{"id":13002,"date":"2012-08-30T13:05:11","date_gmt":"2012-08-30T11:05:11","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13002"},"modified":"2012-08-30T13:07:41","modified_gmt":"2012-08-30T11:07:41","slug":"nu-cred-in-teatrul-care-vorbeste-in-general","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nu-cred-in-teatrul-care-vorbeste-in-general\/","title":{"rendered":"\u201eNu cred \u00een teatrul care vorbeste \u00een general\u201c"},"content":{"rendered":"

Judit Dobre-K\u00f3thay \u00een dialog cu Cristina Rusiecki<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

\u00cen 2012 Premiul Uniter pentru \u00eentreaga cariera i-a revenit scenografei Judit Dobre-K\u00f3thay. Dupa absolvirea sectiei de Scenografie a Institutului de Arte Plastice \u201eNicolae Grigorescu\u201c din Bucuresti, aceasta a lucrat ca scenograf al Teatrului National \u201eRadu Stanca\u201c din Sibiu, iar mai apoi al Teatrului National T\u00e2rgu Mures. \u00centre 1991 si 2004 a fost angajata Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, devenind colaboratoare permanenta a regizorului Tompa G\u00e1bor. De ani buni face o redutabila echipa artistica cu regizorul Bocs\u00e1rdi L\u00e1szl\u00f3. Din 1990 este profesor la Catedra de scenografie din cadrul Universitatii de Arta Teatrala T\u00e2rgu Mures. Judit Dobre-K\u00f3thay a conceput scenografia pentru peste trei sute de spectacole de teatru si opera, ca si pentru doua filme.<\/strong> <\/em>
\nAm \u00eent\u00e2lnit-o pe vremea c\u00e2nd lucra la montarea \u201eIulius Caesar\u201c (dupa grafia preferata de regizor) conceputa de Alexander Hausvater la Teatrul National Timisoara. Vorbind cu domnia sa, am descoperit un creator cu minte structurata si discurs consistent, capabil de o analiza \u00een niveluri sucesive de interpretare. Toate enunturile rostite de Judit Dobre-K\u00f3thay par concluzia matura a numeroase acumulari si reflectii petrecute \u00een timp.<\/p>\n

Cristina Rusiecki: Participati la nasterea unui spectacol de teatru politic. Regizorul, dl Alexander Hausvater, pledeaza \u00een favoarea artistului angajat, militant, care trebuie sa fie un om al cetatii. Stiu foarte putini oameni de teatru \u00een Rom\u00e2nia care sa simta fervoarea angajarii \u00een politic.<\/em><\/strong>
\n Judit Dobre-K\u00f3tay:<\/strong> Daca ne g\u00e2ndim la razboiul Statelor Unite \u00eempotriva Iraq-ului, se configureaza o imagine asupra lumii care \u00eendeamna la un fel de resemnare. Deci iata ca nu e vorba numai de zona asta geografica. Manipularea a existat dintotdeauna, dar tehnologia superavansata de care dispune omenirea \u00een momentul de fata o faciliteaza \u00een proportii extraordinare. Eu personal, va spun drept, am fost acuzata de cunostinte si prieteni la un moment dat ca vad peste tot numai actiuni ascunse, manipulare, ca am devenit at\u00e2t de banuitoare fata de oameni. De unde si p\u00e2na unde aceasta fatala negativitate? Domnule, nu am o atitudine negativista, dar nu trece saptam\u00e2na \u00een care sa nu \u00eent\u00e2lnesc un exemplu \u00een viata mea ori \u00een mass-media care sa-mi dea dovezi clare, palpabile ca fenomenul de manipulare se extinde cu repeziciunea cancerului. Evident, si datorita tehnologiei moderne. Deci omul nu este mai pregatit ca \u00eenainte, dar are mai multe mijloace la dispozitie sa-si exerseze perversiunea. Atunci, fara ca eu sa fiu o defetista, o negativista, deodata ma pomenesc g\u00e2ndind ca nu am cum sa tin piept sau sa ma lupt \u00eempotriva ei. Pentru ca \u00eentr-o lupta cavalereasca, unde dusmanii stau fata \u00een fata si \u00eesi asuma propria identitate, exista un dialog pro si contra: ne putem bate pentru ceva anume, ne putem lua de g\u00e2t din cauza asta. Dar cu manipularea e altfel.<\/p>\n

