungeam acasa doar seara, \u00eensa era si o parte buna, adica masa aceea festiva la Caminul Cultural, un prilej destul de rar, \u00een care noi, cei angajati \u00een comuna, ne aflam \u00eempreuna.<br \/>\nLa Caminul Cultural era seara de filme. Filmele puse la Camin erau o atractie multumita careia satenii stiau ca vine 23 august. Apoi, dupa 1980, la \u00eenceputul filmelor era pusa, timp de cateva minute, cate o cuvantare a vrunui mai mare de la partid, sau chiar a Conducatorului&#8230; apoi, se bagau filmele. Filmele erau istorice, precum \u00abMihai Viteazul\u00bb, \u00abDacii\u00bb, de astea. Se venea la cinema, veneau familii \u00eentregi. 23 august nu era chiar o zi normala, \u00eensa era vara, satenii erau fiecare cu activitatile lor, iar organizatia de partid locala era mica, astfel ca nu se putea regiza ceva major. Acasa la mine, dupa ce venea si sotul, care era asistent medical primar la dispensarul din localitate, urmaream la televizor, de regula cu un grup de prieteni, manifestatiile de la Bucuresti, defilari transmise cu mare fast, caci am detinut unele din primele televizoare color din comuna, iar atmosfera din grupul nostru de cunostinte era una lejera, si ne permiteam sa comentam aspecte legate de aceasta zi si de modul cum ne conducea partidul, chiar daca la slujba toti eram seriosi si nu ne permiteam sa spunem ceva. Noi am \u00eenvatat, \u00eenca de la scoala, o anume varianta a istoriei, care se pare ca nu era cea corecta, dar personal \u00eenteleg de ce comunistii au distorsionat evenimentele de la 23 august 1944, caci altfel nu s-ar fi putut crea o noua zi nationala cu care sa se identifice\u201c.<br \/>\n<strong>Si totusi&#8230;<\/strong><br \/>\n\u201eEu cred ca orice regim cauta sa aduca ceva ce-i apartine. Sincera sa fiu, decat sa ai o zi nationala pe 10 mai, o zi dedicata doar regelui, prefer un 23 august, care parea a fi si o zi a romanilor; \u00een fond, eu asta cred&#8230; ca trebuie sa existe o zi nationala, adica ceva semnificativ si pentru masa populara. Nu era 23 august un moment perfect, dar oamenii au stiut sa gaseasca mereu si lucruri bune \u00een sarbatorirea acestei zile.\u201c<br \/>\nProfesorul de sport<br \/>\nProfesorul de sport Aspritoiu Viorel (2) sustine ca 23 august, ca sarbatoare, era semnul unei epoci \u00eendepartate: \u201eAu trecut ceva ani de atunci, am mai uitat, dar totusi \u00eemi aduc aminte destul de bine cam care era atmosfera si care erau activitatile din 23 august, mai ales ca, fiind profesor de sport, eram si eu implicat de catre organizatia de partid \u00een anumite evenimente pe plan local. \u00cen tineretea mea, celebrarile erau frumoase, dar apoi, cand am iesit cadru didactic, au \u00eenceput sa nu imi mai placa asa de mult, caci devenisera zile tensionate&#8230; ca sa zic asa&#8230; zile \u00een care totul trebuia sa iasa ca la carte; nu mai era nimic din sensul unei sarbatori&#8230; ma \u00eentelegeti ce vreau sa zic.<br \/>\nCand eram copil, \u00eemi placea, ne scoteau la parada \u00een Dragasani, si acolo erau de toate: cantece patriotice, pancarte&#8230; tot tacamul; dar, pentru copii, ceea ce se petrecea parea o joaca. Ne simteam importanti&#8230; as putea zice, acum. Pai&#8230; cum totul era organizat de adulti, noua, copiilor, fiind obisnuiti sa ascultam mereu de cei mari, acasa si la scoala, ni se parea ca participarea la 23 august era ceva important, acum aveam un rol. Cel putin eu, cu mintea mea frageda, aveam impresia ca fara noi nu putea iesi un 23 august frumos. De aceea zic, eu ma simteam important si bagat \u00een seama.