{"id":13006,"date":"2012-08-30T13:08:56","date_gmt":"2012-08-30T11:08:56","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13006"},"modified":"2012-08-30T13:09:14","modified_gmt":"2012-08-30T11:09:14","slug":"un-domn","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-domn\/","title":{"rendered":"Un domn"},"content":{"rendered":"

Pe Mircea Spataru l-am cunoscut \u00een 1990, la memorabila sa expozitie de la Dalles, c\u00e2nd i-am fost prezentat de Nicolae Breban, unul dintre constantii sai admiratori. Dupa nume, \u00eel stiam, la fel ma stia si d\u00e2nsul, din zona \u201eEchinox\u201c-ului, dar, spre uimirea noastra reciproca, desi, probabil, drumurile ni se intersectau aproape zilnic \u00een Clujul anilor \u201970, nu ne-am \u00eent\u00e2lnit niciodata. A trebui sa vina o revolutie (sau ce-o fi fost) si \u201etranshumanta\u201c sa la Bucuresti ca sa ne apropiem si sa devenim prieteni.<\/strong> <\/em>
\nCeea ce m-a impresionat de la primele noastre \u00eent\u00e2lniri a fost faptul ca desi venea de undeva de la tara, din Moldova, \u00eentreaga lui fiinta emana fara ostentatie o aristocratie, un aer de veritabil \u201edomn\u201c, de parca ar fi avut \u00een urma vreo trei-patru generatii si blazoane nobiliare. Se \u00eembraca impecabil, nu se repezea \u201emiticist\u201c \u00een discutii, prefer\u00e2nd tacerea si ascultarea, se bucura discret de o gluma buna, de un calambur reusit. Era boem incurabil, din si de clasa, pe cale de disparitie, a \u201eCrailor de Curte Veche\u201c; ma uluia de fiecare data faptul\u00a0 \u2013 pe care pot sa-l confirme toti cei care l-au cunoscut c\u00e2t de c\u00e2t\u00a0 \u2013 ca dupa nopti \u00een sir de colocvii la un pahar de vorba si vin bun prelungite p\u00e2na spre dimineata, \u00een aceeasi dimineata, la prima ora, era fra\u00eeche, la patru ace, \u00een biroul sau de rector de la Universitatea de Arta bucuresteana, \u00een timp ce noi, \u201enovicii\u201c, abia ridicam, spre pr\u00e2nz, c\u00e2te-o geana. Si apropo de Universitate: prea multi a \u201enasit\u201c el la aceasta institutie si multi, cu precadere ardeleni, \u00eei datoreaza enorm, daca nu altceva, macar cariera didactica. Fiindca o calitate definitorie, printre at\u00e2tea altele, a Rectorului (cum \u00eei spuneam toti) era generozitatea. As putea da o lista lunga cu cei pe care i-a ajutat (y compris financiar) sau pe care i-a promovat, ca valori plastice.<\/p>\n

O grea boala (pe care a ascuns-o multa vreme cu aceeasi delicata discretie) l-a macinat \u00eencetul cu \u00eencetul si a dar\u00e2mat \u00een cele din urma statuia propriei fiinte devenite at\u00e2t de fragila. Ram\u00e2n \u00eensa, perene, dincolo de amintirile noastre, celelalte monumente ale sale: tulburatorul \u201eIuliu Maniu\u201c din Piata Revolutiei, romanticul, ascetul \u201eBalcescu\u201c din Parcul Izvorul Rece, impunatorul \u201eDe Gaulle\u201c de l\u00e2nga Herastrau etc., etc. Si am credinta ca timpul, grabit cu omul, va avea rabdare cu opera sa.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Pe Mircea Spataru l-am cunoscut \u00een 1990, la memorabila sa expozitie de la Dalles, c\u00e2nd i-am fost prezentat de Nicolae Breban, unul dintre constantii sai admiratori. Dupa nume, \u00eel stiam, la fel ma stia si d\u00e2nsul, din zona \u201eEchinox\u201c-ului, dar, spre uimirea noastra reciproca, desi, probabil, drumurile ni se intersectau aproape zilnic \u00een Clujul anilor… Cite\u0219te mai mult »Un domn<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8169],"class_list":["post-13006","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-mircea-spataru"],"views":1476,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13006","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13006"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13006\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13006"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13006"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13006"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}