C.R.: Cum se schimba datele \u00een privinta manipularii?<\/em><\/strong>
\n J.D.-K.:<\/strong> Manipularea \u00eeti da senzatia ca totul este \u00een ordine si tot timpul te alimenteaza d\u00e2ndu-ti dreptate, pacalindu-te pentru ca-ti da dreptate si conduc\u00e2ndu-te \u00een directia \u00een care exista interesul acelui grup care se poate extinde de la o comunitate mai mica p\u00e2na la una foarte mare. Cred ca acesta este un lucru \u00eengrozitor si eu personal nu am mijloace, dec\u00e2t fiind prezenta si atenta, sa evit pe c\u00e2t posibil sa cad \u00een capcana manipularii care \u00eencepe de la ce alimente sa consumam. \u00cemi aduc aminte de toata povestea cu industria medicamentelor, toata cacealmaua de acum jumatate de an cu nu stiu ce virus unde s-au cheltuit bani imensi. Respectiv, s-au c\u00e2stigat bani imensi! Din cauza acestui zvon fals, oamenii s-au vaccinat pe plan mondial. Apoi toata cacealmaua cu gripa aviara. De c\u00e2te ori am trecut \u2013 prin natura meseriei calatoresc mult \u2013, pe sosea cu masina prin aceste dusuri de substante! Cu ele sau fara ele, tot aia era, dar cineva a c\u00e2stigat bani grei din treaba asta. Deci, totul este \u00een functie de interesul material. Or, acest interes material e m\u00e2na \u00een m\u00e2na cu extraordinara arma a manipularii.<\/p>\n

C.R.: \u00centeleg ca v-ati facut anticorpi \u00een ceea ce priveste manipularea…<\/em><\/strong>
\n J.D.-K.:<\/strong> Eu personal, ca individ, ce pot face, cum pot lupta \u00eempotriva manipularii?
\n1. Prin meseria mea, prin spectacole care tintesc aceasta problema. Teatrul, totusi, ram\u00e2ne, prin natura sa, o tribuna publica chiar si atunci c\u00e2nd vorbesti despre conflictul dintre doi soti. Pentru ca problema celor doi soti, problema indivizilor totdeauna va avea repercusiuni asupra comportamentului lor fata de ceilalti.
\n2. \u00cen chip de civil, lupt tin\u00e2ndu-mi atentia mereu treaza, ca sa nu cad 100% \u00een capcana diverselor manipulari.<\/p>\n

C.R.: \u00cen cazul acesta nu apare inevitabil riscul de a trai \u00eentr-o vesnica suspiciune? La ce repere fundamentale se poate raporta omul \u00een momentul \u00een care constata ca totul este manipulare?<\/em><\/strong>
\n J.D.-K.:<\/strong> Singura arma \u00eempotriva manipularii este sinceritatea. Poate suna romantic, dar personal asa cred. Asta nu \u00eenseamna ca nu sunt situatii \u00een care esti obligat sa minti. Nu minciunile comise din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \u00eenseamna lipsa de sinceritate, ci a trai \u00eempotriva convingerilor tale. Or, daca exersezi zilnic \u2013 desi nu merge prea usor -, poti sa traiesti conform convingerilor tale si sa le dai glas. Nu obligatoriu prin certuri, ci prin calm si formulari bine g\u00e2ndite, dar ram\u00e2n\u00e2nd pe pozitie. Deci cu c\u00e2t exersam sa facem mai putine compromisuri de la convingerile sanatoase, cu at\u00e2t cred ca scad sansele manipularii. Singura arma a noastra este sa traim conform propriilor convingeri, indiferent \u00een ce situatie ne-am afla. Trebuie sa te verifici pe tine c\u00e2t de c\u00e2t, sa fii drept, caci adevarul absolut nu exista. Dar exista totusi ceea ce numim respect sau echitate, notiuni la care ne putem raporta. Nu tin de adevarul absolut, ci de convietuirea normala dintre oameni. Trebuie sa tinem cont de ele si sa nu trecem cu vederea peste situatiile \u00een care sunt puse \u00een pericol. Eu asa voi proceda \u00een continuare pentru ca asa este echitabil, asa este drept, asa putem pastra relatiile noastre armonioase \u00een care unul nu trece \u00eenaintea celuilalt din diverse motive marunte, dar care tin, de fapt, de putere sau de manipulare. Si manipularea functioneaza tot \u00een scopul puterii, cum si banii tot pentru putere sunt.<\/p>\n

