O revista foarte combativa, animata de o anume nostalgie a militantismului de odinioara este \u201eSpiritul critic\u201c de la Pascani, publicatie ce-si datoreaza aparitia si longevitatea lui Leonard Gavriliu, critic si eseist de formatie filozofica, polemist foarte cult si informat p\u00e2na \u00een v\u00e2rful unghiilor. Amintita nostalgie se resimte apasat si \u00een tentativa de reabilitare a rolului orientativ al unei publicatii nazuind sa promoveze daca nu sa si impuna o directie literara \u2013 notiune cazuta, \u00een ochii unora, \u00een desuetudine. \u00centr-un \u201eManifest inaugural\u201c din ianuarie 2003 revista \u00eesi propune asemenea \u201elinii\u201c programatice: \u201erevendicam o orientare mai ferma a g\u00e2ndirii critice \u00een directiile pe care le socotim noi prioritare: combaterea imoralitatii (private sau publice), respingerea irationalismului, a misticismului insalubru, a liberalismului anarhic, a nihilismului, a asa-zisului postmodernism, a imposturii \u00een toate domeniile, a amatorismului si sarlatanismului obraznic care se exhiba sub masca unei eruditii pompoase, a acelei critici literare care nu \u00eentelege sa consume literatura dec\u00e2t ca pe o materie prima de prelucrat, proverbiala \u00abcritica creatoare\u00bb…\u201c. Iata un \u201eprogram\u201c si o \u201edirectie\u201c care aduna \u00eentr-un \u201emanifest\u201c ambitios nazuinte seculare, prezente mereu \u00een mintea si scrisul literatorilor rom\u00e2ni, de la programul \u201eDaciei literare\u201c a lui Kogalniceanu, urmat de acela al \u201eConvorbirilor literare\u201c ale lui Titu Maiorescu sau al \u201eContemporanului\u201c, la numeroasele tentative de mai apoi si p\u00e2na \u00een zilele noastre de a legifera nelegiferabilul! Frumoasa si onorabila din unghi civic si patriotic, tentativa de a conferi literaturii prin arbitrajul, de nu dictatura criticii literare, o misiune matematic cuantificabila \u00een cauze si efecte ram\u00e2ne ceea ce este: o utopie si o frumoasa iluzie. Cal naravas, miscarea literara \u00een sine se abate mereu de la drumurile proiectantilor si legislatorilor sai, lu\u00e2nd-o mereu alaturea cu drumul. Ceea ce nu scade meritul unor idealisti toba de carte de a promova un program si o directie literara. Asa si cu \u201eManifestul…\u201c revistei din Pascani care, dincolo de ambitii utopice, practica un polemism erudit si salubru si duce de un deceniu o veritabila campanie iluminista si pasoptista \u00eempotriva analfabetismului, semidoctismului si misticismului literar. E o campanie iesita din mantaua spectaculoaselor demitizari si demistificari practicate de primul \u201eContemporanul\u201c, acela al lui Ioan Nadejde \u201e\u00een contra productiunilor stiintifice gresite\u201c \u2013 cum suna programul initial al revistei socialiste aparute la Iasi, la 1 iulie 1881. Prin paginile \u201eSpiritului critic\u201c din Pascanii anilor 2000 bate, c\u00e2nd nu e din cale afara de furtunos, v\u00e2ntul polemic si sanatos de la 1880. Exemplele sunt prea numeroase spre a le trece pe toate \u00een revista. O face, cu ocazia \u00eemplinirii celor 10 ani de la aparitia revistei, \u201eberlinezul\u201c Ignat Florian Bociort, care, salut\u00e2nd aceasta directie a \u201eSpiritului critic\u201c, scoate \u00een evidenta cu drept temei meritul ctitorului: \u201eEste un program curajos, scrie el, bazat pe largul format stiintific al lui Leonard Gavriliu. Chemat de o reala vocatie pentru mai multe sfere ale culturii, el renunta, dupa anii de studii la medicina (1952-1955) la perspectiva carierei de medic, pentru