{"id":12955,"date":"2012-08-30T12:26:03","date_gmt":"2012-08-30T10:26:03","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12955"},"modified":"2012-08-30T12:26:58","modified_gmt":"2012-08-30T10:26:58","slug":"un-val-de-neincredere","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-val-de-neincredere\/","title":{"rendered":"Un val de neincredere"},"content":{"rendered":"<p>Eu cred ca vreo c\u00e2tiva neizbutiti s-au \u00eentors \u00een tara din diaspora dupa 1990 si-au \u00eenceput sa-i snobeze pe cei ramasi acasa. Ei trebuie cautati printre cei de felul lui Nila din \u201eMorometii\u201c. Despre care taica-sau, \u00eentrebat la fieraria lui Iocan ce-i mai face fiul fugit \u00een Capitala, a rostit memorabila fraza: \u201eA \u00eempartit Bucurestiul cu o funie pe din doua, si jumatate e-al lui\u201c.<br \/>\nTagma celor pusi pe snobism nu este greu de detectat. Doar nu era sa-si priveasca de sus colegii profesorul de radiologie Radu Manoliu de la Facultatea de Medicina din Amsterdam! Din contra, el s-a oferit \u00een primii ani sa tina cursuri si seminarii la Bucuresti, a pus bazele unei profesiuni efectuate la cei mai \u00eenalti parametri stiintifici, si-a \u00eent\u00e2mpinat fostii colegi cu totala deschidere si pretuire si nu de putine ori am auzit ca avea casa plina de medici din Rom\u00e2nia, veniti sa studieze cu burse la a caror obtinere numele lui, de reala valoare stiintifica, statea chezasie. N-am auzit nici de pianistul Radu Lupu ca si-ar fi snobat colegii de la Filarmonica. Din contra, el a venit imediat sa concerteze cu ei. N-am auzit sa-si fi snobat fostii colegi nici matematicienii rom\u00e2ni din universitatile americane, care s-au \u00eentors cu burse pentru studentii rom\u00e2ni. Si nici Paul Neagu, la care orice artist din Rom\u00e2nia a gasit sprijin \u00een Londra. Si ca ei multi altii, din nenumarate domenii ale stiintei si ale artei, o lista lunga si grea de prestigiu.<br \/>\nSi totusi, un val de ne\u00eencredere s-a asternut \u00eentre cei plecati si cei ramasi, \u00eentre \u201eemigranti\u201c si \u201enonmigranti\u201c, cum i-ar numi sociologul din mine.<br \/>\nAceasta ne\u00eencredere, am impresia ca se bazeaza pe un fals de interpretare. Ideea ca suntem cu totii rom\u00e2ni, ca suntem la fel de rom\u00e2ni, desigur ca sta \u00een picioare. Doar ca, daca m\u00e2ine are loc un cutremur \u00een Rom\u00e2nia, cei de acasa cad sub dar\u00e2maturi si eu cu copiii mei scap, fiindca sunt peste mari si tari. Iar daca statul \u00een care traiesc eu intra \u00een razboi cu alt stat, eu cad sub bombe cu copiii mei, iar pe cei de la Bucuresti nu \u00eei doare capul. Unde si cum pot fi clasificate aceste diferente? Suntem de-un neam, dar traim unii dintre noi \u00eempreuna cu alte neamuri, am intrat \u00een aria lor geografica si ne \u00eempartim cu ele destinul istoric. Deci exista un ceva care trebuie luat \u00een seama. \u201eRrrrrom\u00e2nul verde\u201c a luat culorile curcubeului. Ne-am metisat. Modul de a g\u00e2ndi lumea nu poate nici el ram\u00e2ne neatins de o asemenea metisare. Cine suntem? Cum suntem? Cine studiaza acest fenomen, aparut pentru prima data \u00een istoria Rom\u00e2niei? Si, mai ales, pe cine intereseaza?<br \/>\n*<br \/>\nAm musafiri din tara, intelectuali subtiri. Stam pe balcon printre flori, la umbra, ascunsi de soarele nemilos al Mediteranei. Nu ne-am vazut de multi ani, pe vremuri fiind colegi de breasla. Vorbim de una, de alta. Ma interesez de fostii nostri colegi, ramasi \u00een tara. Despre majoritatea am vesti. Mai din ziare, mai din povestile altora, mai datorita drumurilor mele frecvente \u00een Rom\u00e2nia. Stiu ce-au facut \u00een ultimii 30 de ani, stiu cu ce se ocupa acum. Am informatii chiar despre generatiile mai tinere. Internetul ma tine la curent. Si contactul direct. Dar mai ales curiozitatea.<br \/>\nMa uimeste faptul ca despre mine nu se stie nimic, desi, \u00eentr-un fel sau altul, de c\u00e2nd ma stiu si pe toate meridianele pe unde m-a dus destinul, am fost persoana publica.