{"id":12966,"date":"2012-08-30T12:32:57","date_gmt":"2012-08-30T10:32:57","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12966"},"modified":"2012-08-30T12:33:41","modified_gmt":"2012-08-30T10:33:41","slug":"miscarea-de-ocupare-renasterea-stangii-si-marxismul-de-azi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/miscarea-de-ocupare-renasterea-stangii-si-marxismul-de-azi\/","title":{"rendered":"Miscarea de Ocupare, renasterea Stangii si marxismul de azi"},"content":{"rendered":"<p>&nbsp;<\/p>\n<p style=\"text-align: center;\"><strong> Un interviu cu Slavoj Zizek (II)<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p><em><strong>Pe 5 noiembrie 2011, pe baza unui set de \u00eentrebari formulate \u00eempreuna cu Chris Cutrone, Haseeb Ahmed i-a luat un interviu lui Slavoj Zizek la Academia Jan van Eyck, de la Maastricht. \u00cen cele ce urmeaza, redam textul conversatiei lor \u00een versiunea sa editata, destinata publicarii.<\/strong><\/em><br \/>\nHaseeb Ahmed: Cu doar c\u00e2tiva ani \u00een urma, \u00een timpul miscarii \u00eempotriva razboiului din Irak, cea mai percutanta imagine cu care putea fi asociata st\u00e2nga era cea a miscarii \u00eempotriva razboiului din Vietnam. Cum credeti ca s-au schimbat situatia si oportunitatile St\u00e2ngii fata de anii \u201960 (oare, \u00een mai bine)?<br \/>\nSlavoj Zizek: \u00cen aceasta privinta sunt perfect de acord cu Moishe Postone. \u00cen ciuda tuturor acestor proteste \u00eempotriva razboiului din Irak, nimeni n-a \u00eencercat sa faca jonctiunea cu St\u00e2nga irakiana. Atitudinea era numai de genul: \u201eAr trebui sa \u00eempiedicam asta, n-ar trebui sa lasam asa ceva sa se \u00eent\u00e2mple\u201c etc. Cu toate acestea, din primul guvern format dupa ocupatia americana a facut parte si partidul comunist irakian. Pentru mine, aceasta a fost cea mai evidenta limitare a protestelor \u00eempotriva razboiului din Irak. Au ignorat orice posibila legatura cu st\u00e2nga irakiana. Cea mai vehiculata idee era cea potrivit careia poporul irakian ar trebui sa se elibereze de unul singur, fara ajutorul fortelor de ocupatie americane. Dar si ei s-au confruntat cu aceeasi problema, pe care n-au reusit s-o depaseasca. \u00cen cazul atacurilor din Zona Verde de siguranta, cui ar trebui sa-i iei partea? Eu, unul, nu eram pregatit sa fac ce-au facut altii, adica sa pretind ca, din moment ce se opuneau fortelor de ocupatie americane, st\u00e2ngistii irakieni ar trebui sa fie de partea insurgentilor. Parerea mea este ca acesti islamisti radicali n-ar trebui sustinuti niciodata.<br \/>\nAici \u00eentrevad eu importanta istorica a protestelor din Piata Tahrir. Potrivit st\u00e2ngii occidentale rasiste singurele modalitati de a-i mobiliza pe natafletii de arabi erau antisemitismul, fundamentalismul religios sau nationalismul. Dar aici am avut de-a face cu un protest democratic laic care n-a fost nici antisemit, nici fundamentalist si nici macar nationalist. Nimeni n-a fost pacalit \u00een a adera la un tip de g\u00e2ndire antisemita. Pozitia lor a fost \u00eentotdeauna aceea ca ceea ce se \u00eent\u00e2mpla n-are nimic de-a face cu Israelul, ca e problema lor si-a dorintei lor de libertate. Regimul Mubarak a blamat ani \u00een sir evreii si sionismul, consider\u00e2ndu-i singurii inamici. Protestatarii si-au dat seama ca adevaratul dusman este armata egipteana. Si tocmai \u00een asta consta adevarata semnificatie istorica a protestelor egiptene.