<br \/>\n\u00cen rest, eu unul cred ca erau si oameni care chiar sarbatoreau. Dar marea majoritate a lumii, la manifestatii&#8230; deh, venea obligata&#8230; fie ca era pionier, utc-ist, muncitor sau agricultor. Dar, dupa finalul \u00abteatrului\u00bb, venea si o bucurie clara. \u00cen orase, mai ales, lumea muncitoare era libera, era vara, era cald, se mergea la terase, se bea multa bere, se mancau mici&#8230; si eu cred ca lumea \u00eesi permitea asta, pentru ca puterea de cumparare era mai mare fata de cea de acum. Oamenii veneau obligati la manifestatii, dar apoi urma \u00abziua libera de dupa\u00bb, berea rece, se \u00eentalneau unii cu altii \u00eentr-o atmosfera destinsa&#8230; si asta facea ca lumea sa uite partea urata a acestei sarbatori. Pentru tineri, 23 august devenea moment de nastere de idile; tinerii erau \u00eempreuna, fie ei la UTC sau nu, se distrau. Pentru ei se organizau spectacole, concerte&#8230; spre exemplu, era teatru de vara la Dragasani&#8230; ca sa nu mai vorbesc de vremea cand eram student la Bucuresti, unde posibilitatile de distractie erau mai mari si am avut parte de zile frumoase de 23 august.<br \/>\nPartea cu defilarea era mereu tensionata. Se observa falsul, lumea era sub presiune, trebuia ca totul sa para bine, fiecare sa \u00abiasa bine\u00bb \u00een fata superiorului sau; si acela, la randul lui, se chinuia sa faca totul \u00een asa fel \u00eencat sa fie vazut, \u00abmai sus\u00bb, cu ochi buni. \u00censa, pana la urma, lumea participanta la activitatile lui 23 august \u00eesi cam dadea seama ca evenimentul era o obligatie de serviciu&#8230; si accepta starea aceasta, chiar daca, \u00een adancul lor, oamenii nu iubeau ziua de 23 august. \u00cen anii \u201970, lumea era oarecum destinsa, mai lejera; lucrurile erau aranjate, \u00eensa atmosfera era relaxata; mai tarziu \u00eensa, s-a terminat cu asta. Pai&#8230; spre exemplu, la 23 august din anii \u201970, mai comentai cate ceva, la o bere, la terasa&#8230; unii \u00eesi permiteau cate o \u00abcritica politica\u00bb, nu era teama de mai tarziu.<br \/>\nDupa 1980, totul era facut sub teama, lumea executa mecanic cerintele de la 23 august, era un fel de teroare, mai mult frica, ne temeam sa nu fim \u00abturnati\u00bb, sa nu avem probleme cu organizatia de partid. Cu stupoare, am aflat, odata, ca fostul director al scolii Glavile, un tip Marcu, prin \u201982, a \u00abturnat\u00bb mai multe cadre didactice care comentasera negativ, \u00een cancelarie, despre activitatile din 23 august; si eu m-am numarat printre cei incriminati. Am fost chemat \u00abla partid, sa dau socoteala\u00bb pentru afirmatia ca: \u00abnoi, la 23 august, suntem oitele manate de ciobanul, de prim-secretarul de la judet\u00bb. Totul devenise mecanic, \u00abse executa\u00bb de teama, iar oamenii pierdusera si bucuria aceea a sosirii zilei de 23 august, bucurie care exista \u00een trecut, cu un deceniu \u00eenainte.<br \/>\nAm mai avut si alt hop (e un moment la care se refera si Aneta Badita \u2013 n.n.). Eu eram la \u00eenceput \u00een \u00eenvatamant, nu cred ca terminasem de prea multi ani facultatea, la Bucuresti. Atunci nu aveam, la scoala, copii prea \u00eenalti si a trebuit sa luam de la scolile vecine, dupa ce \u00eempreuna cu doamna Badita am fost sa discut cu directorii acelor scoli, elevi cu \u00eemprumut. Trebuia sa mergem la centru, la defilare. Atunci, am avut mari emotii, copiii nu prea pricepeau ce aveau de facut&#8230; ca una era sa faci o mica festivitate \u00een Glavile, de regula pe terenul scolii&#8230; alta era o manifestare mare, la \u00abcentru\u00bb. Iar daca ceva