<br \/>\n\u00cemi \u00eentreb musafirii de una, de alta, de unul si de altul. Pe mine nimeni nu ma \u00eentreaba nimic. Nici despre mine, nici despre altii, plecati ca si mine. Foile noastre de parcurs sunt bogate. \u00cent\u00e2mplarile vietii pline de miez. Ne-am ciocnit de realitati ale caror aspecte ram\u00e2n necunoscute p\u00e2na la contactul direct, am \u00eenvatat, am lucrat, am obtinut rezultate. Dar pe nimeni nu intereseaza nimic. Persoana noastra a ramas \u00een conturul vag al celui plecat \u00een urma cu niste decenii, pe care ti-l amintesti si nu prea. \u00cen fata ta sta un om format \u00eentr-un cadru care tie \u00eeti este strain, un cadru \u00een care el a evoluat, a \u00eenvatat, a muncit, a razbit, poate pune pe masa rezultate frumoase. Dar pe nimeni nu intereseaza nimic.<br \/>\n\u201eCum asta?\u201c, nu-mi pot stap\u00e2ni uimirea. \u201eDe ce vrem noi sa stim ce faceti voi \u00een tara si voi nu aveti nici o curiozitate \u00een ceea ce ne priveste?\u201c<br \/>\n\u201eA-a-a-a\u201c, soseste un raspuns vag, \u201estii, s-au \u00eentors unii \u00een Rom\u00e2nia dupa 1990 si se faceau ca nu mai stiu rom\u00e2neste\u201c&#8230;<br \/>\n\u201eCine sunt aia? Si c\u00e2ti?\u201c<br \/>\n*<br \/>\nCa sociolog, de 20 de ani scriu proiecte de cercetare despre diaspora rom\u00e2na. Proiectele am avut norocul sa fie finantate din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd de centre de studii din strainatate. Am reusit sa public ca autor sau \u00een grup prin diverse reviste straine, am prezentat lucrari la diverse congrese internationale. Niciodata nu mi s-a finantat publicarea unui studiu \u00een Rom\u00e2nia, desi manuscrise serioase si muncite, bazate pe intervievarea a sute de subiecti din diaspora au fost depuse la Academia Rom\u00e2na, la Guvern, la diverse edituri.<br \/>\nProiectele de studiu depuse de grupul de sociologi cu care lucrez \u00een strainatate la autoritatile rom\u00e2ne au fost sistematic respinse. Ne propuneam sa aflam o multime de date concrete, cum ar fi segmentul de v\u00e2rsta al celor care formeaza \u00een prezent marea masa a fortei de munca emigrata din Rom\u00e2nia, pregatirea profesionala, pozitia socio-economica, dar mai ales perspectiva ram\u00e2nerii lor \u00een emigratie sau decizia de a se \u00eentoarce la un moment dat \u00een tara. Adica, spus cu alte cuvinte, cine sunt emigrantii, ce vor ei de la viata si mai ales cum se pozitioneaza ei fata de Rom\u00e2nia. Pe nimeni n-a interesat acest lucru.<br \/>\n*<br \/>\nDe vreo c\u00e2teva saptam\u00e2ni se desfasoara sub ochii nostri foiala asta cu listele de vot privind referendumul. Bagam de seama ca noi, cei din diaspora, cream probleme. Cum stau de fapt lucrurile, nu \u00eentelege nimeni, vorba lui Caragiale, e \u201eg\u00e2ndita ad\u00e2nc\u201c. Ca avem dreptul, ca nu avem, ca suntem pe liste stabile sau fluctuante, nimeni nu mai pricepe adica \u00een ce fel, ca suntem toti, desi nimeni nu stie c\u00e2ti, ca suntem doar o parte, care parte?<br \/>\nSi ne \u00eenv\u00e2rtim dupa coada. Si angreneaza \u00een aceasta \u00eenv\u00e2rtire tot aparatul de stat, p\u00e2na la cele mai \u00eenalte foruri. Unii se mai \u00eenfierb\u00e2nta si printre cei din diaspora. Trimit scrisori deschise, trimit mesaje la guvern, se asaza pe scris, oameni seriosi altfel, ajung la formulari vindicative, de parca&#8230;<br \/>\nDe parca n-am sti ca de fapt nu intereseaza pe nimeni nimic.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Eu cred ca vreo c\u00e2tiva neizbutiti s-au \u00eentors \u00een tara din diaspora dupa 1990 si-au \u00eenceput sa-i snobeze pe cei ramasi acasa. Ei trebuie cautati printre cei de felul lui Nila din \u201eMorometii\u201c. Despre care taica-sau, \u00eentrebat la fieraria lui Iocan ce-i mai face fiul fugit \u00een Capitala, a rostit memorabila fraza: \u201eA \u00eempartit Bucurestiul&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-val-de-neincredere\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Un val de neincredere<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[8150,7031],"class_list":["post-12955","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-intelectuali-emigranti","tag-romani-in-europa"],"views":1983,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12955","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12955"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12955\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12955"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12955"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12955"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}