a deveni, initial, secretar de redactie si seful sectiei de critica la revista \u00abScrisul Banatean\u00bb din Timisoara (1956-1961), pentru ca apoi, paralel cu activitatea literara, sa obtina o serioasa calificare stiintifica prin Facultatea de Filosofie (Bucuresti), absolvita ca sef de promotie, dupa care \u00eencepe o cariera universitara, \u00eentrerupta din cauza unor \u00abprobleme\u00bb cu Securitatea chiar \u00een perioada \u00een care lucra la definitivarea tezei de doctorat \u00een psihologie, doctorat pe care \u00eel va obtine totusi \u00een 1974, la Iasi. Elaboreaza studii de specialitate si traduce, din patru limbi de circulatie, peste 50 de volume, predominant stiintifice\u201c. Contributiile din \u201eSpiritul critic\u201c ale lui Leonard Gavriliu sunt, multe dintre ele, remarcabile, \u00een general binevenite \u00eentr-o \u201epiata\u201c culturala devenita \u00een alarmanta masura o piata a zvonurilor, a judecarii cartilor necitite, a datelor si informatiilor dupa ureche. Leonard Gavriliu are formatul unui erudit care adesea face de rusine semidoctismul sfertodoctilor care nu stiu ce spun si ce scriu. O rubrica de \u201eDialoguri \u00een contradictoriu\u201c tinteste la dezvaluirea cu lux bibliografic a valorilor \u00eenchipuite. Salubrizarea \u201epietei\u201c este mai mult dec\u00e2t necesara. La ea contribuie si o m\u00e2na de redactori instruiti, dar si, \u00een primul r\u00e2nd, colaboratori de calibrul Magdei Ursache, publicist si eseist stralucit cu o prezenta ca si ubicua \u00een presa culturala de azi (ultima \u201e\u00eent\u00e2lnire\u201c cu aceasta personalitate ubicua mi-a prilejuit-o lectura unui fulminant eseu polemic, \u201eSe cearta balta cu marea\u201c, publicat unde credeti?!, \u00eentr-o revista de \u201efront\u201c intitulata asa de pasnic: \u201eActualitatea literara\u201c, \u201erevista a Uniunii Scriitorilor din Rom\u00e2nia\u201c!) \u00cen fine, \u00eentr-o piata culturala \u00een care mai toate revistele vietuiesc autarhic, arunc\u00e2ndu-si bolovanii peste gard si neadmit\u00e2nd niciun intrus ori amestec \u00een \u201eafacerile interne\u201c, aidoma inaccesibilelor castele medievale, \u201eSpiritul critic\u201c de la Pascani admite sa fie contrazisa si chiar criticata \u00een propriile pagini, \u00een cadrul unei rubrici intitulate \u201eTribuna ideilor divergente\u201c: de la celebrele \u201ePolemici cordiale\u201c ale lui Octavian Paler n-am mai \u00eent\u00e2lnit \u00een paginile revistelor noastre asemenea confruntari de idei, libere de cenzura interna si scutite de pretentia infailibilitatii. E un merit ce se cuvine mentionat si urmat, desi \u00een \u201erazboaiele\u201c actuale e greu de imaginat ca un asemenea exemplu poate deveni contagios. E cu totul laudabil ca \u00een propriile pagini \u201eSpiritul critic\u201c se lasa chiar si mustrat \u2013 nu apostrofat!, cum se obisnuieste \u00een destule locuri \u2013 cu privire la devieri de la necesarul echilibru \u00een expunerea opiniilor, fie ele oric\u00e2t de polemice. Astfel, acelasi Ignat Florian Bociort, \u00een chiar eseul de salut aniversar, \u00eesi \u00eengaduie sa scrie cu seninatate si umor: \u201eS.C. este o pasare care \u00eesi c\u00e2nta numele, precum cucul. Am totusi impresia ca exigenta de \u00eenalta calitate stiintifica a lui L. Gavriliu este \u00eenteleasa de unii colaboratori, desigur tineri (sic!) ai revistei, ca o atitudine furibunda \u00een fata unor idei neconvenabile si chiar \u00een fata unor simple scapari… O critica este, etimologic vorbind, o judecata cumpanita a unui fapt, iar nu o