{"id":12980,"date":"2012-08-30T12:42:55","date_gmt":"2012-08-30T10:42:55","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12980"},"modified":"2012-08-30T12:43:17","modified_gmt":"2012-08-30T10:43:17","slug":"mutilari","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/mutilari\/","title":{"rendered":"Mutilari"},"content":{"rendered":"

Iulia Vladimirov, Monica Lovinescu \u00een documentele Securitatii: 1949-1989, Bucuresti, Editura Humanitas, 2012, 206 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Ca si alte lucrari similare consacrate perioadei 1948-1989, o istorie a exilului literar rom\u00e2nesc nu are dreptul sa ignore dosarele aflate \u00een posesia C.N.S.A.S., oric\u00e2t de anevoioasa ar fi trierea adevarului de mistificari. Studierea fondurilor fostei Securitati este necesara din ratiuni democratice, postmoderne chiar. Trebuie sa largim prisma prin care privim fenomenele culturale din comunism. Trebuie sa-i dam cuv\u00e2ntul si partii incriminate. Daca am dosi acele materiale, am recurge la arma predilecta a oricarui totalitarism: cenzura prin dezinformare.
\nAvantaje si carente metodologice<\/strong>
\nCu atentie sporita la datele vehiculate de agenti si de ofiteri, ne sta \u00een putinta sa \u00eempacam contrariile, tinz\u00e2nd catre o abordare ampla, lipsita de omisiuni semnificative. O atare metodologie impune doua avantaje, contrabalansate de c\u00e2teva carente. \u00cen primul r\u00e2nd, \u00eei da cercetatorului posibilitatea semnalarii abuzurilor privind viata scriitorilor. Constatarile lui Dorin Tudoran referitoare la faptul ca Securitatea i-a confiscat identitatea, fabric\u00e2ndu-i o existenta paralela, i se potrivesc si Monicai Lovinescu: \u201edocumentele Securitatii redau, dincolo de detaliile meschine ale urmaririi informative, o biografie mutilata. Nu avea alte acuzatii dec\u00e2t dorinta de normalitate, de viata traita \u00een acord cu propria constiinta. Nu avem siguranta unor date elementare, care ar fi trebuit sa reiasa neechivoc din dosarele unei institutii menite sa asigure securitatea statului. Nenumarate sunt variantele referitoare la data nasterii Monicai Lovinescu, la numele sau, al parintilor sau al rudelor, cov\u00e2rsitoare inexactitatile si erorile biografice\u201c (p. 10). Iulia Vladimirov se straduieste sa compenseze deficitul de rigoare din arhivele consultate cu apelul la memoriile Monicai Lovinescu din \u201eLa apa Vavilonului\u201c si la cronicile radiofonice adunate \u00een \u201eUnde scurte\u201c. Numai ca, proced\u00e2nd asa, autoarea nu face dec\u00e2t sa povesteasca unele fragmente din respectivele volume. Ca atare, lucrarea tinde sa devina o compilatie neconvingatoare. Trimiterile bibliografice ar fi fost suficiente si destul de concludente. Intentia cercetatoarei a constat \u00een scoaterea la iveala a exactitatii memorialisticii semnate de angajata \u201eEuropei Libere\u201c, prin comparare cu pasajele false elaborate de lefegiii M.A.I. Totusi, \u00eensemnarile autobiografice nu reprezinta totdeauna izvoare credibile. Ele ascund sau interpreteaza tendentios anumite \u00eent\u00e2mplari.