J.D.-K.: Cum reflecteaza o artista cu inevitabilul sau halou, prin definitie ascunsa \u00een majoritatea timpului \u00een turnul ei de fildes, implicata p\u00e2na peste cap \u00een treburile de scena, la problema puterii?<\/em><\/strong>
\n J.D.-K.:<\/strong> Mai degraba la drama conducatorului, pentru ca oameni suntem si puterea noastra nu este dumnezeiasca. \u00cen momentul \u00een care ajungem \u00een postura de a avea putere mai mare sau mai mica, dar de obicei mare, din ce \u00een ce mai mare, atunci intervine acea sciziune \u00eentre felul \u00een care g\u00e2ndim si felul \u00een care simtim. Sunt nenumarate exemple \u00een istorie. Motivul principal pentru care am acceptat sa lucrez la \u201eIulius Caesar\u201c a fost prima \u00eent\u00e2lnire cu dl Hausvater \u00een care d\u00e2nsul mi-a vorbit despre aceste lucruri ca despre niste semne de \u00eentrebare, niste probleme care \u00eel chinuie zilnic. Care, iata, reflecta \u00eentocmai si vremurile \u00een care traim si nu numai aici, la noi. Pozitia \u00een societate a individului este o chestiune care devine extrem de importanta. \u00centotdeauna a fost importanta. Dar noi traim astazi, prin urmare, ziua de astazi este importanta. Acesta a fost punctul \u00een care am fost sigura ca voi accepta aceasta colaborare. Mi se pare foarte important sa aratam aceste g\u00e2nduri si aceste fram\u00e2ntari. De aici am pornit.<\/p>\n

C.R.: Care dintre sugestiile pe care le-ati gasit \u00een \u201eIulius Caesar\u201c se muleaza pe temele la care va g\u00e2ndiserati si dumneavoastra?<\/em><\/strong>
\n J.D.-K.:<\/strong> Pe mine ma intereseaza omul, individul \u00een primul r\u00e2nd. Sunt mai putin sensibila la fenomenul social pentru ca percep politicul tot prin alterarea personalitatii individului. Politicul ma intereseaza din punctul acesta de vedere. Individul ma intereseaza, problematica umana, pentru ca la baza oricarei manifestari sociale, de fapt, se afla adevarurile ancestrale ale omului. Indiferent de subiectul pe care-l abordam, trebuie sa avem \u00een minte, \u00een permanenta, faptul ca teatrul se adreseaza omului si ca \u00een el este vorba despre om. Sigur ca ajunge \u00een situatii diferite, dar aceste situatii sunt generate tot de niste reactii ale individului. Individul s-a nascut ca sa functioneze prin organismul sau, prin sentimentele, g\u00e2ndurile sale, \u00een functie de niste adevaruri eterne. Ca nu \u00eentotdeauna le constientizam este altceva. Cu at\u00e2t mai mult astazi, c\u00e2nd viteza cu care traim nu ne da timp pentru asa ceva. De aceea e bine sa exersam autoreflectia din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, ca sa nu uitam de lucrurile astea. Cred ca teatrul si azi, ca si p\u00e2na acuma, trebuie sa i se adreseze \u00een primul r\u00e2nd omului, sa fie oglinda pentru om. Chiar daca \u00een el este vorba despre fenomene sociale, tot de oameni sunt generate aceste fenomene. Nu cred \u00een teatrul care vorbeste \u00een general.<\/p>\n

