{"id":12969,"date":"2012-08-30T12:35:07","date_gmt":"2012-08-30T10:35:07","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12969"},"modified":"2012-08-30T12:35:29","modified_gmt":"2012-08-30T10:35:29","slug":"revenirea-la-revolta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/revenirea-la-revolta\/","title":{"rendered":"Revenirea la revolta"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Constantin Abaluta, <em>Bazooka girl<\/em>, Bucuresti, Casa de Editura Max Blecher, 2012, 74 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p><em><strong>Prezenta persistenta a lui Constantin Abaluta \u00een peisajul literar rom\u00e2nesc este cel putin curioasa. Nu numai ca este unul din cei mai consecventi poeti ai ultimilor cincizeci de ani, dar \u00een 2012 reuseste sa publice nu mai putin de doua carti de poezie. Suspiciosii (printre care, trebuie sa recunosc, m-am aflat si eu initial) se vor \u00eentreba daca nu cumva cantitatea colosala de volume pe care o ofera constant poetul \u00eencep\u00e2nd cu debutul din 1964 \u00eencepe sa domine acuratetea discursului poetic. Alaturi de \u201eNu eu dar nici altcineva\u201c (Charmides, 2012), volumul \u201eBazooka Girl\u201c este \u00eensa o dovada clara a faptului ca poezia-amfibian (at\u00e2t pentru vechime, c\u00e2t si pentru racordarile generationiste) a lui Constantin Abaluta \u00eesi poate oric\u00e2nd muta motivele pe domenii actuale.<\/strong><\/em><br \/>\nDe fapt, ceea ce mira cel mai mult la Abaluta este lipsa unei rigiditati specifice generatiei poetice din care face parte. Nu at\u00e2t schimbarea motivelor si a formelor poetice deranjeaza, se pare, pe saizecisti, c\u00e2t credinta oarba \u00een securitatea limbajului si a formulelor de constructie. Este adevarat si ca Abaluta a lucrat mai mereu cu experimentul \u2013 ceea ce \u00eei si reprosa Marin Mincu, consider\u00e2nd-i poezia drept \u201econfectionarea unor conglomerate de materiale verbale, abandonate liber \u00een conformitate cu metoda \u00abdelle parole in libertad\u00bb a lui Marinetti\u201c, metoda care nu mai poate functiona eficient \u2013 \u00eensa tocmai datorita acestei libertati pe care si-o aroga poetul, poezia lui este mai mereu lipsita de canoane obositoare sau de vreo alta specificitate \u00een afara improvizatiei pe notele detaliilor esentiale. La fel de adevarat este si faptul ca, dincolo de usurinta de a-l recunoaste din prima pe Constantin Abaluta prin stilul propriu, este foarte grea, daca nu imposibila o eventuala \u00eencadrare generationista. Desi debuteaza \u00een anii &#8217;60, el apartine ca structura mai mult de saptezecisti, \u00eensa nu \u00eei sunt straine formulele nouazecismului rom\u00e2nesc \u2013 pe care si-l \u00eensuseste manifest si deschis prin filonul himerist \u2013 si, iata, \u00een ultima vreme, cele ale douamiismului. De la inventarieri nesf\u00e2rsite, treceri \u00een avalansa de la banal la absurd, \u00eenca prin intermediul constructiilor \u201ecu pretentii vizionare\u201c (Marin Mincu), Abaluta trece la c\u00e2teva povesti ancorate \u00een realitatile sfidatoare (politici guvernamentale, paradoxuri sociale, reactii institutionale) ce e drept, \u00eentr-un ermetism mistic greu de procesat.