nu iesea bine, eu eram responsabil&#8230;<br \/>\n\u00cen rest, la tara, lumea era mai putin interesata, \u00eensa 23 august nu era chiar o zi ca oricare; totusi, cel putin la scoala, la primarie, se facea cate ceva, nu puteai sa nu organizezi nimic, era si o concurenta \u00eentre comune, caci, de multe ori, pe 23 august, sefii de la judet faceau turnee prin comune si trebuiau sa fie multumiti de ce vad&#8230; ca apoi&#8230; sa avem parte de liniste. Nu era prea bine ca prim-secretarul sa nu \u00abvada cu ochi buni\u00bb o comuna, comunitatea avea de suferit. Ce sa va mai zic, era stresant! Spre exemplu, cand veneau \u00een vizite \u00abcei de sus\u00bb. Uite, un 23 august care m-a obosit mult a fost cand se terminase noul corp al scolii \u00eempreuna cu o noua baza sportiva (si Aneta Badita relateaza despre eveniment \u2013 n.n.). Atunci a fost cea mai fastuoasa celebrare din Glavile. Eu am fost responsabil cu organizarea unei competitii sportive, dar si a micii parade cu elevii. Multa lume a fost scoasa atunci afara din case, caci primarul a tinut sa arate \u00abmai marilor de la centru\u00bb ce unita e comunitatea! A fost, pentru mine, un moment dificil. Doar la un 23 august din anii de facultate, cand am fost unul dintre nefericitii din primul rand, cand a trebuit sa am grija cateva ore \u00eentregi de una din literele imensului text \u00abJos fascismul\u00bb, am mai trait asa ceva! De fapt, a fost chiar mai epuizat. Cred ca a fost singura zi de 23 august cand nu m-am mai dus la obisnuitele beri \u00abde dupa\u00bb, chiar daca era o zi libera.\u201c<br \/>\n<strong>Si totusi&#8230;<\/strong><br \/>\n\u201eSincer, desi totul era facut din obligatie si din teama, 23 august era&#8230; totusi&#8230; \u00een acelasi timp si o zi cu parti bune. Eu, ca roman, apreciez sarbatoarea nationala, indiferent de regim, pana la urma e important sa existe si spiritul acesta. Comunistii au ales 23 august pentru ca nu aveau, cu adevarat, un alt eveniment istoric de sarbatorit, \u00een asta au fost pozitiv implicati&#8230; \u00een rest, era, cu adevarat, o zi nationala; din anume puncte de vedere, oamenii treceau cu vederea peste faptul ca era si o sarbatoare a comunistilor&#8230; si o simteau, \u00een calitate de romani, ca pe o sarbatoare a lor.\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Textul de fata porneste de la un proiect de istorie orala \u00een care am dorit sa surprind, prin intermediul interviurilor specifice, conservarea, \u00een memoria colectiva, a unor elemente din cultura festiva si din comunitatea emotionala a comunismului. Am urmarit, \u00een acest proiect, felul \u00een care unii dintre contemporani \u00eesi amintesc despre sarbatorirea lui 23 august&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/23-august-cu-fast-cu-mic-si-cu-mare-mai-mult-zi-libera-decat-zi-nationala-i\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">23 august cu fast, cu mic si cu mare,  mai mult zi libera decat zi nationala (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[8170,8171],"class_list":["post-13018","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-23-august-cu-fast","tag-zi-nationala"],"views":1562,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13018","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13018"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13018\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13018"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13018"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13018"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}