\n\u00cen al doilea r\u00e2nd, parcurgerea actelor intrate \u00een custodia C.N.S.A.S. da senzatie de obiectivitate, prin prezentarea faptelor \u00een ordine cronologica, fara interventii de natura analitica. \u00cen consecinta, Iulia Vladimirov nu poate fi acuzata de manipularea informatiilor. Ea \u00eentocmeste o monografie \u00een stil bibliografic, \u00een care faptele nu sunt escortate de interpretari. Munca s-a orientat catre devoalarea \u00een premiera a c\u00e2torva aspecte neexplorate p\u00e2na azi. Lucrarea c\u00e2stiga prin ineditele pe care le contine \u00een cele 18 anexe: \u201eVolumul de fata nu urmareste o abordare exhaustiva a subiectului, ci marcarea unor aspecte relevante; nu tintim sa devoalam, cu prioritate, identitatea informatorilor si nici sa-i judecam pe cei care au ales varianta compromisului. Sunt \u00eensa cazuri \u00een care detaliile prezentate \u00een document conduc, destul de transparent, catre anumite persoane, (sic!) sau institutii c\u00e2nd identitatea surselor este dezvaluita \u00een rapoartele interne ale Securitatii\u201c (p. 11). Atitudinea nejustitiara va fi salutata de multi cititori. Din punctul meu de vedere, refuzul afirmarii culpei (indiferent de gravitatea acesteia) \u00eenseamna eludarea problemei. Nu suntem datori sa iertam pe nimeni. Nu suntem \u00eendreptatiti sa condamnam pe nimeni. Suntem obligati sa marturisim ceea ce reiese limpede. Prezentate ca \u00eentr-un fisier din care oricine este invitat sa aleaga binele de rau, h\u00e2rtiile nu aduc mari beneficii personalitatii Monicai Lovinescu. Totusi, dupa cum excelent sesizeaza \u00eensasi Iulia Vladimirov \u00eentr-un pasaj consistent, dihotomiile sunt inoperante \u00een catalogarea relatiilor cu Securitatea: \u201ePrivind retrospectiv, din 1949 – momentul \u00een care \u00eei este refuzata prelungirea pasaportului – p\u00e2na 1960 – momentul mortii mamei -, putem vorbi despre o perioada care s-a desfasurat sub spectrul urmarii constante \u00een vederea \u00abapropierii\u00bb obiectivului. De la surse \u00abconformiste\u00bb (C. Olariu), care respecta \u00eentocmai directivele trasate, la agenti cu \u00abspirit de initiativa\u00bb (B) sau cu pulsiuni umane (Popescu), Securitatea Republicii Populare Rom\u00e2ne aduna informatii care construiesc un singur argument: necesitatea racolarii Monicai Lovinescu. Este, de altfel, singura perioada c\u00e2nd slujbasii Securitatii puteau spera la o astfel de varianta: mirajul \u00ab\u00eenrolarii\u00bb devenea posibil, \u00een ochii lor, prin exploatarea legaturii puternice dintre mama si fiica\u201c (pp. 68-69).
\nS-ar fi impus \u00eencadrarea criticului rom\u00e2n stabilit la Paris \u00een contextele politice ale intervalului pus \u00een dezbatere. As fi \u00eenteles reticenta Iuliei Vladimir \u00een a se pronunta asupra chestiunii, daca ar fi reprodus \u00een totalitate fondurile studiate. Atunci, \u201eMonica Lovinescu \u00een documentele Securitatii: 1949-1989\u201c ar fi devenit un instrument care sa faciliteze viitoarele studii. Rezultatul obtinut acum cuprinde rare momente de interes. Ori de c\u00e2te ori \u00eentrezarim vreo explicatie ne lovim de formulari \u00eempiedicate, de reluarea aproape mot \u00e0 mot a ceea ce fusese transcris din arhiva C.N.S.A.S. Asa se \u00eent\u00e2mpla cu \u201eHotar\u00e2rea\u201c (sic!) din 5 martie 1955, emisa de Directia I a M.A.I., de deschidere a dosarului individual cu numele de cod \u201eSteluta\u201c, \u00een vederea racolarii ca informator a Monicai Lovinescu (pp. 39-40). \u00cen special partea a doua a cartii – \u201eEuropa Libera si rapoartele Securitatii rom\u00e2ne\u201c – tradeaza g\u00e2f\u00e2iala de a str\u00e2nge un numar rezonabil de pagini. Finalul este lamentabil. O exegeza lipsita de concluzii certifica fusereala.