<br \/>\nChiar debutul volumului \u201eBazooka Girl\u201c este o \u00eencercare de umanizare brutala a revolutiei, prezent\u00e2nd elementele cele mai anti-eroice ale ei, un fel de manifest Soutine suprarealist. Ceea ce deranjeaza \u00eenca este lipsa de poeticitate a celor c\u00e2torva momente de tensiune a aglomerarii. Nu at\u00e2t de eficiente se arata aici alaturarile dintre manifestul social (\u201eaici e gazda somerul fara adapost\/ ce doarme \u00eenvelit \u00een steag\u201c, \u201edaca ai vazut oameni \u00eens\u00e2ngerati mai poti g\u00e2ndi logic?\u201c) si insertiile de absurd comportamental, de la orbi la motivele simpliste ale urmelor verzi (pe care se bazeaza mai mereu poemele lui Abaluta, alt laitmotiv fiind cel al sapunului scrijelit sau cel al \u201espreiului\u201c). Aceste tentative de a oferi o anumita aura mistica oricarui \u201enimic simbolic\u201c sunt \u00eenca reminiscente ale curentelor literare deja epuizate si nu mai pot functiona dec\u00e2t ca mici tentative de poeticitate. Dincolo de aceste aspecte, capacitatea lui Abaluta de a-si asuma pozitii politice nonconformiste si chiar de a lua \u201ela misto\u201c elemente concrete ale vietii politice rom\u00e2nesti \u00een interiorul unui discurs c\u00e2t se poate de sobru este cu adevarat un act din liga \u201etinerilor m\u00e2niosi\u201c (Alex Goldis): \u201eC\u00e2ini, urme verzi, partide, guvern,\/ lum\u00e2nari, gogorite tricolore,\/ aliniati la Europa, democratia salivei,\/ siruri de someri, javre musc\u00e2nd\/ nu ne jigniti cu ser antirabic,\/ fard si fatalitate, beciuri comunitare\/ economat, muscaturi liber consimtite,\/ sperieturi mortale cardiacilor\/ copii pusi pe fuga, gropi verzi,\/ zaruri, caninii c\u00e2inesti,\/ lor le-a spus presedintele \u00abSa traiti bine!\u00bb\u201c.<br \/>\nCiclul \u201eBazooka Girl\u201c este \u00eensa mai mult o desfasurare a intrigilor interne, predominant erotice, dar si continuarea desfasurarii \u00een surdina a fondului revolutionar: \u201edimineata c\u00e2nd apare bazooka la poarta sa respire\/ mirosul ei cucereste toata strada\/ e un miros tridimensional\/ ca un montagne-russe\/ te ia de cap si te \u00eentoarce \u00een toate pozitiile\/ si nu mai poti sa spui niciun cuv\u00e2nt\u201c. Astfel, odata cu intrarea \u00een scena a \u201eamantei perfecte\u201c, alaturi de care se poate muri fara regret \u201eca un soldat irakian cu explozibilul \u00een brate\u201c, apar noi tensiuni conceptuale, antren\u00e2nd o poezie mult mai bine temperata compozitional. Motivul esential este imposibilitatea inserarii elementelor suprarealiste \u00een discursul autobiografic. Astfel, scapata de capcanele misticii inutile si a alaturarilor nefericite, poezia lui Abaluta ram\u00e2ne una a autenticului si a intensitatii acestuia: \u201eo \u00eenfratire generala post-mortem si asta\/ \u00eemi dadea chef sa mai traiesc o vreme\/ l\u00e2nga salc\u00e2mul fr\u00e2nt de furtuna\/ \u00een copilaria cu miros de gaz si dusumele putrede\/ c\u00e2nd am bagat m\u00e2na \u00eentre picioarele anicai\/ fetita vecinului care a lacrimat\/ mi-a dat un sut\/ si m-a m\u00e2zg\u00e2lit cu creta pe haina\/ acum nu am dec\u00e2t refugiul trotuarelor \u00eentunecate\/ din acest oras si saliva\/ \u00eemi colcaie \u00een beregata ca o delicatesa\/ pregatita pentru fata indolenta a trecatorilor\/ astia care-au facut revolutia furata\/ si golul dintr-un zid omoara iar si iar\/ creiere c\u00e2t de apropiate\/ ochi c\u00e2t de departati\u201c.