La ora c\u00e2nd scriu aceste r\u00e2nduri, \u201eDilema veche\u201c, gazeta cu lavaliera, nu a scos \u00eenca pe taraba numarul, anuntat din vreme, \u00eensotit de un supliment dedicat plagiatului.\u00a0 Nu stiu daca foaia cu pricina va ataca, \u00eentr-un viitor apropiat, cu aceeasi vigoare justitiara si alte genuri de furturi: flote, apartamente, voturi etc. Poate o va face. Este, totusi, revelator ca un grup de boieri ai mintii, cum este firesc, pentru statutul lor, au\u00a0 insomnii \u00een primul r\u00e2nd din ratiuni intelectuale, plagiatul constituind, \u00een aceste zile, un subiect incomparabil mai fierbinte dec\u00e2t altele, at\u00e2tea, cu care se confrunta societatea rom\u00e2neasca: somajul, inflatia, coruptia, deruta morala etc. Cum ar spune francezul, noblesse oblige.
\nDeparte de mine g\u00e2ndul de a disculpa furtul intelectual sau a-l considera inocent. Observ \u00eensa ca, \u00een ultima vreme, din motive cu totul altele dec\u00e2t cele academice, preocuparea fata de frauda intelectuala sub variile ei aspecte (plagiat, copiat, ghost-writing etc.) a capatat proportii planetare. La \u00eenceput, aspectul nu m-a nelinistit. Nu fiindca as fi \u201ecurat ca lacrima\u201c, nici pomeneala, nu cred ca sunt multi cei care, cu m\u00e2na pe inima, pot sa jure ca ei, niciodata, nu. Al. Piru, Eugen Barbu, Ion Gheorghe si \u00eensisi Cosbuc si Caragiale, printre altii, au fost urmariti de fantoma delictului de plagiat etc., realitate care face, la o adica, lucrurile mai putin tragice. Si apoi, daca tot traim la portile Orientului, de ce n-am lua si plagiatul \u00e0 la l\u00e9g\u00e8re?\u00a0 Si totusi…
\n\u00cen urma cu multi ani, beneficiam de o bursa de doctorat la o universitate americana. Cu ocazia primului test (un examen partial) am trait un adevarat soc al sistemului de \u00eenvatam\u00e2nt de peste ocean. Profesorul ne-a cerut sa punem cartile, manualele etc. jos, pe podea, \u00eentre r\u00e2nduri, a distribuit subiectele, a rugat pe unul dintre studenti sa str\u00e2nga testele la sf\u00e2rsitul orei si sa i le duca la birou, dupa care a parasit \u00eencaperea. Ceea ce, la \u00eenceput, mi s-a parut o mana cereasca \u2013 din instinct, bine educat la scoala rom\u00e2neasca \u2013 s-a dovedit o mare dezamagire: n-am observat pe nimeni, pe absolut nimeni \u00eencerc\u00e2nd sa \u201e\u00eenvinga sistemul\u201c prin mijloace malonete, bine cunoscute \u00een tara: fituici, soptit, copiat etc. Instinctiv, m-am abtinut si eu de la un gest reprobabil academic.\u00a0 (Exemplul comun este, de multe ori, cel mai bun mijloc de descurajare\/ \u00eencurajare.) De fapt, cur\u00e2nd mi-am dat seama ca temerea mea era lipsita de temei, testele se \u00eentocmeau astfel \u00eenc\u00e2t era greu sa nu le faci fata, si asta nu pentru ca erau peste masura de usoare, ci fiindca daca erai c\u00e2t de c\u00e2t atent \u00een clasa era imposibil sa\u00a0 le pici. Douazeci de ani mai t\u00e2rziu, \u00een anii 90, \u00een aceeasi universitate americana, ma gaseam \u00een fata unei situatii total diferite. \u00cempreuna cu alti colegi am fost repartizat sa supraveghez o sala cu studenti care dadeau testul de limba franceza. La \u00eenceput, acest detaliu academico-politienesc \u2013 \u201esupraveghere\u201c \u2013 nu mi-a atras atentia, din contra, \u00eemi parea familiar. La un moment dat, plimb\u00e2ndu-ma printre r\u00e2ndurile de banci, am observat ca o studenta privea pe furis\u00a0 \u00een palma m\u00e2inii st\u00e2ngi. I-am cerut sa-mi arate palma, pe care, am vazut, notate cu pixul, niste terminatii verbale. \u201eCe \u00eenseamna asta?