\nTehnici securistice<\/strong>
\nVolumul devine interesant c\u00e2nd Iulia Vladimirov descrie traiectoriile alese de M.A.I. \u00een supravegherea \u201eobiectivului\u201c Monica Lovinescu. Astfel, istoricul literar observa ca autoritatile din Rom\u00e2nia au cautat sa o convinga pe scriitoarea din exil sa se \u00eenregimenteze \u00een r\u00e2ndul informatorilor din strainatate. Detalierea metodelor de lucru folosite de Securitate arata cum actioneaza aproape orice serviciu secret \u00een conditiile unei dictaturi. Selectarea candidatilor de peste hotare, care sa ajunga agenti ai puterii, tinea cont de abilitatile lor intelectuale. Un bun propagandist \u00een Occident era identificat cu speta umanistului, capabil sa masluiasca discursuri elogioase pentru regimul de la Bucuresti. Daca \u201ealesii\u201c nu acceptau propunerile politiei politice, prefer\u00e2nd sa atace public masurile represive si abuzurile culturale, primeau catalogarea de \u201edusmani ai poporului\u201c, inamici de tip militar ai institutiei care garanta siguranta statului rom\u00e2n: \u201esistemul comunist utiliza doua tactici fundamentale: \u00eentr-o prima etapa se \u00eenscriau \u00eencercarile de ademenire si racolare, dupa care, \u00een situatia \u00een care acestea dadeau gres, urmau actiunile de intimidare, denigrare si chiar lichidare a \u00abobiectivului\u00bb\u201c (p. 27).
\nRam\u00e2ne de stabilit daca monitorizarea Monicai Lovinescu \u00eesi afla cauza exclusiva \u00een atacurile adresate administratiei comuniste sau daca s-a bazat si pe o eventuala colaborare a ei cu agenturile din SUA. Cu siguranta, si americanii ar fi fost interesati sa o recruteze pe crainica Europei Libere, \u00eentruc\u00e2t ar fi dirijat-o \u00een operatiunile de \u00eenfierare a extremei st\u00e2ngi. Tacticile Razboiului Rece sunt prea diversificate ca sa decantam raspunsuri univoce. Deocamdata, imaginea Monicai Lovinescu se lumineaza prin prisma calomniilor proferate de Securitate. Investigatii mai largi vor lamuri c\u00e2ndva unele hiatusuri biografice. Sa ne multumim sa evidentiem ca, printre punctele forte ale cercetarii efectuate de Iulia Vladimirov, se numara si tratarea precauta a presupusilor membri din reteaua informativa care nu furnizau note olografe sau care nu semnau cu nume conspirative. Pe de o parte, unele materiale se dactilografiau la c\u00e2teva zile de la desfasurarea discutiilor, fiind interpretate, \u00eendeobste, \u00een functie de comandamentele ideologice. Rastalmacirile si consemnarile tendentioase abunda. Pe de alta parte, unele persoane erau manipulate, transform\u00e2ndu-se, fara stirea lor, \u00een surse ocazionale: \u201eNu redam pasaje din acest raport pentru a-l judeca, \u00een vreun fel, pe scriitorul Teodor Mazilu, a carui relatare face obiectul documentului. Dincolo de declaratiile, socante, poate, ale acestuia \u2013 \u00een masura \u00een care sunt redate corect \u2013, ram\u00e2ne reactia de recul \u00een fata angrenajului care genera astfel de marturisiri\u201c (p. 103-104). Cred ca s-ar deschide o pista aglomerata daca ne-am g\u00e2ndi la mecanismele de prelucrare \u00een favoarea Securitatii a b\u00e2rfei si a invidiei din breasla scriitoriceasca. \u00cen dese r\u00e2nduri, pentru salariatii M.A.I., zvonistica si r\u00e2cile sf\u00e2rseau prin a se confunda cu adevarul.
\nProiectul Iuliei Vladimirov este binevenit, \u00eensa contine pretentii nefondate. S-ar cuveni revizuirea drastica a lucrarii.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Iulia Vladimirov, Monica Lovinescu \u00een documentele Securitatii: 1949-1989, Bucuresti, Editura Humanitas, 2012, 206 p.   Ca si alte lucrari similare consacrate perioadei 1948-1989, o istorie a exilului literar rom\u00e2nesc nu are dreptul sa ignore dosarele aflate \u00een posesia C.N.S.A.S., oric\u00e2t de anevoioasa ar fi trierea adevarului de mistificari. Studierea fondurilor fostei Securitati este necesara din… Cite\u0219te mai mult »Mutilari<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8157,8158],"class_list":["post-12980","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-iulia-vladimirov","tag-monica-lovinescu-in-documentele-securitati"],"views":1426,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12980","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12980"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12980\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12980"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12980"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12980"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}