Aici, unde s-a nascut absurdul,\u00a0 s-a int\u00e2mplat ceea ce trebuia sa se int\u00e2mple: presedintele Traian Basescu a scapat si de a doua suspendare si, probabil, se pregateste\u00a0 pentru a treia. Dar nu inainte de a-si plati politele, caci razbunarea face parte din zestrea sa psihologica. Razboiul de gherila se va purta cu si mai multa violenta, pe toate fronturile, dosare exista, alte mijloace nu-i lipsesc si, mai ales, nu duce lipsa de luptatori fideli.\u00a0 Daca victoria sa a decis-o o singura judecatoare, este greu de imaginat ca nu este pregatit arsenalul pentru opozantii care, chiar daca sunt de ordinul milioanelor, nu au de partea lor dec\u00e2t votul cu care, cum s-a dovedit, nu au putut infrunta armata de procurori care a b\u00e2ntuit si mai b\u00e2ntuie peste tot c\u00e2nd cu Biblia in m\u00e2na, c\u00e2nd cu citatiile. Cetatenii nu au experienta unor asemenea \u201eexercitii democratice\u201c si nici strategii corespunzatoare. In plus, in buna traditie, rom\u00e2nii fac un lucru ca lumea abia dupa ce au ratat toate celelalte variante sau drumuri pe care\u00a0 le strabat nu gratie ratiunii, ci int\u00e2mplarii. Odata cu victoria celor ce au fost planificati sa invinga, prestigiul international al Rom\u00e2niei s-a restabilit, vindem orice, inclusiv trecutul, investitorii pot respira usurati: aur, cupru, uraniu, energie si demnitate nationala la liber, \u201efratii mai mari\u201c din Vest au salvat omul de care depind toate acestea, dar sunt pe cale sa piarda simpatia locuitorilor acestei tari, tratata in ultimii ani ca o adunatura de ignoranti si zapaciti carora orice slujbas occidental, foarte important, sau doar o banala loaza, simte nevoia sa ii dea ordine. Sigur, la o privire superficiala, aici, \u201ela portile Orientului\u201c nimic nu e normal, firesc, tratat cu toata seriozitatea; tara a fost transformata intr-o mahala jalnica in care se poate int\u00e2mpla orice, oric\u00e2nd, mai ales ca sentimentele dominante intretinute cu strasnicie sunt ura si setea de razbunare. La noi, smecherii, golanii, bisnitarii si impostorii si-au impus \u201emorala\u201c lor: nu se respecta nici o lege, desi legile sunt invocate mereu. Sigur, se mai vorbeste uneori pe la tot mai ignoratele scoli de legea gravitatiei si de cea\u00a0 a atractiei universale, dar cum ele nu depind de presedinte si nici social-liberalii n-au dat vreun semn ca i-ar preocupa, se pare ca, deocamdata, ele nu deranjeaza. Intereseaza doar adversarul politic, competitorul si, o data la patru ani, cetateanul simplu, votantul. Odata obtinute voturile, \u201eomul politic\u201c se angajeaza intr-o piesa stupida numita de obicei \u201ejoc politic\u201c. Apoi, pe masura ce urca la etajele de sus ale puterii, i se exacerbeaza vechile defecte, dar, mai ales, dob\u00e2ndeste\u00a0 altele, noi. Pascal de Sutter, un celebru specialist in psihopatologie politica, pe care l-am mentionat deseori, este de parere ca \u201enebunia la un om politic este cam ca tuberculoza pentru minerii din epoca lui Zola, o boala profesionala, un risc greu de evitat\u201c. Un alt specialist in psihiatrie, Thomas Szasz, este pomenit, printre altele, pentru fina lui observatie: \u201eC\u00e2nd un om ii vorbeste lui Dumnezeu, se spune ca se roaga. C\u00e2nd Dumnezeu ii vorbeste unui om, se spune ca acesta din urma este schizofren\u201c. Dar c\u00e2nd un om se crede atotputernic si atoatestiutor cum poate fi el definit, in ce categorie intra? Cit\u00e2nd dintr-un foarte la moda \u201eManual de diagnostic si statistica al tulburarilor mintale\u201c ( DSM), Pascal de Sutter arata ca DSM numeste aceste structuri \u201epersonalitati antisociale\u201c si arata totodata criteriile dupa care se stabileste acest diagnostic. Daca le pomenesc este pentru a vedea ce ii unea pe Stalin, Niazov si Saddam Hussein: 1. \u201eDificultatea de a se conforma normelor sociale si de a respecta un spirit civic prin repetarea unor acte ilegale si represibile. 2. Minciunile repetitive, utilizarea de siretenii si inselatoriile in vederea profitului personal. 3. Impulsivitatea, dificultatea de a defini un plan pe termen lung. 4. Iritabilitatea, agresivitatea indicata mai ales prin atacuri fizice. 5. Nepasarea totala fata de binele sau securitatea celorlalti. 