C.R.: \u00centeleg din raspunsul dumneavoastra ca suferiti de acelasi refuz al politicului pe care l-am gasit la majoritatea artistilor. Cum se explica dorinta de a evada din politica? Dl Hausvater militeaza exact pentru contrariu, ar vrea ca toata lumea sa fie angajata.<\/em><\/strong>
\n J.D.-K.:<\/strong> Domnul Hausvater este demn de invidie, pentru ca se pare ca este mult mai t\u00e2nar dec\u00e2t toti. C\u00e2nd ma g\u00e2ndesc la mine \u00een trecut, ma recunosc ca fiind un om care se poate angaja si care se angajeaza la un moment dat c\u00e2nd e vorba de nedreptate, de abuzuri. Azi, cei mai multi oameni sunt satui de politica pentru ca societatea e dominata de ea. O patura considerabila traieste din politica, \u00eesi faureste confortul personal din politica, profita de politica. Politicul poate fi perceput si altfel, asa cum ar trebui sa fie: generator de progres, factor care sa aduca echilibru \u00een societate… Dar astazi, \u00een jurul nostru nu gasim asemenea trasaturi. Si atunci individul, fiecare dintre noi, are tendinta de evadare. Nici nu vreau sa aud de politica! Nu este o atitudine corecta. Adica eu, cu mintea limpede, \u00eemi dau seama ca atitudinea corecta este cea a domnului Hausvater, dar, din pacate, \u00een momentul de fata, exista o suprasaturatie de politica. Poate avem si un fel de fatalism. Mi-a st\u00e2rnit interesul acest g\u00e2nd al regizorului de a pune fata \u00een fata individul cu propria sa identitate sociala si politica prin intermediul spectacolului. Poate ca atitudinea mea politica \u00een asta rezida.<\/p>\n

C.R.: Dati impresia ca existati \u00eentr-o lume ideala, ceea ce \u00eenseamna ca nu prea va izbiti de societatea primitiva \u00een care traim.<\/em><\/strong>
\n J.D.-K.:<\/strong> Una este practica teatrala, artistica si altele relatiile dintre oamenii din teatru. Credeti ca teatrul este o exceptie \u00een privinta asta? Deloc. Aceleasi orgolii apar si aici \u00een anumite situatii. Ba chiar si mai si, pentru ca vorbim de alte sensibilitati. \u00centr-un anumit sens, suntem niste oameni norocosi pentru ca exista acea supapa, munca noastra, care tine de recompunerea vietii, a existentelor, a istoriilor, a povestilor. Teatrul \u00eeti da posibilitatea sa-ti iei soarta \u00een m\u00e2ini pentru ca te identifici cu ce se \u00eent\u00e2mpla acolo, cu locul acela pe care l-ai creat, cu povestea aceea pe care ai plasmuit-o. Supapa aceasta \u00eeti face bine, pe de o parte, dar reprezinta \u00een acelasi timp si o uriasa responsabilitate, pentru ca nu este o munca pe care o tii \u00eentre patru pereti, nu este o pictura pe care sa o \u00eenramezi si sa o pui \u00een dormitor, ci este un gen de arta care se adreseaza celorlalti. Responsabilitatea tine de faptul ca respectivele adevaruri le comunici catre afara si trebuie sa stii ce comunici. Aceasta este menirea noastra, de fapt, si este foarte nobila.<\/p>\n

C.R.: Care au fost primele imagini care v-au venit \u00een cap c\u00e2nd ati citit scenariul de la \u201eIulius Caesar\u201c?<\/em><\/strong>
\n J.D.-K.:<\/strong> Scenariul l-am primit destul de t\u00e2rziu. Dl Hausvater nu a scris scenariul \u00een limba rom\u00e2na si l-a dat la tradus. Traducerea nu era gata \u00een momentul \u00een care noi ne-am \u00eent\u00e2lnit. Mi-a spus c\u00e2teva idei \u00een legatura cu el, cum vede domnia sa aceasta piesa din punct de vedere actual. Apoi a ridicat-o putin la nivel cosmic, vorbind de valabilitatea universala de-a lungul istoriei omenirii a fenomenelor care tin de dictatura, de tiranie si \u00een primul r\u00e2nd de conditia aceluia care, animat de niste intentii nobile, ajunge \u00een postura de a le pune \u00een practica. Aproape fara nici o exceptie, personajul acela se pare ca este un fenomen ciclic si se trezeste permanent \u00een situatia de a nu reusi sau de a reusi \u00eentr-o masura prea mica sa puna \u00een practica ideile pentru care s-a luptat si pentru care l-a eliminat pe cel de dinaintea lui.<\/p>\n

