{"id":12999,"date":"2012-08-30T13:02:09","date_gmt":"2012-08-30T11:02:09","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12999"},"modified":"2012-08-30T13:02:43","modified_gmt":"2012-08-30T11:02:43","slug":"erotism-pe-muzica-de-offenbach","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/erotism-pe-muzica-de-offenbach\/","title":{"rendered":"Erotism pe muzica de Offenbach"},"content":{"rendered":"<p>La istoricul Theater an der Wien, opera \u201ePovestirile lui Hoffmann\u201c a cunoscut \u00een 2012 un parcurs ciudat. Mai \u00eent\u00e2i, \u00een martie, printr-o noua productie semnata de cineastul laureat al premiului Oscar William Friedkin (\u201eThe French Connection\u201c, \u201eThe Exorcist\u201c) iar apoi, \u00een iulie, cu un spectacol totalmente nou, \u00een regia lui Roland Geyer, directorul scenei vieneze. Din vechea productie nu ramasesera pe afis dec\u00e2t dirijorul Riccardo Frizza si mezzosoprana Roxana Constantinescu \u00een rolurile Muza si Nicklausse. Surprinzatoare, inexplicabila si nemaint\u00e2lnita schimbare de macaz pe parcursul a numai trei luni si jumatate! Din munca initiala nu s-a valorificat dec\u00e2t pregatirea muzicala a orchestrei (Wiener Symphoniker) si Corului Arnold Schoenberg. Plus, a celor doi. Restul, la cos.<br \/>\nPentru ultima montare, versiunea aleasa de Geyer si Frizza a fost una destul de noua (2005), la moda, folosita deja la Lausanne, Lyon, Hamburg, Z\u00fcrich, datorata lui Michael Kaye si Jean-Christophe Keck. Un prolog si cinci acte deruleaza povestea fantasmelor si iubirilor imposibile ale poetului Hoffmann, un format extins din care, din pacate, lipsesc unele pasaje, cu referire precisa la cupletele lui Nicklausse \u201eUne poup\u00e9e aux yeux d\u2019\u00e9mail\u201c din actul al II-lea si Frantz \u201eJour et nuit je me mets en quatre\u201c (actul al III-lea). Kaye si Keck au cumulat \u00eensa toate paginile dificile ale partiturii, asa \u00eenc\u00e2t realizarea a impus forte serioase. Mai ales c\u00e2nd soprana se ambitioneaza sa c\u00e2nte toate cele patru roluri, \u00een ordine, Olympia, Antonia, Giulietta, Stella, cu scriituri de vocalitati diferite, destinate unor tipologii variate de glas feminin. Dramaturgic, optiunea se sustine, vizualiz\u00e2nd sub portretizari diverse acelasi chip al femeii visate.<br \/>\n<strong>Personaje moderne<\/strong><br \/>\nConceptul lui Roland Geyer se deruleaza \u00een cheie moderna, cu pronuntata tenta erotica venita nu numai \u00een actul venetian, centrat asupra curtezanei Giulietta, ci oriunde iubitele \u00eenvaluie spiritul debusolat si frematator al lui Hoffmann. Fanteziile \u00eel cuprind. Chiar si papusa mecanica Olympia \u00eei apare \u00een chip de top model pe catwalk, exterior oricarei simtiri, preocupat doar de constructia unei cariere de succes. Poate numai Antonia, c\u00e2ntareata de opera bolnava congenital, \u00eesi arata sensibilitatea launtrica. Alchimia cu sufletul lui Hoffmann este evidenta, dar atractia catre arta, riscanta pentru ea, se dovedeste mai puternica. Incitata de funebrul Dr. Miracol, se daruieste c\u00e2ntului si viata i se curma. Poetul pierde, vaz\u00e2ndu-si din nou \u00eenfr\u00e2nt idealul de care parea cel mai aproape.<br \/>\nGeniul rau, Lindorf, care ia chipurile lui Coppelius, Dr. Miracol si Dapertutto, este \u00eentruchiparea din zilele noastre a unui businessman ce-si urmareste telurile prin distrugere, obsesiile de cuceritor fara scrupule contrapun\u00e2ndu-se sperantelor de iubire pura, totala ale lui Hoffmann.<br \/>\n\u00cen context, interesant mi s-a parut profilul lui Nicklausse \u00een care Geyer refuza obisnuitul travesti. Acesta este acum, pe \u00eentreg parcursul tramei, Muza partenera dintotdeauna a poetului, care \u00eel iubeste carnal si spiritual. Cautarile si aspiratiile spre absolut \u00eel fac \u00eensa sa o respinga funciarmente, sa n-o \u00eenteleaga, sa nu-i daruiasca nimic. Pacat ca regizorul nu a mers p\u00e2na la capat cu imaginatia si, dorind contrastul cu soprana, a pastrat pentru frumoasa interpreta Roxana Constantinescu costumatia traditionala, cu tunica si pantaloni.