6. Iresponsabilitatea constanta in munca sa sau in onorarea obligatiilor financiare. 7. Absenta remuscarii, indicata prin indiferenta (sau prin rationalizari fata de suferinta, furtul sau proastele tratamente suferite de celalalt\u201c. Dar dincolo de ceea ce se vede si se aude mereu, p\u00e2na la exasperare, exista si o alta tara, tacuta, aparent linistita, o tara care se dezvolta normal in ciuda tuturor oprelistilor, umilintelor si a galagiei nulitatilor cu firma stralucitoare, niste oameni, cei mai multi anonimi, care fac exact ce trebuie sa faca. Si pentru care tara, istoria, demnitatea nu sunt negociabile. Cine\u00a0 i-a auzit\u00a0 iarna trecuta pe un ger ingrozitor sau in aceste zile strig\u00e2nd exact ceea ce era obligatoriu sa se stie in acest moment al istoriei, ma va intelege. Se simte iarasi nevoia unui alt inceput, nu a unei noi Constitutii, ci a altor oameni care stiu sa o citeasca prin lentilele bunului-simt. Este nevoie de rec\u00e2stigarea demnitatii ca persoane individuale, dar si ca tara si nu de un loc la masa slugilor. Si pentru ca in acest spatiu r\u00e2sul si pl\u00e2nsul se amesteca, imi vine in minte o gluma de pe vremea c\u00e2nd erau la moda bancurile cu Radio Erevan: circula un fel de test psihologic despre modul in care reactionau femeile diferitelor etnii c\u00e2nd erau prinse in flagrant. Rom\u00e2ncele, de exemplu, se conformau, cum era de asteptat, traditiei: \u201eIoane, numai la cap sa nu dai!\u201c Mi-am amintit, si nu tocmai din int\u00e2mplare, replica unguroaicei care rimeaza cu aiureala politica din acest moment: \u201eIanos, crezi ce vezi, sau ce iti spun eu?\u201c Intrebarea a fost pusa nu doar odata c\u00e2torva fruntasi politici, dar nici macar din greseala poporului rom\u00e2n, de catre domnul Barroso, doamna Merkel si multi altii, inclusiv de catre \u201estacheta de sus a democratiei\u201c, Departamentul de Stat, prin grija ambasadorului american in Rom\u00e2nia, care lasa impresia ca ar fi un fel de pseudonim al lui Traian Basescu, un foarte important demnitar care functioneaza doar pe o singura frecventa \u2013 a Casandrei nationale \u2013, Monica Macovei. Daca Partidul Popular European si guvernul maghiar par sa aiba toate motivele sa-l tina la Cotroceni pe Traian Basescu, fie si cu respiratie artificiala, ciudata mi se pare, in aceste saptam\u00e2ni ale referendumului, reactia americanilor care, pentru democratie par ca ar avea doua unitati de masura: o democratie adevarata in interior si o alta democratie, de export, in care dictatorii nu mai poarta ca altadata manusi de catifea. Din multe motive as vrea sa cred ca, deocamdata,\u00a0 Departamentul de Stat este indus in eroare de interesele unui om. Cel putin, asa se vede din orice punct cardinal. Si spun acest lucru cu o imensa tristete caci, practic, semnatarul acestor r\u00e2nduri s-a nascut a doua oara cu exact doua decenii in urma, in Statele Unite, multumita priceperii si generozitatii unor medici straluciti din Louisville\u00a0 si Boston (Harvard) si a contribuit, impreuna cu Smithsonian Institution, in 1999, la cel mai mare succes cultural pe care l-a avut vreodata Rom\u00e2nia in Statele Unite, mai mare chiar dec\u00e2t vizita Reginei Maria: un milion o suta de mii de vizitatori, peste o mie de politicieni, inclusiv fostul vicepresedinte Al Gore. Spun asta g\u00e2ndindu-ma la deceptia produsa de vizita lui Gordon care, in cele c\u00e2teva ore c\u00e2t a stat in Rom\u00e2nia, a simtit nevoia\u00a0 sa ne avertizeze precum in bancul pomenit: \u201eCredeti ce vedeti sau ce va spun eu?\u201c. Altadata ne vizitau presedinti americani care erau primiti cu un urias respect. A mai trecut pe aici chiar si doamna Hillary Clinton care a acceptat sa-si imprumute numele unei scoli din Bucuresti. Acum, de c\u00e2nd Statele Unite au devenit, in viziunea celui salvat de la suspendare, Marele Licurici, un functionar oarecare ne dicteaza ce trebuie sa g\u00e2ndim si sa spunem, adica exact cum l-a scolit doamna Macovei pe ambasadorul S.U.A. Dar, ca sa ne mentinem pe linia at\u00e2t de ingusta intre r\u00e2s si pl\u00e2ns, as spune ca nu pot uita primele alegeri libere in viziunea radioului Erevan. Dumnezeu il cheama pe Adam\u00a0 pentru a i-o prezenta pe Eva, viitoarea lui sotie: \u201eAdame, a spus Domnul, alege-ti femeia pe care o doresti!