punere sub furci… Intelectualitatea se manifesta nu numai \u00een idei \u00eenalte, drepte, fundamentate stiintific, ci si \u00een expresia clara si eleganta, altfel, \u00een locul unor dezbateri critice asistam la un schimb de injurii… o revista serioasa nu este o cutie postala care primeste tot ce i se prezinta\u201c. Nu e scutit de rezerve si obiectii nici mentorul revistei care cauta si gaseste si \u201enod \u00een papura… Chiar stilul lui Gavriliu devine prea adesea si prea usor incisiv ironic, nu \u00eentotdeauna cu necesitate si, prin aceasta nu devine mai convingator…\u201c Si mai convingator \u00een replica lui este acelasi colaborator scriind pe larg despre \u201eun concept insuficient elaborat\u201c, conceptul \u201erealismului documentar\u201c al literaturii \u201enonfictive\u201c pe care aproape ca jura Leonard Gavriliu. I. Bociort reia ideea lui Kafka, potrivit careia literatura este \u201eo excursie \u00een cautarea adevarului\u201c, dar adevarul literaturii nu este unul de \u201etip jurnalistic, nu este realizabil prin factologie, nu este adevarul din literatura politista\u201c. Daruit p\u00e2na la jertfa \u201erealismului documentar\u201c, Leonard Gavriliu devenit un veritabil cautator de \u201enoduri \u00een papura\u201c, crede a le descoperi \u00eentr-un excelent roman, \u201eProvizorat\u201c al Gabrielei Adamesteanu.<\/p>\n
Criticul nodurilor \u00een papura le acorda romanului si autoarei \u201enota 4 la Istorie\u201c \u00een urma unei veritabile inspectii de ordin documentar, statistic, calendaristic si topografic a romanului conchiz\u00e2nd \u00een urma descoperirii \u201elicentelor\u201c, abaterilor pe care romanciera, o \u201efictionara\u201c, nici vorba, si le permite de la cerintele constr\u00e2ngatore \u2013 si cu efecte punitive! \u2013 ale \u201erealismului documentaristic\u201c drag criticului Leonard Gavriliu. Lipsit de umor, el constata ca Adamesteanu Gabriela nu respecta \u201eadevarul istoric\u201c ca \u00eentre anii 1971-74 din secolul trecut, \u201e\u00een afara de drastica \u201estr\u00e2ngere a surubului\u201c \u00een plan ideologic, nici pomeneala, atunci, de o situatie economica catastrofala, de cozi apocaliptice la magazinele Alimentara, situatie prezentata cu lux de amanunte \u00een roman, care pur si simplu nu nimereste deceniul cu pricina. Desi fiica a lui Mircea Adamesteanu, profesor de istorie \u2013 exclama dezamagitul critic fara umor \u2013 autoarei romanului \u00eei lipseste \u00een chip flagrant simtul istoric, iar rezultatul este asternerea pe h\u00e2rtie a unui roman cronologiceste defazat, falsificator\u201c. \u00cen ultimul cuv\u00e2nt din aceasta fraza critica adie vizibil si sensibil o ramasita realist-socialista din \u201ecurentul\u201c ce a b\u00e2ntuit literatura si critica rom\u00e2na prin deceniul sase din secolul trecut, c\u00e2nd \u201efalsificarea realitatii noastre\u201c era nu doar cenzurata, dar si pedepsita penal. \u00cen numele realismului documentar si nonfictiv, Leonard Gavriliu o acuza pe romanciera de falsificarea realitatii si \u201ejongleria\u201c cu timpul istoric. \u00cen privinta \u201ejongleriei\u201c cu timpul, Leonard Gavriliu, ce-i drept, o nimereste bine, chiar daca fara sa vrea: ce sa faca altceva prozatorul de fictiuni dec\u00e2t sa \u201ejongleze\u201c cu timpul, cu personajele, cu ideile si cu epocile?! Ce nu mai stie si nu respecta \u201edocumentar vorbind\u201c, Adamesteanu Gabriela? Nu stie, vai, ca \u00een 1968, pe timpul lui Ceausescu, Rom\u00e2nia nu mai avea o populatie de 18.900.000 cum avea \u201ecu ani buni \u00een urma, \u00een 