C.R.: Ce efect ati dorit sa obtineti \u00eenconjur\u00e2nd \u00eentregul spatiu scenic de la \u201eIulius Caesar\u201c cu panouri metalice?<\/em><\/strong>
\n J.D.-K.:<\/strong> Nu sunt numai panouri, e Colosseum-ul de la Roma. Si nu este o copie, ci o reformulare \u00een termenii teatrali pe care \u00eei necesita acest spectacol. Este o chestiune complexa, mai ales ca \u201eIulius Caesar\u201c nu \u00eenseamna pur si simplu o reproducere scenica a piesei lui Shakespeare, ci face parte integranta dintr-un scenariu conceput de regizorul Hausvater. Prin urmare, trimiterile sunt complexe caci tin de contemporaneitate. Raportat la aceasta s-a nascut si spatiul scenic. Scenograful nu reproduce un loc de actiune. Ar fi o greseala foarte mare. De mult, scenografia nu mai \u00eenseamna decor, ci \u00eenseamna spatiu de joc. Care nu trebuie confundat cu termenul loc de actiune. Pentru ca atunci spatiul de joc nu ar fi altceva dec\u00e2t concretizarea din punct de vedere vizual, prin structura si textura spatiului. Dar el \u00eenseamna si miscarea actorilor. P\u00e2na la urma, spatiul de joc reprezinta transpunerea a ceea ce \u00eenseamna spirit \u00een limbajul specific al materialitatii. Si atunci scenograful, prin mijloacele pe care le detine datorita meseriei si pregatirii, poate aduce \u00een limbajul materialitatii palpabile ceea ce fac ceilalti prin mijloacele lor: regizorul prin mizanscena, sound designer-ul prin exploatarea momentelor, ajut\u00e2ndu-se cu ceea ce vede de-a lungul repetitiilor. Iar actorii… evident, fara actori nu exista teatru. Fiecare are un limbaj propriu. \u00cen opinia mea, este foarte important sa nu \u00eencercam cu totii \u00een acelasi timp sa exprimam acelasi lucru. Atunci apar tautologii care ies din perimetrul limbajului teatral. Acesta se caracterizeaza, \u00een ansamblu, prin alternanta limbajelor specifice ale fiecaruia. Vorbesc de regie, actorie, scenografie etc.<\/p>\n

C.R.: Va rog sa-mi dati un exemplu, fie el si ipotetic, de o astfel de tautologie.<\/em><\/strong>
\n J.D.-K.:<\/strong> Actorii sunt \u00eenvatati la orele de actorie: c\u00e2nd spui ma duc, nu arati directia si cu m\u00e2na. Lucrul acesta este valabil si la alt nivel. Mereu trebuie lucrat \u00een contrast. Costumul nu trebuie sa ilustreze un anumit caracter neaparat. Spatiul de joc nu trebuie sa fie un loc al actiunii, ci sa vina \u00een completarea a ceea ce se joaca. Aceasta completare poate fi de multe ori \u00een contrast. C\u00e2nd nu este, totul devine orizontal.<\/p>\n