<br \/>\nDaca sprijina miscarea, puterile occidentale vor contribui la ceva mult mai periculos. \u00cencetul cu \u00eencetul, \u00eentre Fratii Musulmani si armata se casca o prapastie. Sa nu uitam ca aceasta armata este vechea armata a lui Mubarak, cu privilegiile si coruptia ei cu tot s.a.m.d. Dar acum, economia egipteana trece printr-o perioada dificila, iar standardele de viata sunt \u00een cadere libera, asa ca armata \u00eesi va pastra privilegiile, dar Fratia Musulmana va acapara hegemonia ideologica. Aceasta va fi batalia capitala, \u00een urma careia fundamentalistii islamici ar putea deveni si mai puternici. \u00cen acelasi timp, am fost socat de unele comentarii venite din partea israelienilor, potrivit carora asta dovedeste ca arabii nu sunt capabili sa creeze o democratie. At\u00e2ta vreme c\u00e2t vor exista regimuri totalitare \u00een tarile arabe, va exista si antisemitism. Singura sansa este democratia laica. \u00cen China se zice ca exista o urare pe care i-o faci cuiva pe care nu-l poti suferi: \u201eSa traiesti \u00een vremuri interesante!\u201c C\u00e2nd am fost \u00een China, \u00eensa, nimeni nu stia nimic de o astfel de zicala, tot ce se stia era ca \u00een Occident se zice c-ar fi o expresie chinezeasca!<\/p>\n<p>H.A: Ce parere aveti despre capitalism? \u00cen recenta dumneavoastra carte \u201eLiving in the End Times\u201c (Verso, 2010) invocati lectura pe care Moishe Postone i-o face lui Marx pentru a pune \u00een noi moduri problema subiectivitatii si a formei marfii. Unde \u00eesi are locul o astfel de reconsiderare a lui Marx \u00een contextul evolutiilor actuale? Ce ar \u00eensemna din punct de vedere politic depasirea formei de marfa a muncii?<br \/>\nS.Z: \u00cen concursurile televizate, asta se numeste o \u00eentrebare de un milion de dolari. Cum sunt extrem de modest, trebuie sa recunosc ca nu am un raspuns pentru ea. Daca va g\u00e2nditi, \u00eensa, la problemele cruciale ale momentului, cum este cea a ecologiei, veti descoperi ca nu vor putea fi rezolvate prin intermediul a ceea ce numim teza Fukuyama a capitalismului democratic ca sf\u00e2rsit al istoriei. Dar nu cred nici \u00eentr-o utopie comunitara si autogestionara locala. Vom avea nevoie (si-o spun \u00een sensul bombastic, de umanitate ca \u00eentreg) de uriasa putere a corporatiilor pentru a pune milioane si milioane de oameni \u00een miscare.<\/p>\n<p>H.A: Si cum ne trimite asta la forma muncii ca marfa?<br \/>\nS.Z: Tot ce spun e ca va trebui sa instituim o autoritate extrem de cuprinzatoare. \u00cen lumea complexa de astazi, asta e singura solutie. Problema, fireste, este cum s-o facem. Dincolo de anume limite cantitative, democratia, \u00een sensul traditional al cuv\u00e2ntului, nu mai functioneaza. N-are niciun sens sa spui \u201ehai sa facem alegeri universale\u201c. Sa voteze toti cei cinci miliarde de oameni? Ar fi ca Republica Galactica din \u201eRazboiul stelelor\u201c.<br \/>\nStiti, Ayn Rand avea dreptate: banii sunt cel mai puternic intermediar sau instrument al libertatii. Ceea ce voia sa spuna era ca nu intram \u00eentr-o relatie de schimb dec\u00e2t cu acceptul ambelor parti. Macar din punct de vedere formal, ambele parti obtin ceva \u00een urma acestui schimb. \u00cen absenta banilor, ar trebui sa impunem iarasi niste mijloace de dominatie directe. Fireste ca nu-i accept premisa: fie domnia banului, fie dominatia directa. Si totusi, nu are un argument valid? Putem critica banii ca o forma alienata. Dar cum putem organiza interactiunile sociale complexe fara bani si fara ajutorul mijloacelor de dominare directa? Cu alte cuvinte, nu e tragedia stalinismului din secolul XX tocmai aceea ca a \u00eencercat sa suspende nu banii, ci piata? Si care-a fost rezultatul? Reafirmarea unei dominatii directe si brutale.