\u201c Nu mi-am putut imagina atunci ca Occidentul are si o asemenea fata. Izolati, lipsiti de informatii reale, traiam in spatiul iluziilor noastre despre aceasta lume inaccesibila imensei majoritati. Acum, fara sa vreau, ma g\u00e2ndesc deseori la luptatorii din munti care au murit cu arma in m\u00e2na crez\u00e2nd in ajutorul american care n-a sosit niciodata. Veneau in schimb numeroase baloane cu afise pline de indemnuri la rezistenta armata. P\u00e2na la urma, singurul folos real a fost p\u00e2nza baloanelor din care oamenii isi croiau haine impermeabile, iar h\u00e2rtiile erau folosite cu succes la aprinsul focului in padure. I-au asteptat nu numai rom\u00e2nii, ci si luptatorii maghiari din\u00a0 Budapesta sufocata de tancurile rusesti si rom\u00e2nii ce se opuneau colectivizarii fortate. Suraia, satul terorizat odinioara de securisti si de activisti de partid, a platit cu s\u00e2nge refuzul de a se colectiviza.\u00a0 Acum este b\u00e2ntuit\u00a0 de procurori cu Biblia in m\u00e2na oblig\u00e2ndu-i pe… fermieri sa jure daca au votat\u00a0 si, daca da, cu cine. Nu imi dau seama cine i-a speriat mai mult: cei cu pistolul sau cei cu Biblia? Lipsa de imaginatie a securistilor de azi este uluitoare pentru ca nu fac dec\u00e2t sa repete metodele si apucaturile comunistilor primitivi de dupa razboi. Sigur, daca judecam poporul rom\u00e2n dupa liderul lui vremelnic, poate ca meritam acest tratament. Tarile mari si puternice nu\u00a0 ii privesc pe cei mai mici prin prisma sentimentelor, ci dupa propriile interese de moment. Asa se face ca, pentru acestia, va fi mai important un om dec\u00e2t o tara. Iar apoi, in lumea in care dialogul si compromisul sunt zeificate, intotdeauna armele si forta in general, conving mai usor dec\u00e2t diplomatii. Cei cu mentalitate de sluga dau orice pentru o str\u00e2ngere de m\u00e2na sau chiar pentru un z\u00e2mbet, o aprobare, dar nu tin seama de ceea ce au patit altii ca ei dupa ce si-au platit z\u00e2mbetele. Il poate uita cineva pe Mubarak dus cu patul si cu cusca de metal inaintea tribunalului, sau pe Gaddafi ascuns intr-un canal, hranindu-se cu resturile de acolo? In acest moment, c\u00e2nd tot ce se int\u00e2mpla ne aminteste de perioada de inceput a comunismului, se cuvine sa ne amintim de Andrei Ianuarievici Visinski, procuror general al Uniunii Sovietice si, mai t\u00e2rziu, succesor al lui Molotov, care nu a venit in Bucuresti sa negocieze, ci sa dea ordine si sa faca un troc: abdicarea regelui contra vietii a sute sau chiar mii de studenti arestati. Lui Gordon i-a fost mult mai usor, ca sa nu mai vorbim de ceilalti impartitori de dreptate carora le-a fost\u00a0 suficient telefonul. \u201eDrumul european\u00a0 al Rom\u00e2niei\u201c at\u00e2t de tr\u00e2mbitat, contra Basescu. Drum care seamana tot mai mult cu cel rasariteran de odinioara, at\u00e2ta doar ca\u00a0 autohtonii\u00a0 care detin puterea se straduiesc sa faca exact ce isi inchipuie ca le-ar placea stap\u00e2nilor. In rest, o tara de suspecti care, ca pe vremea lui Andrei Ianuarevici, sunt obligati mereu sa se dezvinovateasca in conditiile in care Biblia de azi are aceleasi efecte psihologice precum pistolul de ieri. In plus, tone si tone de dosare care vor da de lucru viitorului C.N.S.A.S. De fapt,\u00a0 C.N.S.A.P. Cu P de la procuratura.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Aici, unde s-a nascut absurdul,\u00a0 s-a int\u00e2mplat ceea ce trebuia sa se int\u00e2mple: presedintele Traian Basescu a scapat si de a doua suspendare si, probabil, se pregateste\u00a0 pentru a treia. Dar nu inainte de a-si plati politele, caci razbunarea face parte din zestrea sa psihologica. Razboiul de gherila se va purta cu si mai multa… Cite\u0219te mai mult »Visinski reloaded<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4],"class_list":["post-12963","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial"],"views":2616,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12963","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12963"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12963\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12963"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12963"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12963"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}