<br \/>\n\u00cen privinta scenografiei, Roland Geyer si-o asuma din postura de unic autor al productiei. Decorurile sunt stilizate, cu tenta suprarealista, vestimentatia este colorata, cu mentionare speciala pentru actul Olympiei, spectaculos desenat.<br \/>\n<strong>Interpretii<\/strong><br \/>\nSuper sexy, desi nu se mai afla la prima tinerete, Marlis Petersen atrage toate privirile \u00een cvadruplul rol. Joaca senzual si \u00eel zapaceste pe bietul Hoffmann. Este o actrita sensibila, desav\u00e2rsita. Dificultatile pentru soprana germana vin \u00eensa dinspre partitura, \u00een care acopera cu limite provocarile at\u00e2t de diversificate ale portativului. Coloraturile functioneaza bine, dar supraacutele Olympiei sunt disimulate \u00een sunete infantile sau usor stridente, \u00een timp ce infernalul Do diez \u00eenalt al mortii Antoniei pare mai mult o nota ratata. Ram\u00e2n din partea lui Marlis Petersen, look-ul, finetea exprimarii, inflexiunile delicate, ca si curajul de a se \u00eenscrie printre putinele interprete care au abordat cele patru roluri \u00eentr-o singura seara.<br \/>\nLa polul opus, pentru tenorul mexican Arturo Chac\u00f3n-Cruz acutele au fost punctul forte care a completat un registru central neinteresant. \u00cen plus, pentru rolul titular l-am gasit destul de retinut, deloc transpus si prea putin poetic. Mai implicat, mai mobilizat s-a aratat \u00een tensionatele momente ale actului al IV-lea, al Giuliettei, c\u00e2nd \u2013 total decalibrat \u2013 ucide \u00een serie.<br \/>\nFrumos din unghi timbral a aparut glasul bas-baritonului canadian John Relyea, interpret al tuturor celor patru roluri malefice, carora le-a conferit o structura subtila si odioasa, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t s-a sprijinit pe generozitatea vocii. Mult asteptata arie a lui Dapertutto \u201eScintille, diamant!\u201c din actul al IV-lea a fost \u00eensa privata de calitatea acutelor, insonore si totusi aspre.<br \/>\nRoxana Constantinescu si-a etalat glasul frumos si prezenta scenica agreabila, cu sur\u00e2s fermecator, \u00een personajul care l-a anturat tot timpul pe eroul principal. Remarcabil la t\u00e2nara artista este modul de conducere al vocii sale velurate, \u00een care frazarea daruieste linie impecabila conductului melodic. Asa a fost \u00een paginile \u201eVois sous l\u2019archet fremissant\u201c sau \u201eDescendre de ton coeur\u201c, eliminate \u00een alte versiuni ce au prelucrat manuscrisul lasat neterminat de Offenbach.<br \/>\n\u00cen alte roluri \u00eei notez pe Erik \u00c5rman (Wolfram, Fotograf, Frantz, Pitichinaccio), Oliver Ringelhahn (Spalanzani), Pavel Kudinov (Luther si Crespel), Julien Behr (Nathanael si Cochenille), Anne-Beth Solvang (Mama Antoniei)&#8230;<br \/>\nLa pupitru, italianul Frizza, dupa un \u00eenceput \u00eenfr\u00e2nat, cu recitative fara cursivitate, a regasit, odata cu \u201eLegenda lui Kleinzach\u201c, valorile corecte agogic, ce confera discursului muzical mobilitate si coerenta.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>La istoricul Theater an der Wien, opera \u201ePovestirile lui Hoffmann\u201c a cunoscut \u00een 2012 un parcurs ciudat. Mai \u00eent\u00e2i, \u00een martie, printr-o noua productie semnata de cineastul laureat al premiului Oscar William Friedkin (\u201eThe French Connection\u201c, \u201eThe Exorcist\u201c) iar apoi, \u00een iulie, cu un spectacol totalmente nou, \u00een regia lui Roland Geyer, directorul scenei vieneze.&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/erotism-pe-muzica-de-offenbach\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Erotism pe muzica de Offenbach<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8167,8166],"class_list":["post-12999","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-opera-povestirile-lui-hoffmann","tag-theater-an-der-wien"],"views":1060,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12999","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12999"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12999\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12999"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12999"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12999"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}