<br \/>\nNu sunt un optimist. Cred ca situatia \u00een care ne aflam este extrem de periculoasa. Cred ca ne \u00eendreptam catre o societate mult mai autoritara, a unui apartheid globalizat. Traditional, pentru Marx, forma ideala de exploatare se facea prin intermediul unei libertati formale legalizate. \u00cen conditii capitaliste ideale, schimbul este liber si egal. Pe zi ce trece, \u00eensa, capitalismul demonstreaza ca nu mai poate sustine astfel de conditii. Nu-si mai poate permite libertatea si egalitatea. Unii vor deveni niste homo sacer, \u00een sensul pe care-l da Giorgio Agamben acestei expresii. Apar noi forme de apartheid. Chiar daca este extrem de naiva, \u201ePlaneta mahalalelor\u201c a lui Mike Davis sustine ca, desi suntem controlati, exista grupuri din ce \u00een ce mai mari de oameni care traiesc \u00een afara controlului statului: potrivit lui Davis, peste un miliard de oameni traiesc deja \u00een case de carton din cartierele periferice sarace. Si nu ma refer doar la saracie. Autoritatile de stat trateaza deja aceste zone ca pe niste teritorii interne salbaticite, niste tinuturi salbatice. Din punct de vedere politic, sunt niste zone cenusii. Aici mi se pare ca avem o problema grava. Cum vad eu viitorul? Putem continua asa? Desi e aproape o comedie, filmul lui Terry Gilliam, \u201eBrazil\u201c, o ilustreaza c\u00e2t se poate de clar: o societate pe jumatate totalitara, dar si hedonista. Un regim totalitar \u00een care exista si unele placeri private. Berlusconi se-apropie cel mai mult de aceasta imagine: Groucho Marx la putere. Tot asa, \u00een China, at\u00e2ta vreme c\u00e2t stai departe de viata politica, nimanui nu-i pasa de perversiunile pe care le preferi \u00een viata privata. Nu mai e vorba de acea mobilizare specific fascista.<br \/>\nA fi \u00eempotriva emigratiei, spre exemplu, nu-i tot una cu a fi fascist. Fascismul nu se va mai \u00eentoarce. Nici g\u00e2nd. A spune asta nu demonstreaza o g\u00e2ndire conceptuala, ci doar niste vagi asocieri. Asta \u00eenseamna post-ideologia. Fascismul clasic era o ultra-ideologie. Ideologia predominanta a zilelor noastre este un soi de capitalism occidental budist al \u201erealizarii de sine\u201c. Este un hedonism privat permisiv combinat cu un totalitarism politic.<\/p>\n<p>H.A: Care mai este astazi relevanta istoriei marxismului? Ce putem \u00eenvata despre schimbarea lumii de la figuri istorice ca Lenin, bunaoara? N-a esuat marxismul? Cum procedam pentru a nu repeta acest esec? Sau, dupa cum ati spus odata (\u00een \u201eCum sa-ncepem cu \u00eenceputul\u201c, \u201eNew Left Review\u201c, 57, mai-iunie 2009, http:\/\/www.newleftreview.org\/?view=2779), tras\u00e2nd o paralela \u00eentre Lenin si Beckett, p\u00e2na la urma merita sa \u201eesuam din nou\u201c doar ca sa \u201eesuam mai bine\u201c? Prin urmare, c\u00e2t \u201esucces\u201c credeti ca vom avea \u00een aceasta privinta?<br \/>\nS.Z: Sunt complet de-acord cu dumneavoastra. Am ajuns sa privesc cu un ochi extrem de critic acest citat din Beckett &#8211; \u201eEsuati, dar esuati mai bine\u201c. Ar fi frumos sa mai si c\u00e2stigam! M-am cam saturat sa aud ca \u201esuntem toti \u00een aceeasi oala\u201c, pentru ca apoi sa constat ca lucrurile sunt exact la fel ca \u00eenainte. Acum ma preocupa ce se-nt\u00e2mpla dupa aceea. Cum vor fi afectate vietile noastre de zi cu zi? Pentru mine, \u00een asta consta adevarata revolutie. Cum vor fi afectate munca si placerile noastre cotidiene?