\u201c \u2013 m-am \u00eencruntat eu, incredul ca asemenea lucru se putea \u00eent\u00e2mpla. \u201eNimic\u201c, mi-a raspuns senina infractoarea, \u201emi-am copiat terminatiile de pe foaia de test ca sa le verific c\u00e2nd ies din examen, sa ma conving ca le-am scris corect\u201c. Fara cuvinte. C\u00e2nd i-am povestit profesorului responsabil cu procesul de \u00eenvatam\u00e2nt, acesta mi-a \u00eenm\u00e2nat o brosurica de vreo 50 de pagini \u00een care se detalia noua boala academica, o boala cronica: lipsa de onestitate. \u00cen ea erau detaliate si comentate multiplele forme de a trisa: copiatul, plagiatul, ghost-writing-ul etc. Pe moment, am ramas interzis. Dar lovitura de gratie abia urma: Fii atent, m-a avertizat profesorul respectiv, daca un student are nemultumiri legate de nota, sa ai pregatit un reportofon ca sa \u00eenregistrezi discutia cu el, ca sa te protejezi de eventuale acuze din partea studentului respectiv \u2013 oferta de a-i schimba nota contra unei sume de bani, favoruri sexuale etc. De altfel, chiar un profesor emerit de la Yale! \u2013 Harold Bloom \u2013 a cazut victima unor \u00eenvinuiri sexiste din partea unei feministe tembele. (Semnificativ, \u00eentr-un sondaj organizat de Penn State, privitor la Integritatea Academica\u00a0 (Martie 2008), 59% dintre studentii chestionati au recunoscut ca au trisat la temele de clasa si alti aproximativ 11% au recunoscut ca au comis una sau mai multe forme de plagiat!) Zilele astea, internetul este plin de texte referitoare la onestitatea academica, dovada c\u00e2t de preocupant este subiectul.
\nNu discut cauza care a dus la o asemenea degradare a statutului academic \u00eenc\u00e2t profesorul sa fie nevoit sa se transforme din mentor, formator de caractere, \u00eendrumator de inteligente etc. \u00eentr-un politist, procurator etc. Ma limitez sa observ ca avem de-a face cu o boala endemica, mai peste tot \u00een lume, chiar daca la noi a facut valuri mai ales din ratiuni politice. C\u00e2nd un sef de stat, ai carui supusi recunoscuti tocmai prin rigoare, disciplina, seriozitate \u2013 calitati care i-au ajutat sa piarda doua razboaie mondiale! \u2013\u00a0 \u00eesi da demisia pentru a evita un scandal de proportii, este greu sa ram\u00e2i impasibil.\u00a0 \u00cen sport, se pare ca s-a gasit solutia de a stavili dopajul, cea mai grava forma de a trisa \u00een competitiile atletice. Sunt sigur ca si \u00een lumea universitara exista solutii. De pilda, implicarea ca garanti legali ai coordonatorului lucrarii de doctorat si a referentilor ar fi, eventual, o cale posibila.\u00a0 C\u00e2nd \u00eensa acuza de plagiat este transformata \u00een arma politica \u2013 selectiv, dupa principiul \u201ehotii nostri sunt oameni cinstiti\u201c, \u201einformatorii nostri nu au colaborat cu Secu\u201c etc. \u2013 , \u00een loc sa fie rezolvata pe cale academica si, eventual legala, te \u00eentrebi, pe buna dreptate, pe ce lume (confuza) traim.<\/p>\n
PS.<\/strong> Aceeasi revista, pomenita mai sus, a anuntat ca unul dintre titularii ei de rubrica \u2013 Radu Cosasu \u2013\u00a0 se \u201eautosuspenda\u201c pe motive de v\u00e2rsta. Sa fim seriosi, scriitorii n-au v\u00e2rsta. Atunci? Ce \u00eenteleg eu este ca redactia a optat, \u00een marea ei \u00eentelepciune, \u00eentre un mare scriitor (\u201eextremist de centru\u201c), si\u00a0 un oarecare purtator de cuv\u00e2nt al unui derbedeu politic.\u00a0 Chestiune de minima moralia, nu-i asa. Ca \u00een vremurile de trista amintire, executiile sunt machiate \u00een sinucideri…. Dar cine sa mai fie atent la astfel de fineturi, c\u00e2nd \u201elumea buna\u201c este, astazi, ocupata sa faca zid \u00een jurul unei cauze imonde?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" La ora c\u00e2nd scriu aceste r\u00e2nduri, \u201eDilema veche\u201c, gazeta cu lavaliera, nu a scos \u00eenca pe taraba numarul, anuntat din vreme, \u00eensotit de un supliment dedicat plagiatului.\u00a0 Nu stiu daca foaia cu pricina va ataca, \u00eentr-un viitor apropiat, cu aceeasi vigoare justitiara si alte genuri de furturi: flote, apartamente, voturi etc. Poate o va face.… Cite\u0219te mai mult »Plagiatul \u2013 delict academic, arma politica cinstita<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[7763,5211,8164],"class_list":["post-12989","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-dilema-veche","tag-plagiat","tag-plagiatul-in-romania"],"views":1408,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12989","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12989"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12989\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12989"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12989"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12989"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}