1964, pe timpul lui Gheorghiu-Dej\u201c! Nu mai stie romanciera nici ca Val\u00e9ry Giscard d’Estaing a vizitat Rom\u00e2nia nu ca \u00een carte, \u00een 1974, ci, ca \u00een realitatea istoric documentata, \u00een 1979. Si, culmea nestiintei si a lipsei simtului istoric si… topografic, Gabriela Adamesteanu \u00eesi \u00eengaduie sa sporeasca numarul Sectoarelor de partid din Bucurestiul anilor \u201970 de la 6 (sase) la 7 (sapte): \u201eAflam, asadar, ca \u00een anii \u201870 functiona un hibrid… Sector de partid al unui… Raion 7 (!?). Aici deficitara orientare \u00een spatiu a autoarei se conjuga cu deficitara orientare \u00een timp…\u201c\u00a0 Sa spunem, pe scurt, ca diferendul (!) dintre critic si cartea pe care o citeste e provocat de o lectura total inadecvata, o lectura orientata exclusiv de obsesia \u201edocumentarista\u201c a unui critic care cauta \u00eentr-o cetate imaginara, a purei fictiuni strazile, sectoarele si sediile de partid din orasul \u00een care el vietuieste zi de zi. Si se mira ca nu le gaseste… Inadecvarea lecturii provine din nerespectarea statutului fictiv al evenimentelor, locurilor si eroilor din romanul citit cu harta de geografie si cartea de telefoane sub ochi. Desigur, confuzia si ne\u00eentelegerea raportului dintre cele doua spatii, real si fictiv, naste monstri de interpretare critica. Sunt lucruri elementare, adevaruri banale pe care doar un cititor neprevenit le ignora. Un critic se cade sa respecte pactul de lectura. Altfel ajungem la ceea ce s-a mai ajuns: \u00een romanul \u201eDelirul\u201c, Marin Preda \u00eel reabiliteaza pe maresalul Antonescu, iar Constantin Toiu \u201ereabiliteaza\u201c si el, \u00eentr-un alt roman, Miscarea Legionara si pe Corneliu Zelea Codreanu. Aceste \u201electuri critice\u201c nu sunt niste fantezii, ci judecati de valoare pe care un critic de talia lui S. Damian le-a si comunicat \u00een scrisul sau critic. Din nefericire, gratie unei lecturi inadecvate, Leonard Gavriliu pacatuieste \u00een acelasi fel; pretuirea si creditul pe care le acorda \u201eliteraturii nonfictionale\u201c \u00eel conduc, din pacate, la acelasi tip de judecati. \u00cen fine, admitem ca nu citim cu totii aceeasi carte. Dincolo de asemenea \u201enoduri \u00een papura\u201c, inadvertente si inadecvari \u2013 mai sunt si altele \u2013, citim revista de la Pascani cu mare interes si cu un cert profit intelectual si stiintific.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
O revista foarte combativa, animata de o anume nostalgie a militantismului de odinioara este \u201eSpiritul critic\u201c de la Pascani, publicatie ce-si datoreaza aparitia si longevitatea lui Leonard Gavriliu, critic si eseist de formatie filozofica, polemist foarte cult si informat p\u00e2na \u00een v\u00e2rful unghiilor. Amintita nostalgie se resimte apasat si \u00een tentativa de reabilitare a rolului… Cite\u0219te mai mult »Spiritul critic si nodul \u00een papura<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8149,5802,8148],"class_list":["post-12950","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-l-gavriliu","tag-leonard-gavriliu","tag-revista-spiritul-critic"],"views":1599,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12950","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12950"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12950\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12950"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12950"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12950"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}