<br \/>\nNu sunt un leninist \u00een sensul strict al unei reveniri la \u201e\u00eenvataturile lui Lenin\u201c. Ce-mi place la el e ca era total neortodox si mereu dispus sa reevalueze situatia. Nu se tinea cu dintii de o dogma sau alta si nici nu-i era frica sa actioneze. \u00cen opinia mea, multor st\u00e2ngisti le place rolul de opozanti si se tem sa intervina. Nu sunt de acord cu Badiou si altii ca \u201epolitica se face la o oarecare distanta de stat\u201c. Statul este, totusi, una dintre fortele de reglementare ale societatii.<br \/>\nLuati cazul Greciei. Acolo, statul e \u00een pragul colapsului. Ca atare, st\u00e2nga se pastreaza \u00een afara politicii de stat, iar asta nu \u00eenseamna ca intentioneaza sa declanseze o revolutie, ci ca va sprijini sau va face presiuni asupra partidelor existente. Asta dovedeste ca nu suntem pregatiti.<br \/>\nDin punctul meu de vedere, cel mai mare esec al Uniunii Sovietice de pe vremea lui Lenin s-a produs imediat dupa Razboiul Civil. Acea perioada de dupa revenirea lucrurilor la normalitate a fost absolut superba. Confruntati \u00eensa cu problema reformarii vietii cotidiene, bolsevicii au esuat. Prin urmare, \u00eent\u00e2i avem aceste victorii pasionante, iar apoi, umilitoarea \u00eenfr\u00e2ngere. Cei mai de seama marxisti sunt cei ale caror carti analizeaza aceste esecuri.<br \/>\nAstazi, cel mai important este sa evitam ceea ce Lacan a denumit at\u00e2t de frumos \u201enarcisismul cauzei pierdute\u201c. Stiti prea bine: \u201eAh, am pierdut, dar c\u00e2t de frumos am facut-o!\u201c Te \u00eendragostesti de propria-ti \u00eenfr\u00e2ngere sau, mai rau, faci din ea un blazon al autenticitatii. \u201eAm pierdut pentru ca viata-i cruda, dar uite ce frumos a fost\u201c etc. etc. Nu! Acelasi lucru e valabil si pentru \u201868: ar trebui sa gasim o cale prin care revolutia marxista sau cea comunista sa fie si altceva dec\u00e2t un interludiu \u00eentre doua faze ale capitalismului. Aceasta este lectia secolului XX. \u00cen general, lectiile de acest fel sunt doar negative: \u00eenvatam ce sa nu facem. Iar asta e foarte important. Poate gresesc, dar eu nu vad vreo lectie pozitiva. Sunt un pesimist sincer.<br \/>\nCu toate acestea, a nu face nimic ar fi o si mai mare catastrofa. Adevarata utopie consta \u00een faptul ca lucrurile pot continua asa la infinit. Criza din 2008 a creat impresia ca totul se datora absentei reglementarii si unor indivizi corupti. Dar nu, criza \u00eenseamna cu totul altceva. Se-apropie niste vremuri extrem de primejdioase. Nu ne mai putem baza pe nicio traditie. Odata ajunsa la putere, traditia de st\u00e2nga are tendinta de-a se transforma \u00eentr-o tiranie brutala. Cum sa depasim acest impas \u00eentre doua alternative, ambele, dupa cum ar fi zis Stalin, \u201ela fel de rele\u201c?<br \/>\nMandela a fost extraordinar, dar s-a lasat sedus de FMI. De acord, dar \u00eentrebarea este: ce alternativa avea? Sa sf\u00e2rseasca \u00eentr-un fiasco, ca \u00een Zimbabwe? Acesta e adevaratul impas. Mandela n-a fost un tradator. Sunt pesimist chiar si \u00een cazul Venezuelei: Chavez \u00eencepe sa-si piarda elanul. E o adevarata tragedie. Pentru ca a jucat aceste jocuri populiste a neglijat infrastructura. Masinaria extractiei de titei se dezintegreaza, iar cantitatile pompate scad zilnic. Chavez a \u00eenceput bine politiz\u00e2ndu-i si mobiliz\u00e2ndu-i pe cei exclusi, numai pentru a cadea apoi \u00een traditionala capcana populista. Petrodolarii sunt un blestem pentru el, pentru ca i-au permis sa nu ia problemele \u00een piept. Acum trebuie cu-adevarat sa le confrunte. A avut suficienti bani pentru a c\u00e2rpi lucrurile fara a ajunge la radacina problemelor. Spre exemplu,Venezuela se confrunta cu un exod al \u201ecreierelor\u201c catre Columbia care, pe termen lung, va fi o catastrofa. N-am \u00eencredere \u00een niciuna dintre aceste traditii \u2013 \u00een \u201ebolivarism\u201c si tot restul \u2013 toate sunt niste t\u00e2mpenii.