Eram studenti \u00eentr-un regim totalitar, care dadea semne de dezghet. Se decretase ruptura de doctrina stalinista, se
\neliberasera detinutii politici, se publica poezie legionara, whisky-ul se vindea \u00een alimentara la un pret modic.
\nLocalizati din memorie cafeneaua \u201eAlbina\u201c, pe strada Academiei.
\nStateam la o sueta cu colegul meu Vali Oteleanu, prieten cu care aveam afinitati. Noi\u00a0 \u2013 bursieri la stat \u2013, comandaseram din ultimii zece lei doua romuri \u201eJamaica\u201c rom\u00e2nesti. Deodata, un domn cu o statura impozanta, ras \u00een cap, \u00eembracat \u00eentr-un trenci cenusiu, care mirosea a haina statuta, s-a apropiat de noi cu o mina joviala si ne-a \u00eentrebat:
\n\u2013 \u00cemi permiteti sa sprijin si eu cafeaua la masa dumneavoastra?
\n\u2013 Va rog, am raspuns.
\nSi s-a asezat tacticos, \u00eencep\u00e2nd sa compuna un fel de ritual de degustare. Se vedea ca e un bautor \u00eempatimit de mirosul cafelei. \u00cen acelasi timp ne asculta cu atentia unui interlocutor discutia noastra aprinsa despre catharsis si sentimentul tragic la greci. S-a amestecat abrupt \u00een discutie:
\n\u2013 Baieti, stiti care este conditia personajului tragic si la Shakespeare, si la clasici, dar mai ales la greci, care au inventat tragedia? N-o spun eu, o spune Kierkegaard: personajul tragic comite actul abominabil, crima, \u00een deplinatatea facultatilor morale; vezi \u201eOedip\u201c, \u201eOthello\u201c, \u201eHamlet\u201c. Asta-i cheia: toti ceilalti, chiar si Nietzsche au stat la portile tragediei si au privit-o din toate partile, cum privim noi piramidele de mii de ani, fara sa le \u00eentelegem.
\nNe-a pus pe g\u00e2nduri interventia si am mai comandat un rom mare, pe care sa-l \u00eempartim \u00een doi, ca sa ne \u00eencadram fara bacsis \u00een cei zece lei. Chelnerul ne cunostea si stia ca de c\u00e2te ori luam bursa \u00eel recompensam boiereste.
\nDomnul cu trenci second-hand a vazut zbaterea noastra de a iesi cu demnitate din penuria \u00een care ne aflam.
\n\u2013 Baieti, ne-a abordat dupa ce am achitat nota. Am o rugaminte la voi. \u00cemi place cum g\u00e2nditi, dar mai ales cum va aprindeti. As vrea sa ofer si eu un r\u00e2nd, ca sa \u00eent\u00e2rzii placerea de a ma acomoda cu g\u00e2ndirea \u00een libertate. Am facut vreo doisprezece ani de puscarie politica.
\nBrusc, mirosul de haina statuta s-a \u00eentetit si un v\u00e2nt rece a \u00eenceput sa bata \u00eenspre noi, cei care am trait p\u00e2na atunci \u00een spaima parintilor nostri mereu amenintati de Securitate.
\n\u2013\u00a0 Nu va speriati, ne-a ghicit batr\u00e2nul g\u00e2ndurile. Sunt reabilitat. Tovarasii ma cultiva. Uite, va marturisesc de ce trebuie sa fac cinste astazi. Eu sunt economist. Am fost pe vremuri, c\u00e2teva luni, ministru de Finante si am dat bursa viagera de poet lui Bacovia. Azi i-am dat o lectie de economie \u2013 cui credeti? \u2013 lui Alexandru B\u00e2rladeanu, ministrul vostru. Am primit dimineata un telefon de la cabinetul lui \u00een acest scop. Am spus: \u201eExcelenta (asta e apelativul de reverenta pe care noi \u00eel respectam si \u00een puscarie fata de fostii ministri), nu ma pricep dec\u00e2t la economia Rom\u00e2niei capitaliste, p\u00e2na \u00een \u201938-\u201940. Dupa acesti ani n-am mai practicat.\u201c \u201eChiar asta ma intereseaza\u201c, mi-a raspuns el. \u201eTe astept la mine pe la ora 17,00\u201c. M-am prezentat punctual. M-a primit cu un coniac \u201eMilcov\u201c, foarte bun. Eu sunt connaisseur. \u201eCourvoisier\u201c e biet copil fata de el. I-am dat toate reperele \u00eentr-o jumatate de ora. At\u00e2t a durat \u00eentrevederea si m-am ridicat. Mi-a \u00eentins un plic. L-am primit, dar n-am \u00eendraznit sa-1 deschid p\u00e2na c\u00e2nd n-am ajuns aici. Adineauri, m-am dus la toaleta si i-am numarat. Sunt 2.000 de lei (doua lefuri de actor stagiar). Asa ca \u00eemi pot permite sa ofer si eu un r\u00e2nd de rom.
\nApoi ne-a aratat urmele de lant deasupra gleznei, de la izolare, unde \u2013 pentru ca era socotit periculos, recalcitrant \u2013, a trebuit sa stea legat cu m\u00e2inile de picioare. Ne-a invitat peste doua zile, \u00eentr-o duminica, la Biserica Rusa, unde se tinea un \u201eTe Deum\u201c pentru Basarabia, cu participarea lui Alexandru B\u00e2rladeanu si Corneliu Manescu, unde urma sa tina si Domnia Sa o dizertatie. N-am putut participa la acel eveniment si nu l-am mai vazut o perioada buna de timp.
\nAm plecat \u00een armata, apoi la Teatrul National din Timisoara. Nu stiam cum \u00eel cheama, nici cine era, p\u00e2na c\u00e2nd Ovidiu Codrus mi l-a recomandat. L-am revazut dupa c\u00e2tiva ani prin zona Salii Palatului, la \u201eTurn\u201c, la braseria \u201eAth\u00e9n\u00e9e\u201c, la \u201eCina\u201c.
\nFiindca i-am amintit \u00eent\u00e2lnirea noastra din perioada anonimatului, se apropia de masa noastra, folosind aceeasi deschidere: \u201e\u00eemi permiteti sa-mi sprijin si eu cafeaua la masa dumneavoastra?\u201c.
\n\u2013 Domnule Petre Tutea, raspundeam eu, privind ostentativ ceasul de la m\u00e2na (era o malitie acceptata de el, ca un joc permanent \u00eentre noi), daca iar \u00eemi aratati scrisoarea de la Emil Cioran, \u00een care va decreteaza geniu national, sa stiti ca am citit-o saptam\u00e2na trecuta. E subliniata cu verde.
\n\u2013 Domnule Eusebiu, eu nu am nici o vina; Emil Cioran, acest derbedeu sublim, nu \u00eenceteaza sa ma numeasca geniu national. Priviti!, scotea ca un magician, din buzunarul de la piept, o alta scrisoare. Aceasta e subliniata cu albastru!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Eram studenti \u00eentr-un regim totalitar, care dadea semne de dezghet. Se decretase ruptura de doctrina stalinista, se eliberasera detinutii politici, se publica poezie legionara, whisky-ul se vindea \u00een alimentara la un pret modic. Localizati din memorie cafeneaua \u201eAlbina\u201c, pe strada Academiei. Stateam la o sueta cu colegul meu Vali Oteleanu, prieten cu care aveam afinitati.… Cite\u0219te mai mult »\u00centre verde si albastru<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-13012","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":1422,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13012","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13012"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13012\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13012"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13012"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13012"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}