Ceea ce face foarte interesanta lectura masivului volum de interviuri \u201eScriitori contemporani din Vrancea\u201c este mai ales spiritul polemic. Aproape toti interlocutorii lui Culita Ioan Usurelu polemizeaza inclusiv cu amfitrionul lor, asa cum am vazut \u00een comentariul de saptam\u00e2na trecuta, c\u00e2nd m-am referit la amplul dialog cu poetul Liviu Ioan Stoiciu. Dar nu \u00eentotdeauna, se poate vorbi de polemica, ci mai degraba de harta marunta, resentimentara, provinciala. Un nemultumit, pare-se, incurabil este, \u00eentre altii, prozatorul Ionel Bandrabur, cel care \u00eel certa si \u00eel blestema \u00een anii din urma pe Alex Stefanescu. Nonagenarul scriitor, traitor \u00een orasul Panciu, penduleaza \u00eentre nefericirea de a nu fi apreciat, \u00een opinia sa, asa cum se cuvine si satisfactia pe care i-o da propria opera, de valoarea si originalitatea careia nu se \u00eendoieste. \u00centrebat daca \u201eeste multumit cu destinul sau literar\u201c, Ionel Bandrabur raspunde vadit frustrat de critica, de modul cum aceasta l-a receptat: \u201eNu numai ca nu sunt multumit, dar sunt indignat si sc\u00e2rbit de neseriozitatea comentatorilor de carti de la jurnale si reviste. Nu se ia \u00een seama valoarea, ci sunt citite si ridicate \u00een slavi cartile prietenilor de pahar si de gasca\u2026 Se ajunge astfel la un destin literar \u00eenalt, dar trucat, efemer\u2026 Volumele mele de reflectii si aforisme au fost \u00een \u00eentregime ignorate, desi toate originale, dense, \u00eendelung slefuite, constituind, mi s-a spus, partea cea mai rezistenta a scrierilor mele. Ma \u00eentreb: cu asemenea moravuri, ce destin literar ar fi avut Emil Cioran, daca ram\u00e2nea \u00een tara si ar fi continuat sa scrie si sa publice aforisme \u00een limba rom\u00e2na\u2026\u201c
\n\u00centre ironie nu chiar cordiala si sarcasm se situeaza multe dintre replicile pe care si le dau Mircea Dinutz si Culita Usurelu, \u00een fapt, daca nu gresesc, o mica reglare de conturi, ce par mai vechi, \u00eentre cei doi scriitori si profesori vr\u00e2nceni de incontestabila tinuta.
\nZiarist si autor al unui raft de admirabile carti de calatorie, Mircea Novac, care a strabatut \u00een lung si lat marile si oceanele globului, este unul dintre personajele cele mai agreabile din galeria celor intervievati si, \u00een definitiv, (auto)portretizati \u00een volumul \u201eScriitori contemporani din Vrancea\u201c. Calatorul \u00eencercat \u00eesi aminteste: \u201eSansa calatoriilor pe mari si oceane? Parca o vad pe mama \u00een serile calde de vara, cum ne str\u00e2ngea l\u00e2nga ea, pe prispa, si ne citea dintr-un ziar pe care \u00eel cumpara de c\u00e2teva ori pe saptam\u00e2na. Era vorba acolo despre niste familii de negri care munceau pe plantatii, zbat\u00e2ndu-se si ei cu durerile vietii\u2026 era un roman foileton, poate o fi fost \u00abColiba unchiului Tom\u00bb. La departarea de azi nu sunt sigur, dar stiu precis ca nu trecea nici un numar fara sa nu fim aproape de personajele acelea care ne devenisera familiare. De atunci, din anii aceia, \u00een mintea mea \u00eencoltise ideea ca r\u00e2ndurile tiparite cuprind acolo oameni si \u00eent\u00e2mplari departate, cu suferinte si doruri, cu bucurii. Pentru mine se deschidea o lume!\u201c Urmeaza un elogiu al lecturii ca principal factor modelator \u00eendeosebi la v\u00e2rsta copilariei si a adolescentei si un \u00eendemn ca tinerii sa citeasca si \u201esa-si faca din lectura un crez pentru a trai \u00eentreaga complexitate a vietii\u201c. Intra apoi \u00eentr-o logica perfecta o observatie mai mult dec\u00e2t \u00eengrijorata: \u201eDaca privim presa sau media \u00een general, daca citim sau ascultam ceea ce spune, ar trebui sa recunoastem ca prin aceste mijloace se stimuleaza formarea si dezvoltarea unui public submediocru. Se vorbeste mult prea mult dar se comunica mult prea putin. Ideile apar foarte rar\u2026 Ar trebui revigorata, relansata si ridicata la loc de cinste responsabilitatea\u2026 pentru ceea ce spui, pentru ceea ce scrii \u00een calitate de jurnalist, de scriitor\u201c.