<br \/>\nSingurul pericol mai ram\u00e2ne \u00een astfel de momente (unde revenirea la o \u201epoezie a banalului\u201c devine regula) cantitatea mare de imagini si momente care scapa categoric primei lecturi. Nu e de ajuns o simpla \u201eplimbare\u201c prin poemele lui Abaluta pentru a surprinde elementele cheie ale atmosferei specifice. Nu numai ca, alaturi de elogiile erotice, pot fi descoperite aici noi zone de revitalizare a firescului, dar descrierile capata alura unor momente desprinse din cele mai noi forme poetice transatlantice: \u201erespir fara sa fiu pedepsit\/ copacii din fata blocului nu-mi inspira \u00eencredere\/ doar mi-e mila de ei\/ ca nu cresc mai mult ca sa-mi justifice\/ umbra ploioasa din odaie\/ sa ma ajute sa nu ma tacanesc de-a binelea\u201c, \u201erealitatea e ca masina de spalat\/ nu stoarce bine si \u00eembrac camasi ude\/ ma junghie oasele dar \u00eemi spun\/ ca ma voi \u00eencalzi \u00een tramvai \u00eentre ceilalti oameni\/ oricum la salvare tanti milena\/ \u00eemi face un ceai si ziua\/ trece nici mai rea nici mai \u00eensemnata\/ dec\u00e2t celelalte\u201c. Revenirea la \u201ebazooka girl\u201c devine singurul liant pentru orice forma de mistica, las\u00e2nd loc realitatilor pe c\u00e2t de \u201eobraznice\u201c, pe at\u00e2t de lipsite de vreo masca inutila: \u201ecu unghia\/ pe-o bucata de sapun de rufe\/ am desenat-o pe bazooka girl\/ o silueta grasa cu picioare cracanate\/ si-n fiecare duminica\/ atunci c\u00e2nd fac baie\/ ma frec cu sapunul p\u00e2na jubilez\/ filamentul spermei se-ntinde fosforescent\/ \u00een apa calduta si cada pare un bec urias\/ si trupul meu adoarme \u00een lumina bl\u00e2nda\u201c, \u201esi mi se face frig si-as da cu pumnii\/ sa sparg si sa dar\u00e2m ghereta asta de sticla\/ \u00een care m-au v\u00e2r\u00e2t\/ ca-ntr-o camasa de forta\u201c.<br \/>\nPresimt ca Abaluta nu \u00eesi termina \u201eafacerile\u201c literare odata cu lansarea ultimelor doua volume, din nou, surprinzator de bine racordate actualitatilor intra si trans-literare. Daca scepticii vor privi \u201eBazooka Girl\u201c mai mult ca pe o \u00eencercare disperata a lui Constantin Abaluta de a \u201eram\u00e2ne la suprafata\u201c, entuziastii vor primi bucurosi descrierea mult mai apropiata de adevar a Norei Iuga, facuta pentru \u201eGrafferul din lift\u201c: \u201erevolta \u00een pumnii \u00eenclestati si tacere grea \u00eentre r\u00e2nduri\u201c.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Constantin Abaluta, Bazooka girl, Bucuresti, Casa de Editura Max Blecher, 2012, 74 p. &nbsp; Prezenta persistenta a lui Constantin Abaluta \u00een peisajul literar rom\u00e2nesc este cel putin curioasa. Nu numai ca este unul din cei mai consecventi poeti ai ultimilor cincizeci de ani, dar \u00een 2012 reuseste sa publice nu mai putin de doua carti&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/revenirea-la-revolta\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Revenirea la revolta<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7903,7902],"class_list":["post-12969","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-bazooka-girl","tag-constantin-abaluta"],"views":1557,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12969","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12969"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12969\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12969"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12969"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12969"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}