C.R.: Stiu ca \u00een scenariul conceput de dl Hausvater spatiul scenic este descris \u00een detaliu. Nu e frustrant pentru un scenograf sa lucreze dupa un plan bine stabilit de altcineva?<\/em><\/strong>
\n J.D.-K.:<\/strong> Sigur ca felul \u00een care imaginile din scenariu sunt concretizate si foarte exact descrise pot constitui un handicap pentru colaboratori. Este at\u00e2t de exact descris totul \u00eenc\u00e2t ai senzatia ca nu mai poti adauga nimic. Dar nu este asa. Scenariul a fost, de fapt, un generic important \u00een primul r\u00e2nd pentru a-l descoperi pe domnul Hausvater, pentru a vedea cum g\u00e2ndeste domnia sa. \u00cen momentul \u00een care reusesti sa descifrezi felul \u00een care g\u00e2ndeste colaboratorul tau, ai deja unda verde pentru propria ta imaginatie. Dar pentru asta trebuie sa ne cunoastem, sa ne vedem calitatile, sa descoperim inventivitatea la celalalt. Sa realizam momentele \u00een care se poticneste, pentru ca fiecare dintre noi ne poticnim la un moment dat. Este ca \u00eentr-o casnicie.<\/p>\n

C.R.: Cum poate sa semene nasterea unui spectacol cu o casnicie?<\/em><\/strong>
\n J.D.-K.:<\/strong> De fiecare data realizarea unui spectacol seamana foarte bine cu relatiile care se stabilesc \u00eentr-o familie. \u00cen mod obligatoriu, trebuie sa fim atenti unul la celalalt, pentru ca interesul nostru, al familiei, este acelasi. Avem acelasi scop, acelasi visuri. Nu trebuie sa percepi g\u00e2ndurile regizorului ca pe un fel de comanda, ci \u00een sens creativ. Fiecare se tradeaza \u00een momentul \u00een care spune \u2013 eu vreau sa fac \u00een felul acesta. Poate ca este valabil de la A-Z, poate ca este numai o parte valabila. Dar \u00een momentul \u00een care eu m-am aratat prin felul \u00een care g\u00e2ndesc, exista o posibilitate mai mare pentru celalalt sa contribuie, sa-mi urmareasca g\u00e2ndul si sa contribuie cu g\u00e2ndul sau, apoi sa ne \u00eembinam g\u00e2ndurile. Uneori ele se ciocnesc, dar atunci eliminam de la fiecare ceea ce este mai putin valabil si tot ce sta \u00een picioare de la fiecare aducem sub aceeasi palarie. Si, iata, asa se naste spectacolul.<\/p>\n

C.R.: Si totusi, faptul ca a trebuit sa executati punct cu punct spatiul conceput de regizor nu l-ati perceput ca pe o constr\u00e2ngere?<\/em><\/strong>
\n J.D.-K.:<\/strong> Lucrez pentru prima oara cu dl Hausvater. \u00cen aparenta, exista aceste constr\u00e2ngeri, \u00een realitate nu. Desigur ca domnia sa si-a imaginat spatiul, fiind autorul acestui scenariu si regizorul spectacolului. Iata doua ipostaze care deja ocupa un volum destul de \u00eentins \u00een realizarea spectacolului \u00een sine. Nu le-am perceput ca pe o constr\u00e2ngere, pentru ca idei putem avea, dar felul \u00een care se materializeaza depinde numai de imaginatia fiecaruia \u00een parte. Fiind o arta colectiva, teatrul depinde foarte mult de felul cum rezonam la ideile celuilalt pe care le transpunem \u00een practica conform sensibilitatii noastre. Sensibilitatea noastra se adauga de fapt peste sensibilitatea celorlalti: a regizorului, a actorilor, a designer-ului, a compozitorului. C\u00e2nd constientizezi aceasta realitate, \u00eeti dai seama ca nu esti supus constr\u00e2ngerilor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Judit Dobre-K\u00f3thay \u00een dialog cu Cristina Rusiecki     \u00cen 2012 Premiul Uniter pentru \u00eentreaga cariera i-a revenit scenografei Judit Dobre-K\u00f3thay. Dupa absolvirea sectiei de Scenografie a Institutului de Arte Plastice \u201eNicolae Grigorescu\u201c din Bucuresti, aceasta a lucrat ca scenograf al Teatrului National \u201eRadu Stanca\u201c din Sibiu, iar mai apoi al Teatrului National T\u00e2rgu Mures.… Cite\u0219te mai mult »\u201eNu cred \u00een teatrul care vorbeste \u00een general\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8168],"class_list":["post-13002","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-judit-dobre-kothay"],"views":1432,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13002","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13002"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13002\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13002"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13002"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13002"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}