\nM-am bucurat citind interviul cu regretatul Dumitru Pricop, \u201esimbolul poetic al Vrancei\u201c, cum \u00eel numeste si cum e considerat de vr\u00e2nceni. Asta ne\u00eensemn\u00e2nd ca \u00eempartasesc \u00eentru totul opiniile si judecatile sale prea severe, negativiste. El este foarte critic privind soarta culturii \u00een epoca postdecembrista, una a capitalismului primitiv, salbatic si anticultural. Recunosc\u00e2nd ca \u00een aceasta parte binecuv\u00e2ntata a tarii exista talente si o viata literara autentica, el \u00eel \u00eentreaba pe colegul care \u00eel provoaca: \u201eDar cine mai are nevoie de poezie, de literatura? Uita-te pe ce dau banii oficialii din Focsani si de la Consiliul judetean. Paranghelii de revelion, de 24 ianuarie\u2026 Sute de mii de euro\u2026 \u00ceti dai seama c\u00e2te carti, c\u00e2te biblioteci si c\u00e2te scoli s-ar face din acesti bani?\u201c
\nNu toti cei prezenti \u00een cartea publicata de Culita Usurelu sunt scriitori mai mult sau mai putin profesionisti, vreau sa spun care au ca \u00eendeletnicire principala literatura, dar pe care experienta profesionala si de viata i-au obligat, asa-zic\u00e2nd, sa scrie carti nelipsite de virtuti stilistice, ca sa nu mai vorbim de cele morale. Numele cel mai sonor \u00een aceasta privinta este al reputatului oenolog Valeriu D. Cotea, un savant si un Om, cu majuscula, care toata viata s-a tinut \u201elipit\u201c cu fapta si cu sufletul de Vrancea natala, de nobila sa ob\u00e2rsie. S-a nascut la 11 mai 1926, \u00een satul Caliman-Vidra. Pe l\u00e2nga lucrari stiintifice de anvergura, \u00eentre care \u201eTratatul de oenologie\u201c \u00een doua volume, academicianul Cotea este si autorul unor admirabile carti de memorialistica, de evocari si portrete, de scrieri monografice scrise cu o pana vibranta, povestitorul si portretistul fiind dublati de un bun psiholog cu o profunda cunoastere a oamenilor si a omenescului. Magistru a numeroase promotii de ingineri horticultori la prestigioasa Universitate de Stiinte Agricole \u201eIon Ionescu de la Brad\u201c din Iasi, Valeriu D. Cotea are simtul si cultul valorii. Si nu doar valoarea consacrata, recunoscuta, ci si cea aflata de multe ori dincolo de luminile rampei, \u00eentr-un, nu o data, (nemeritat) cvasianonimat. Iar pentru profesionistii scrisului, admiratia sa e fara margini. Asta si fiindca, asa cum marturiseste \u2013 \u201epentru mine a tacea nu este usor, a vorbi este greu, a scrie este cumplit. Si cu toate acestea am scris\u2026 am scris g\u00e2ndindu-ma ca vine o vreme c\u00e2nd trebuie sa te \u00eentrebi, c\u00e2nd esti obligat sa te \u00eentrebi ce lasi \u00een urma, care este mesajul pe care \u00eel lasi celor ce urmeaza. Recunosc ca pe l\u00e2nga noroc mi-a dat Dumnezeu si putina minte caci \u00abnorocul fara minte nu paseste \u00eenainte\u00bb si ca atare nu mai astept altceva de la viata, \u00eentruc\u00e2t am avut deja mai mult dec\u00e2t as fi putut nadajdui. N-am g\u00e2ndit la locuri mai \u00een fata, dar nici n-am facut acel ou de aur. Asa ca de-o fi sa mor, sa mor de tot\u201c. Si totusi! Din dorinta de a lasa ceva \u00een urma s-au nascut tratate, dar si c\u00e2teva carti cu incontestabile virtuti literare: \u201eOmagiul \u00cenaintasilor\u201c, \u201eProfiluri \u00een timp\u201c, \u201eVidra \u2013 Poarta Vrancei\u201c sau monumentala monografie a Cotnariului \u00een care, bine observa Culita Usurelu, autorul \u201e\u00eembina poezia si povestirea cu stiinta\u201c. \u00cen acest sens, capitolul \u201eRezonante istorice si culturale\u201c din monografia amintita este pe deplin ilustrativ, desi cu umor si cu modestia-i binecunoscuta Valeriu D. Cotea spune ca n-a \u00eencercat sa \u00eembine stiinta oenologica cu poezia \u201efiindca daca la vin ma mai pricep, la poezie n-am nici pricepere si nici talent\u201c. A cunoscut \u00eensa oameni \u201epeste care s-au revarsat asemenea haruri divine\u201c, de pilda pe Pastorel Teodoreanu, pe care \u00eel considera \u201ecel mai mare scriitor \u00eentre oenologi si cel mai mare oenolog \u00eentre scriitori\u201c.
\nC\u00e2t despre Vrancea natala, tara de razesi, despre oamenii, istoria si spiritualitatea ei, acest intelectual adevarat, din categoria celor pentru care starea intelectuala este cum nu se poate mai naturala, ar mai putea scrie multe carti. De c\u00e2te ori l-am citit sau l-am auzit vorbind despre acel tar\u00e2m de fecunde confluente, am avut sentimentul ca raspunde cu brio la exigenta pe care o exprima \u00eenaintasul sau, vr\u00e2nceanul Simion Mehedinti: \u201eCa sa vorbesti despre Vrancea, trebuie sa ai o anumita pregatire si harul de a te \u00eembraca frumos, asa cum preotul \u00eesi pune odajdiile \u00eenainte de a \u00eencepe slujba\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ceea ce face foarte interesanta lectura masivului volum de interviuri \u201eScriitori contemporani din Vrancea\u201c este mai ales spiritul polemic. Aproape toti interlocutorii lui Culita Ioan Usurelu polemizeaza inclusiv cu amfitrionul lor, asa cum am vazut \u00een comentariul de saptam\u00e2na trecuta, c\u00e2nd m-am referit la amplul dialog cu poetul Liviu Ioan Stoiciu. Dar nu \u00eentotdeauna, se… Cite\u0219te mai mult »Viata literara \u00een provincii (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-12978","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1381,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12978","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12978"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12978\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12978"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12978"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12978"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}