<\/p>\n<p>H.A: Ma intereseaza ce ati spus despre ocazia de a reformula \u00eentreaga existenta. \u00cen cazul lui Lenin, c\u00e2nd s-a \u00eent\u00e2mplat asta?<br \/>\nS.Z: \u00cen anii Noii Politici Economice. E interesant ce s-a \u00eent\u00e2mplat. Lectura cea mai pesimista spune ca atunci s-a nascut statul stalinist. Logica subiacenta a fost: ne vom retrage din economie, dar, pentru a nu pierde puterea, vom \u00eentari statul. \u00cen anii NEP-ului s-a produs explozia birocratiei de stat, a aparatului. Deja, \u00een 1923, Stalin a numit 100.000 de cadre de nivel mediu. Trotki a fost prost si-a mai si jucat niste joculete arogante, asa ca nu si-a dat seama de nimic. Credea ca se bucura de sprijinul poporului pentru ca \u00eenfiintase Armata Rosie. \u00cen jurnalele lui Dimitrov, Stalin spunea ca Trotki era mult mai popular la \u00eenceputul anilor &#8217;20, dar cum el controla cadrele de partid, a c\u00e2stigat. Daca ar fi c\u00e2stigat Trotki, cine stie ce s-ar fi \u00eent\u00e2mplat? Ar fi fost cu totul altceva, dar ce exact, cine poate spune? Ce-mi place la Trotki este ca, la fel ca si Lenin, era un realist pur si dur. Poate ca cel mai bun lucru care putea fi facut a fost tocmai un soi de revolutie burgheza (v. Lars T. Lih, \u201eOctober 1921: Lenin Looks Back\u201c, \u201ePlatypus Review\u201c, 37 iulie 2011, disponibil la http:\/\/platypus1917.org\/2011\/07\/01\/october- 1921-lenin-looks-back\/. Lenin a fost complet sincer c\u00e2nd a vorbit despre sf\u00e2rsitul Razboiului Civil si despre nebunia acestuia, marturisind ca, dupa ce fusese masacrata \u00een razboi, clasa muncitoare practic nu mai exista, cel putin nu \u00eentr-o maniera organizata.<\/p>\n<p><em><strong>Traducere din englez\u00e3: Alexandru Macovei<\/strong><\/em><br \/>\n<em><strong>Interviu preluat <\/strong><\/em><br \/>\n<em><strong>de pe platforma CriticAtac.ro<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>&nbsp; Un interviu cu Slavoj Zizek (II) &nbsp; &nbsp; Pe 5 noiembrie 2011, pe baza unui set de \u00eentrebari formulate \u00eempreuna cu Chris Cutrone, Haseeb Ahmed i-a luat un interviu lui Slavoj Zizek la Academia Jan van Eyck, de la Maastricht. \u00cen cele ce urmeaza, redam textul conversatiei lor \u00een versiunea sa editata, destinata publicarii.&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/miscarea-de-ocupare-renasterea-stangii-si-marxismul-de-azi\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Miscarea de Ocupare, renasterea Stangii si marxismul de azi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[8153,8151,8152,4393],"class_list":["post-12966","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-marxismul-de-azi","tag-miscarea-de-ocupare","tag-renasterea-stangii","tag-slavoj-zizek"],"views":1681,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12966","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12966"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12966\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12966"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12966"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12966"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}